Eurotrip
mesterescu

duminica, 21.12.2014

Cancerul de prostata: cea mai frecventa afectiune maligna a barbatului

GALERIE
%PIC_TITLE%
    - +

    S.D., din Iasi: "Tatal meu este suspectat de cancer de prostata. Va rog daca poate explica un medic urolog cum se pune corect diagnosticul de cancer de prostata, care este importanta testului sau analizei PSA si cind este necesara punctia. Ce variante de tratament exista in cazul confirmarii diagnosticului? Mentionez ca pina acum, tatal meu in virsta de 56 de ani, nu a avut alte probleme de sanatate si nici simptome grave care sa il determine sa mearga la medic. S-a hotarit sa mearga la un control dupa ce a inceput sa urineze uneori cu singe. Va multumesc".

     

    Dr. Cristian Costache, medic urolog in cadrul Spitalului "C.I. Parhon" Iasi: "De obicei, in stadiile incipiente, cancerul de prostata nu determina simptome. Atunci cind totusi acestea apar, pacientii mentioneaza dureri surde pelvine, urinare frecventa (polakiurie), dificila (disurie), dureroasa, jet urinar slab proiectat, prezenta de singe in urina (hematurie) sau in lichidul seminal (hematospermie), ejaculare dureroasa, dureri osoase persistente la nivelul bazinului, coloanei vertebrale sau soldurilor, pierderea apetitului si/sau scadere ponderala.

    Diagnostic

    Depistarea cancerului de prostata se face prin doua modalitati: examinarea digitala rectala (tuseu rectal) si dozarea antigenului specific prostatic (PSA).

    Majoritatea urologilor considera ca barbatii aparent sanatosi, care au trecut de 50 de ani, ar trebui sa beneficieze anual de examinarea rectala si testul PSA, pentru depistarea precoce a afectiunii; acest prag ar trebui sa fie redus la 40 de ani pentru cei care sint expusi la un risc crescut de aparitie a cancerului de prostata (afroamericani, antecedente familiale semnificative).

    Examenul digital rectal

    Examenul digital rectal permite examinarea prostatei, cu eventuala evidentiere a unor anomalii de marime, consistenta si contur, ce ridica suspiciunea malignitatii; in plus, se pot remarca si alte modificari, ce permit diagnosticarea unor afectiuni colo-rectale.

    Testul PSA

    Testul PSA, care masoara nivelul sanguin al acestei substante ce este produsa doar la nivelul prostatei, creste semnificativ sansa depistarii cancerului de prostata si este de obicei efectuat (la cel putin 1-2 saptamini!) dupa examinarea rectala.

    Deoarece ejacularea poate creste temporar nivelul PSA, este indicata abstinenta sexuala pentru cel putin 2 zile inainte de recoltarea probei de singe, iar in cazul in care pacientul a fost supus unei interventii la nivelul aparatului urinar inferior (chiar introducerea unei sonde), intervalul pina la care se poate doza PSA trebuie sa fie prelungit.

    Nu orice valoare crescuta a PSA semnifica boala maligna. Cresteri ale nivelului PSA se intilnesc si in cazurile cu adenom de prostata (hiperplazie prostatica benigna) sau inflamatie a prostatei (prostatita), ceea ce impune o interpretare corecta a rezultatului in context clinic.

    Este dovedit ca numai 18-30% din barbatii cu valori ale PSA cuprinse intre 4-10 ng/ml au cancer de prostata. In cazurile incerte, medicul urolog poate calcula densitatea PSA, velocitatea PSA si raportul PSA liber/PSA total, pentru a creste capacitatea de depistare precoce a bolii maligne.

    Cind este necesara punctia-biopsie prostatica

    Ori de cite ori examinarea rectala si/sau testul PSA ridica suspiciunea existentei cancerului de prostata, se impune efectuarea punctiei-biopsie, pentru prelevarea de tesut prostatic, care este trimis pentru examen anatomo-patologic.

    Dupa o pregatire relativ simpla (clisma, antibioterapie preprocedurala), punctia-biopsie prostatica se efectueaza transrectal, cu un ac special, activat de un dispozitiv cu resort, sub ghidaj digital sau, preferabil, ecografic; medicul urolog va preleva 6-12 fragmente, ce vor fi apoi examinate de medicul anatomo-patolog, care va remarca eventuala prezenta a tesutului malign (adenocarcinom); daca diagnosticul de cancer de prostata este astfel confirmat, medicul anatomo-patolog va stabili si gradul tumoral, exprimat pe plan mondial prin scorul Gleason, ce indica potentialul de agresivitate (crestere locala, diseminare) al afectiunii.

    Determinarea gradului tumoral este importanta pentru stabilirea conduitei terapeutice adecvate cazului respectiv. Punctia-biopsie prostatica este de obicei bine tolerata. Tranzitoriu, unii pacienti pot prezenta hematurie sau hematospermie, iar rareori se poate remarca un sindrom febril; antibioterapia trebuie continuata cel putin 48 de ore dupa procedura.

    Ce este este stadializarea tumorala

    Daca diagnosticul de cancer de prostata a fost stabilit prin examen anatomo-patologic, urmeaza o evaluare a extensiei bolii, numita stadializare tumorala (TNM). Scopul acesteia este de a determina daca leziunea maligna este doar la nivelul prostatei sau este extinsa in afara acesteia (tesuturile sau organele invecinate); acest lucru este precizat prin examinare digitala rectala, ecografie (de preferat transrectala), tomografie computerizata (TC) sau imagistica prin rezonanta magnetica (IRM).

    In plus, stadializarea tumorala incearca sa precizeze daca afectiunea maligna s-a extins la ganglionii limfatici, oase sau alte organe (ficat, plamini etc.); pentru aceasta, medicul urolog va indica, in anumite cazuri, efectuarea unei TC sau IRM abdomino-pelvina, a unei scintigrafii osoase, a unei radiografii toracice etc.

    Aceste investigatii imagistice nu trebuie efectuate la toti pacientii cu cancer de prostata, deoarece riscul diseminarii afectiunii poate fi uneori estimat pe baza valorii PSA, a stadiului clinic si a gradului tumoral. Evolutia cancerului de prostata este de multe ori imprevizibila, iar decizia de a-l trata poate fi dificila si complexa. In unele cazuri, evolutia poate fi atit de lenta incit tratamentul sa nu fie necesar, in timp ce in alte cazuri, afectiunea ameninta grav viata pacientului intr-un interval relativ scurt. Initial, decizia terapeutica se bazeaza atit pe stadiul si gradul tumoral, cit si pe virsta si conditia clinica a pacientului".

    Tratamentul cancerului de prostata localizat

    "Odata cu introducerea in practica medicala a testarii PSA, s-a remarcat o crestere importanta a numarului de cazuri diagnosticate cu cancer de prostata localizat, pentru care principalele optiuni terapeutice sint reprezentate de chirurgie sau radioterapie. Pentru majoritatea acestor pacienti, prima optiune terapeutica este chirurgicala, reprezentata de prostatectomie radicala.

    Comparativ cu alte metode de tratament (radioterapie, crioterapie), are avantajul unei stadializari intraoperatorii precise, iar sansa de vindecare (absenta bolii dupa 10 ani de la interventie) depaseste 90%. In cadrul interventiei, dupa evaluarea ganglionilor limfatici pelvini, se extrage in totalitate prostata, impreuna cu veziculele seminale, dupa care se restabileste continuitatea tractului urinar inferior prin anastomoza uretrei la vezica urinara. In cazurile cu tumori strict localizate, la care planurile anatomice pot fi evidentiate cu acuratete, se pot pastra fasciculele neurovasculare, ce mentin functia erectila in limite fiziologice.

    Desi incidenta complicatiilor este scazuta, in cursul interventiei pot sa apara hemoragii importante, iar principalele probleme postoperatorii sint incontinenta urinara (5%) si disfunctia erectila (20-50%). Supravegherea evolutiei postoperatorii pe termen lung include si determinarea periodica a PSA, care, in cazul in care interventia a fost curativa, ar trebui sa devina nedecelabil (valoare 0).

    Avind la baza progresele remarcabile ale chirurgiei minim invazive, varianta laparoscopica de prostatectomie radicala, eventual asistata de sistemul robotic da Vinci, se realizeaza cu rezultate favorabile in multe servicii urologice de excelenta. Studii recente au demonstrat ca se pot obtine rezultate similare prin radioterapie, astfel incit, in prezent, numarul pacientilor care beneficiaza de aceasta metoda de tratament se apropie de cel al cazurilor rezolvate chirurgical.

    Radioterapia

    Radioterapia pentru cancerul de prostata se poate efectua in doua moduri: radioterapie externa si brahiterapie, eficienta fiind similara pentru cazurile incipiente de cancer de prostata.

    In radioterapia externa, doze mici sint administrate progresiv la nivelul prostatei, intr-un interval de 6-7 saptamini; dezvoltarea tehnologica permite in unele centre si iradierea prostatei cu doze mari, fara afectarea semnificativa a organelor vecine (vezica urinara, rect).

    Brahiterapia este o metoda prin care sursele radioactive, de mici dimensiuni, sint implantate direct in prostata, prin intermediul unor ace speciale, sub control ecografic. Procedura este efectuata sub anestezie generala sau regionala, fiind de obicei bine tolerata, iar complicatiile perioperatorii minime.

    Principalele efecte secundare ale radioterapiei sint legate de efectul iradierii asupra vezicii urinare si rectului, cu aparitia simptomatologiei iritative specifice. Incidenta disfunctiei erectile este similara celei generate de interventia chirurgicala.

    Crioterapia

    Crioterapia este o metoda moderna si presupune distrugerea tesutului prostatic prin "inghetarea" acestuia cu Argon, printr-o modalitate care aminteste de brahiterapie (ace speciale plasate transperineal, control ecografic). Desi crioterapia este indicata in majoritatea cazurilor dupa esecul radioterapiei, exista date care sustin utilizarea metodei ca terapie unica in cancerul de prostata localizat.

    Cancerul de prostata are de obicei o evolutie lenta, asfel incit multi pacienti nu vor avea simptome sau complicatii legate de aceasta afectiune pe durata vietii. Pacientii in virsta (peste 75 de ani), cu speranta de viata limitata (sub 10 ani), si cei cu tumori mici si grad tumoral scazut pot fi supravegheati cu atentie, din punct de vedere al evolutiei, fara tratament.

    Pe parcursul supravegherii, interventia terapeutica va fi declansata la cazurile la care se remarca progresia tumorala. In cazurile in care boala a depasit capsula prostatica sau organele vecine, fara diseminare la ganglionii limfatici sau la nivelul unor organe aflate la distanta (stadiul local avansat), tratamentul asociaza radioterapie externa si/sau hormonoterapie, ce va fi descrisa ulterior.

    Tratamentul cancerului de prostata diseminat

    Pentru cazurile in care cancerul de prostata a evoluat cu prinderea ganglionilor limfatici si/sau a unor organe aflate la distanta (oase, ficat, plamin etc.), solutia este reprezentata de terapia hormonala, ce urmareste scaderea productiei de hormoni sexuali masculini, numiti androgeni (dintre care cel mai important este testosteronul). Hormonii androgeni sint produsi in proportie de 90-95% la nivelul testiculelor si, pe linga multe efecte benefice, stimuleaza cresterea tumorala necontrolata la pacientii la care a aparut cancerul de prostata.

    Scaderea productiei de androgeni se poate realiza prin diferite forme de tratament medical (analogi de LH-RH, antagonisti de LH-RH, antiandrogeni, estrogeni) sau printr-o intervente chirurgicala ( orhiectomie bilaterala ). Efectul este evident in majoritatea cazurilor si consta in reducerea semnificativa a masei tumorale, cu ameliorarea marcata a simptomatologiei asociate, fara a vindeca afectiunea maligna in acest stadiu; astfel, efectul favorabil este temporar, cancerul de prostata devenind (dupa un interval care poate fi de citiva ani) hormono-rezistent.

    Exista studii clinice in desfasurare, la care datele preliminare sugereaza un efect favorabil al chimioterapiei cu un medicament numit docetaxel, in stadiul diseminat al cancerului de prostata, la care tratamentul hormonal nu este eficient.

    In concluzie, este important de retinut faptul ca nu trebuie ratata sansa unei depistari precoce a cancerului de prostata prin consult urologic si dozare a PSA, iar decizia terapeutica, care depinde de multi factori, trebuie sa fie stabilita in urma unei evaluari amanuntite, la care participa, alauri de pacient, medicii urolog si oncolog", incheie dr. Cristian Costache.


    Comentarii Facebook

    Ultima ora

    editorial

    Dacă e decembrie, e handbal

    Nicolae GRECU

    Dacă e decembrie, e handbal

    Noroc că echipa României nu este omogenă şi nu are psiholog, altfel cine ştie ce pretenţii am fi avut de la Tadici şi jucătoarele lui.

    Filmuletul zilei

    opinii

    Nedreptatea Moşului

    Briscan ZARA

    Nedreptatea Moşului

    N-ar putea inventa cineva şi un moment în care Moşul îşi dă barba jos şi zice: „Da, măi copii, sunt eu, Vasile, vecinul, iar darurile sunt de la părinţii voştri, mocofanilor!... Costumul ăsta e închiriat, iar Moş Crăciun adevărat nu există decât în minţile voastre creţe şi în cărţile de poveşti, clar? Acum, hai, la nani!..."

    25 de la 21 (I)

    Sorin CUCERAI

    25 de la 21 (I)

    Le-am adunat pe toate, pentru Theo. Şi pentru cei care au fost acolo. Şi pentru voi.

    În România, discriminarea şi umilirea sunt constituţionale

    pr. Constantin STURZU

    În România, discriminarea şi umilirea sunt constituţionale

    "Ora de religie" a devenit, e clar, un subiect tot mai prezent în spaţiul public. Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a calificat, acum câteva zile, drept "discriminatorie şi umilitoare" decizia Curţii Constituţionale (CCR) de a declara... neconstituţional articolul din lege care prevede că, "la solicitarea scrisă a elevului major, respectiv a părinţilor sau a tutorelui legal instituit pentru elevul minor, elevul poate să nu frecventeze orele de religie".

    Propunerea redactorului sef

    Bătălia pentru autostradă

    Toni HRITAC

    Bătălia pentru autostradă

    Avem vreo şansă să includem în Masterplanul pentru Transporturi autostrada care să lege Iaşul de vestul ţării?

    Caricatura zilei

    Cu ce-o sa se ocupe Remus Pricopie

     

    Editia PDF

    Intrebarea zilei

    Guvernul Ponta la rezista anul viitor?

    vezi raspunsuri

    Copyright 2006-2013 © Ziaruldeiasi.ro Toate drepturile rezervate.