Nicu Enea - o viata intre palatele regale si portretul lui Stalin

Se implinesc azi 101 ani de la nasterea pictorului bacauan

Astazi se implineste un an de la sarbatorirea Centenarului "Nicu Enea". Lumina aruncata asupra lui cu acea ocazie - monografie, expozitie retrospectiva, simpozioane etc. - lasa acum loc unui con de umbra care ii este, din pacate, mai familiar pictorului nascut pe 28 mai 1897 in Valea Arinilor - Lucacesti. Muzeografa care a organizat expozitia de anul trecut, Elena Rotaru, n-a mai vrut "sa-si aprinda paie" vorbind cu noi despre Nicu Enea, trimitindu-ne la Doru Kalmuski, in grija caruia este Casa memoriala a artistului. Cum nici de custode nu am putut da - in ciuda orarului 8.00-16.00, ieri, la prinz Casa era inchisa - am optat pentru o documentare mai putin oficiala - care oricum ar fi reluat informatiile vehiculate la Centenar.

Nicu Enea a inceput sa-si traiasca posteritatea inca din 1947, cu 18 ani inainte de a muri. Conditia de out-sider l-a caracterizat mereu in ochii colegilor sai de breasla, care nu-i puteau tolera cele doua mari izbinzi ale sale: cistigarea, in 1934, a dreptului de a reprezenta Romania la Expozitia Internationala de Pictura de la Paris, de unde s-a intors cu un premiu de invidiat, si obtinerea, in anii '40, a dreprului de a picta palatele regale. Bunele sale relatii cu familia regala au dus, dupa caderea monarhiei, la lipirea etichetei de "pictor al Curtii Regale", care i-a creat mari necazuri lui Nicu Enea.

Dupa perioada lui buna, 1925-1947, in care obtine numeroase premii si in care expune in cele mai prestigioase sali din Bucuresti, Belgrad, Zagreb etc., urmeaza trista agonie artistica. Omul care a realizat, in 1934, ciclul alegoric "Artele", intr-una din incaperile Palatului Regal si care a pictat, in 1939, biserica "Sfintii Voievoizi" din cartierul CFR Bacau, a sfirsit prin a "picta" pancarde, machete de gazete de perete si alte obiecte ale propagandei vizuale comuniste. Ca sa obtina o cartela alimentara, a facut portretele clasicilor marxisti, inclusiv a lui Stalin. Nevoile l-au facut sa uite ceea ce scria in 1942, cind renova Catedrala din Chisinau: "E o lucrare de mare raspundere. Numele meu, facut cu atita munca si sacrificii, lupt sa nu fie patat". Din perioada trista a artistului face parte si pictarea, intre 1955 si 1956, a plafonului Teatrului "Bacovia". Viorel Savin, fostul director al teatrului si unul dintre bunii cunosctori ai vietii si operei lui Nicu Enea, chiar intentiona sa organizeze o licitatie in urma careia cupola ar fi revenit unui pictor contemporan. "Este o lucrare care nu il reprezinta pe Enea, deoarece activistii regimului au schimbat proiectul initial al pictorului" - ne-a declarat Viorel Savin, dind glas unei indoieli generale care exista in rindurile specialistilor in ceea ce priveste calitatea artistica a a cerului si nourasilor pictati de Enea.

Iordache Palade, singurul martor in viata al perioadei in care Nicu Enea muncea la plafonul Teatrului, nu a putut confirma daca artistul realizase efectiv pe perete imaginile cu trimiteri religioase care n-au placut Puterii ori doar existau in proiect. Cert este ca nu la Teatrul "Bacovia" trebuie cautat Nicu Enea, ci chiar acasa la el, unde, cu putin noroc, puteti vedea lucrarea "Elvira", care a facut sa se vorbeasca mult despre Bacau, in 1934, la Expozitia Internationala de la Paris. (Catalin GAVRILIU, Claudiu POENARU)