Reteta lui Costachel cu recomandarea Paharnicului

Paste cu fructe de mare

Cred ca ati intuit deja ca, chiar daca in fotografia alaturata sint tagliatele, puteti folosi la fel de bine pentru aceasta reteta si fusili, penne sau orice altfel tip de paste va plac sau fac degeaba umbra raftului din camara. Sigur, daca ma intrebati pe mine, ideale ar fi niste paste proaspete, dar nu trebuie sa va formalizati prea mult, e loc destul pentru improvizatii.

Asadar, pentru a stabili (doar) un punct de pornire, aveti nevoie de 250 g paste, 1/2 kg fructe de mare (un mix congelat), 1 ceapa mica, 1 morcov tot asa, 5-6 catei de usturoi, 2-3 rosii, 1 paharel de vin, ulei (extravirgin) de masline, patrunjel, sare si piper.

(Mai intii o paranteza: am citit pe diverse site-uri cum ca fructele de mare s-ar putea pune in tigaie congelate. Nu stiu, n-am incercat, iar teoria spune ca n-ar fi chiar bine. Ce pot insa sa va spun cu certitudine este ca vietatile din poza de mai sus nu apucasera sa fie perfect dezghetate cind au aterizat in tigaie, iar de bune au fost perfecte. Oricum, nu aruncati zeama lor parfumata, ca e pacat.)

Mai intii puneti pastele la fiert, in minimum 2,5 l apa sarata. Curatati si taiati ceapa, morcovul si usturoiul, puneti-le la calit, la foc mic, cu ulei de masline, sarati, asteptati pina se inmoaie putin, puneti si fructele de mare, amestecati de doua-trei ori, pina incep sa sfiriie, stingeti cu zeama lor si cu vin, adaugati si rosiile, despielitate si taiate subtire, puneti capacul si lasati sa fiarba inca doua-trei minute. Nu stati, scurgeti pastele, tocati marunt putin patrunjel, curatat si spalat in prelabil, si puneti totul in cratita cu sosul. Amestecati repede de doua-trei ori si cu asta basta, stingeti focul si, daca nu le serviti imediat, puneti capacul, sa nu fuga chiar toate aromele.
Dupa ce le puneti in farfurii, puteti adauga, daca vreti, un fir subtire se ulei extravirgin de masline, iar pe masa asezati o risnita de piper, ca poate unii or sa vrea sa-si puna. Si nu, parmezanul n-are ce cauta in povestea asta, indiferent de ceea ce cred unii circiumari. (Costachel - http://costachel.ro )

Chardonnay 2009, Michel Torino

Chardonnay-ul, unul din cele mai pretuite soiuri albe, are, din pacate, un mic „defect din nastere": strugurii in sine sint mai degraba neutrali. Prin urmare, la Chardonnay se simte cu precadere, mai mult decit la oricare alt soi alb, caracterul terroir-ului, amprenta vinificatorului si gustul lemnului in care a fost maturat vinul. Un bun exemplu al acestei „maleabilitati" este Chardonnay-ul din 2009 produs de Crama Michel Torino. Pe aceasta podgorie din Argentina, situata la 1700 de metri inaltime, avind un sol calcaros si un climat rece, cu mari variatii de temperatura de la zi la noapte, creste un Chardonnay care se coace tirziu si care exprima foarte bine ariditatea terroir-ului. Vinificatorul argentinian reuseste sa obtina, intr-un mod oarecum neasteptat, un vin in stil frantuzesc. Culoarea este galben-aurie iar nasul este foarte elegant, cu arome de piersici si fagure de miere. Corpul este lejer, vinul are un bun echilibru gustativ, cu note fructate, de grapefruit si de miere. O oarecare lipsa de aciditate ar putea fi deranjanta daca n-ar fi compensata de o superba impresie de lemn afumat. Postgustul este lung si onctuos cu note de stejar. Temperatura de servire este de 6-8 grade iar pastele si fructele de mare sint primele recomandari gastronomice pentru acest vin. Cum Costachel ne propune o combinatie de paste cu fructe de mare nu putem decit sa consideram ca avem vinul perfect pentru aceasta reteta. Daca luam in calcul si pretul de 30 de lei pentru o sticla cred ca avem toate motivele sa declaram acest vin un „best buy". (Paharnicul - http://paharnicul.winespot.ro )