Anunturi de Mica Publicitate
Abonament la editia electronica
Iasi Tv Life
TeleM
TVR Iasi Telejurnal
Abonament la editia tiparita

vineri, 29.03.2024

"Acest spital este cel mai frumos lucru la care am luat parte in viata"

GALERIE
%PIC_TITLE%
    - +
    Trecem zilnic pe strazi pe linga case, pe linga cladiri despre care nu stim nimic. Cind s-au construit, o parte dintre noi erau prea mici sau nu se nascusera inca. Am crescut cu ele, le-am vazut zi de zi si consideram ca sint acolo de cind lumea. Nu ne mai intereseaza cine, cum si cu ce sacrificii au fost facute. De la an la an, cei care ne-ar putea povesti despre toate astea imbatrinesc si dispar dintre noi. Timpul asterne praful peste oameni, asa cum il asterne peste lucruri. E nevoie de o zi speciala ca sa ne intoarcem cu fata spre cei carora le datoram ceea ce avem acum. Sa ne inchinam in fata lor si sa le multumim. Interviul care urmeaza nu este altceva decit un gind bun adresat primului om care a condus destinele Spitalului de Urgenta, dr. Constantin Popescu, director al acestei institutii intre anii 1970-1977. Acest om cu inima mare are acum 75 de ani si va spun sigur ca o parte din sufletul lui este ingropat acolo jos, la temelia acestei cladiri in care au fost salvate sute de vieti omenesti.
    - Domnule dr. Constantin Popescu, ati preluat functia de director al Spitalului Judetean in septembrie 1970, cu un an inainte de a fi dat in functiune. Practic, ati fost de fata la "nasterea" acestei institutii. Spuneti-ne citeva lucruri despre momentele de inceput, poate chiar despre anii in care aceasta "uzina cu foc continuu" nu era decit o idee pe o bucata de hirtie.
    - Ideea acestui spital a aparut in anii '60 in mintea a doi medici care faceau parte din conducerea Directiei Sanitare: dr. Stefan Costache si dr. Gheorghe Brebenel. Odata cu prima piatra pusa la temelia Combinatului Siderurgic ea a devenit o necesitate. Dr. Brebenel si-a dat seama ca nu va putea face fata avalansei de pacienti care va veni. Timpul a trecut si la conducerea Directiei Sanitare a venit o noua echipa: Chiril Barabnetchi si dr. Puiu Vasile, care s-au luptat sa transforme in realitate ceea ce la inceput nu a fost decit un gind. Constructia spitalului a inceput in 1965 si s-a finalizat la sfirsitul anului 1971. In 1968 Galatiul a fost la un pas de a pierde fondurile date de minister pentru finalizarea spitalului. Se considera ca ritmul de lucru este prea lent. Constantin Dascalescu a avut atunci un rol hotaritor in soarta acestei institutii. S-a angajat in fata lui Ceausescu sa termine spitalul in doi ani si asa s-a si intimplat. Din acel moment aici s-a lucrat intr-un tempo infernal. 1.800 de oameni au impinzit santierul. S-a muncit zi si noapte pentru ca totul sa fie terminat la data promisa. Cind am preluat functia de director, in toamna anului 1970, constructia era aproape gata, dar in magazia institutiei nu erau decit 300 de scuipatori. Am refuzat postul. I-am spus lui Dascalescu faptul ca nu sint Hercule. Nu puteam prelua si da in folosinta un spital gol in care nu era absolut nimic. Mi-a spus sa-i prezint o situatie cu tot mobilierul necesar, ceea ce am si facut. Apoi, timp de un an de zile, am lasat bisturiul jos si am facut munca de manageriat. Timp de aproape 12 luni am facut naveta intre Galati si Satu Mare. Acolo, la fabrica de mobila, am avut sarcina de a urmari ca, in mod ritmic, sa plece spre Galati mobila de care aveam atita nevoie. Am inceput mobilatul de sus, de la ultimul etaj. In decembrie 1971 am terminat tot. Aceasta este si data oficiala la care spitalul a fost dat in functiune.
    - Cred ca pentru dumneavoastra si pentru intreaga echipa de oameni care v-a fost alaturi, adevarata munca a inceput totusi din acest moment. Aveati la dispozitie o cladire mastodont mobilata, cu 1.300 de paturi, in care trebuia organizata si pusa la punct in mod minutios activitatea al carei scop era salvarea de vieti omenesti.
    - Intr-adevar, ceea ce a urmat a fost mai greu decit tot ceea ce facusem pina atunci. Am avut insa oameni care m-au ajutat. Unul dintre ei a fost dr. Gheorghe Brebenel. La acea ora aveam deja informatii despre spitalele din Constanta si Craiova, unde lipsa de organizare a dus la derularea actului medical intr-o atmosfera de haos, mult timp dupa ce ele au fost date in folosinta. Nu voiam ca acest lucru sa se repete si la Galati. De aceea am gindit impreuna cu dr. Brebenel circuitele spitalului: circuitul bolnavului, al medicilor, al mesei, al lenjeriei, al pacientilor, al insotitorilor s.a.m.d. Nu am avut imediat internari. Toate spitalele care au facut asa au avut de platit. Am format intii sectiile si le-am adus in spital pe rind. Internarile au inceput sa fie facute tot pe rind, in functie de sectiile existente. Primele aduse au fost sectiile: ORL (dr. Tomescu, dr. Dumitru Cristea) si Neurologie. Apoi Urologia, Medicalele, Cardiologia si, ultimele, Chirurgia si Obstetrica. Dupa un an de zile de la darea in functiune, adica in decembrie 1972, am avut incarcare maxima. Privind in urma, pot spune ca acest spital a fost viata mea, a fost cel mai frumos lucru la care am luat parte in viata.
    - Domnule dr. Constantin Popescu, ati fost la conducerea acestei institutii timp de 7 ani. Exista vreun lucru pe care ati fi vrut sa-l faceti si nu l-ati facut?
    - Da. Am plecat din acest spital cu patru lucruri neimplinite. In primul rind nu a fost pusa la punct informatizarea spitalului. Apoi, nu am reusit sa pun tot judetul pe radio-telefon. Reusisem sa fac asta pina la Tecuci si in toate circumscriptiile pina la Tg. Bujor. Eu aveam statia radio pe birou si comunicam foarte usor in orice moment cu orice medic din judet. In al treilea rind, nu am putut sa realizez laboratorul de chirurgie si medicina experimentala. Si nu in ultimul rind nu am putut sa fac la Galati o Facultate de Medicina, facultate pe care orasul asta o merita. Am plecat la Bucuresti cu dosarele in brate, dar s-a opus ministrul Sanatatii de atunci acestui proiect atit de mult dorit. Sper din tot sufletul ca actuala conducere a Spitalului de Urgenta si a Directiei Judetene de Sanatate Publica sa reuseasca sa faca ceea ce eu nu am putut. Se implinesc in aceste zile 30 de ani de existenta a acestui spital. Doresc tuturor medicilor sa aiba puterea de a fi intotdeauna alaturi de bolnavii lor. Asta cere sacrificii si a fi medic este o meserie in care, daca nu te daruiesti total, nu ai realizat nimic. (Interviu realizat de Camelia PRICOPE)

    © Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

    Ultima ora

    editorial

    Cine profită de madam Şoşoacă

    Pavel LUCESCU

    Cine profită de madam Şoşoacă

    Campania care urmează la Iaşi nu trebuie să devină un circ de tip Şoşoacă, decât dacă vrem să ne batem joc de viitorul acestui oraş. Nu vreau să spun că madam SOS România ar trebui ignorată, ci că n-ar fi rău dacă am încerca să înţelegem mai mult ce are în cap când vine vorba de viitorul oraşului şi mai puţin ce vrea ea să ne vândă, adică scandal.

    opinii

    Distrugerea statuilor

    Alexandru CĂLINESCU

    Distrugerea statuilor

    Frenezia negatoare woke e urmarea obscurantismului, a fanatismului şi a inculturii. Ideologii woke au cale liberă în mass-media, au pătruns în universităţi şi în şcoli. Acţiunile lor n-au nimic comun cu adevărul istoric. Ei pretind că fac dreptate celor ai căror strămoşi au fost umiliţi şi exploataţi, în realitate manipulează istoria şi adâncesc fracturile sociale.

    De ce este atât de aspru Postul Mare?

    pr. Constantin STURZU

    De ce este atât de aspru Postul Mare?

    Faţă de celelalte posturi de peste an, Postul Mare (care precede Sfintele Paşti) este considerat unul aspru, atât din punct de vedere alimentar, cât şi din alte puncte de vedere. De ce este – sau ni se pare a fi – Postul Mare atât de aspru? De ce, în genere, ne este atât de greu să postim? Din mulţimea de posibile răspunsuri, să reflectăm azi la trei dintre ele.

    Roboţi

    Codrin Liviu CUȚITARU

    Roboţi

    Robotul a trecut, treptat, de la „plimbarea” convulsivă pe coridoarele Universităţii, la alergarea „profesionistă”. Se arăta capabil să sară şi peste obstacole, plăcerea sa supremă fiind „să evite” deliberat, în viteză, femeile de serviciu îngenuncheate pe ciment şi prinse în efortul răzuirii gumelor de mestecat aruncate iresponsabil. Îngrijitoarele se speriau îngrozitor şi ţipau injurios după Robogică (foarte des îl numeau „pocitania dracului”!).

    pulspulspuls

    Un mare mister la liberalii ieşeni: cine va primi de la Bucale pâinea şi cuţitul listelor din toamnă?

    Un mare mister la liberalii ieşeni: cine va primi de la Bucale pâinea şi cuţitul listelor din toamnă?

    Un mare mister tace şi face pe piaţa politichiei locale în această perioadă, stimaţi electori: cine va face listele de candidaturi de la parlamentarele din toamnă la liberalii ieşeni? 

    Caricatura zilei

    La reciclat pet-uri și doze

    Când Sistemul Garantie Colectare te pune pe gânduri

    Cumpara editia digitala

    Vremea in Iasi

    Curs valutar

    Parteneri

    Intrebarea zilei

    Vladimir Putin, presedintele Federatiei Ruse, a declarant intr-un interviu dat jurnalistului american Tucker Carlson ca nu va ataca niciun stat NATO. Credeti ca isi va respecta cuvantul dat?

    vezi raspunsuri