Drama unui functionar homosexual

"Aveam 31 de ani cind am trait cu adevarat prima noapte de dragoste. Mi-a fost greu sa accept ca ma place, dar a avut rabdare, m-a asteptat. Mai intii ne-am apropiat spiritual, incit aproape ca actul sexual a decurs firesc. Parca eram alt om. Nu mai aveam inhibitii, desi imi era cumplit de rusine", povesteste barbatul din fata mea. Este speriat de propria-i marturisire si spune soptit: "Alaturi de el am invatat sa fiu barbat, dar am invatat si ce este umilinta, teama. Teama ca vor afla colegii, familia si cunoscutii ca ma iubesc cu barbati. Sint homosexual. Am trait cu patru barbati. Am iubit, dar mai mult am suferit. Asa este dragostea, nu-i asa?!". Patru barbati care au reusit sa-i trezeasca fiorul pe care nici o femeie nu a reusit. A fost barbat, insa nu a fost fericit. "Homosexualitatea nu mai este considerata o boala, insa un homosexual nu o sa se simta niciodata bine in pielea lui", explica prof.dr. Roxana Chirita, sefa Sectiei V de la Spitalul de Psihiatrie "Socola".

Dovada ca dupa 11 ani a clacat. A vrut sa-si ia viata, dar nu a avut curaj. "A actionat partea feminina din mine. Cred ca, de fapt, mai mult as fi vrut sa-l pedepsesc pe ultimul iubit. Cu el am suferit cel mai mult", spune barbatul cu amaraciune in glas. A ajuns la Spitalul de Psihiatrie acuzind o "depresie inexplicabila", mai ales ca era un om fara prea multe probleme: este functionar public, apreciat la serviciu, este un tip sportiv si cautat de femei.

La 17 ani a avut primul esec cu o femeie

Aceasta a fost varianta servita medicilor de la Psihiatrie. Abia dupa mai multe investigatii, luat din aproape din aproape, si-a recunoscut inclinatia catre barbati. O inclinatie impotriva careia a luptat permanent, dar nu si-a putut-o infringe. "Mi-era rusine. Era impotriva valorilor mele morale. Stiam ca nu este bine ce fac, ca parintii mei, niste oameni simpli de la tara, ar muri de rusine daca s-ar afla. De 11 ani tresar la fiecare gluma mai deocheata pe care o fac colegii sau prietenii, iar la petreceri dansez cu toate femeile, pina nu-mi mai simt picioarele. De 11 ani traiesc cu groaza in suflet ca intr-o zi se va afla cine sint", spune acesta. La 17 ani a avut prima experienta nefericita cu o femeie. Era un tip sportiv, "eram intotdeauna in unsprezecele de baza al clasei", insa, cu toate astea, era un timid. O timiditate provocata si de retinerea pe care o observa la fete atunci cind mimau sarutul pe un chip marcat serios de o acnee tirziu adolescentina. Invitat de mondenii cu lipici la femei, s-a lasat convins sa participe la o petrecere la care putea, in sfirsit, sa-si dovedeasca barbatia. A clacat, iar partenera, o tinara cu multa experienta, a ris de el, dar a si povestit colegilor, devenind astfel tinta glumelor lor deochiate. Abia in facultate a mai avut curajul sa se apropie de o alta femeie. Era o colega pe care a cucerit-o cu stilul lui romantic, curtenitor. Se plimbau, ii aducea flori. "Toate fetele o invidiau. Ne-am casatorit, dar actul in sine nu s-a consumat. Ea nu mi-a reprosat nimic. Mi-a spus ca are rabdare, dar eu am simtit atunci ca niciodata nu va fi o relatie normala intre noi. Dupa citeva luni, eu i-am cerut sa ne despartim", isi aminteste barbatul.

"Ne iubeam prin WC-uri de restaurante"

Citiva ani buni nu a mai avut nici o relatie desi, spune el, s-a mai simtit atras si de alte femei. Dar nu le dorea niciodata. Cu "primul" s-a intilnit absolut intimplator la ziua unui prieten. Venisera amindoi singuri. "Nu m-am gindit nici un moment ca este homosexual. Cum nu ma gindisem niciodata ca mie mi s-ar putea intimpla sa-mi placa sa fac dragoste cu un barbat. Ba nu, nu sa-mi placa, ci sa pot face dragoste. Mai spre dimineata, cind eram cu totii mai incinsi de la bautura, l-am simtit ca ma priveste mai altfel. Apoi, de cite ori avea ocazia, ma atingea. Eram surprins, speriat, revoltat", povesteste barbatul. Atunci l-a ocolit cit a putut. A sperat, apoi, ca nu se vor mai intilni. S-a trezit insa cu el la slujba. L-a invitat la o bere, iar intilnirea a decurs firesc. Au urmat alte si alte intilniri, la fel de nevinovate. Dupa citeva luni, la o petrecere, in casa aceluiasi prieten unde s-au cunoscut, inevitabilul s-a intimplat. "Actul sexual a decurs aproape firesc, mai ales ca m-a lasat sa fiu eu barbat. A simtit ca imi doream acest lucru de peste douazeci de ani. Din acea seara am devenit un cuplu. Pentru o perioada a fost bine, apoi ne-am despartit pentru ca nu aveam unde sa ne intilnim. Eu nu acceptam sa ramina la mine sau eu sa dorm la el peste nopate. Ne iubeam prin totul felul de locuri promiscue, prin WC-uri de restaurante, de pilda. Nu mai puteam trai asa", isi reaminteste calvarul prin care a trecut. Au mai urmat insa alti trei barbati. Cu ultimul a indurat cele mai multe umilinte. Era tot timpul pe post de partenera dar a invatat si ce este gelozia. Pentru ca "ultimului" ii placeau petrecerile cu multi tineri, chiar cu adolescenti. Atunci a avut si prima depresie, insotita de dorinta de a-si lua viata. Nu a avut puterea sa o faca, dar a reusit sa se desprinda de partener. Dar a suferit mult.

"Un homosexual nu o sa se simta niciodata bine in pielea lui"

"Din punct de vedere social, aspiratia homosexualilor este catre cuplul clasic. Nu exista un model consacrat de cuplu homosexual, pentru ca unul este «barbatul» iar celalalt «femeia». Un homosexual nu o sa se simta niciodata bine in pielea lui. Ei se abordeaza cu frica, cu retinere. Au o viata sexuala dezordonata, intimplatoare si promiscua, pentru ca, adesea, apeleaza la servicii platite si se intilnesc in locuri dubioase, cum ar fi WC-urile publice. Acest fel de viata ii macina, mai ales in comunitatile in care nu prea sint homosexuali", sustine prof.dr. Roxana Chirita.

Din 1979, homosexualitatea a fost scoasa din manualele de psihiatrie americane. Imediat, europenii au aderat la idee, mentionindu-se ca homosexualitatea nu poate fi considerata o tulburare psihica ca atare, comportamentul lor fiind considerat aberant numai atunci cind se asociaza cu sadomasochism sau pedofilie. "Initial am tratat homosexualitatea ca pe o boala psihica, apoi ca pe o tulburare de orientare sexuala care s-a transformat in comportament sexual diferit ca din 1979 sa dispara definitiv din manualele de psihiatrie. Practic, din acel an, Comisia Europeana a Drepturilor Omului a recomandat ca «activitatea sexuala a unui individ sa fie considerata ca un element al vietii sale private, trebuind sa fie respectat ca atare, si care ii apartine pina in momentul in care insusi proprietarul solicita eventuale modificari", explica prof. Chirita, care crede insa ca nu trebuie incurajat acest fenomen.

De ce sint homosexualii prieteni

Potrivit studiilor de specialitate, homosexualitatea poate avea cauze biologice sau biochimice. Practic, la homosexuali s-au descoperit modificari de structura cerebrala, cromozomiala sau hormonala. "In afara modificarilor biologice care, pina la urma inseamna patologie, adica boala, exista si componenta psihica. Un baiat violat in copilarie are mari sanse sa devina la rindul lui homosexual. De asemenea, o mama hiperprotetica si autoritara care il inhiba il va transforma intr-un «prieten» al femeilor si nu intr-un iubit. De aici si relatia de prietenie pe care o vedem, in filme, dintre homosexuali", mai spune prof.dr. Roxana Chirita, care este de parere ca aceste persoane trebuie sa se trateze. "Tratamentul consta in terapia comportamentala, terapie valabila si in cazul alcoolicilor. Aceasta consta in obtinerea unui reflex de deconditionare. Practic, persoanei in cauza i se administreaza o substanta chimica care ii produce o stare de greata, aceasta fiind asociata cu imaginea unui cuplu homosexual care face dragoste. Conditia este ca barbatul respectiv sa doreasca sa se trateze", a mai explicat dr. Chirita. (Mihaela CANANAU)