Locurile cele mai infecte din Iasi

• in Iasi, sint zone unde oamenii traiesc ca in evul mediu, fara apa, wc-uri, lumina • imobilele in care locuiesc sint focare de infectie si majoritatea prezinta risc crescut de prabusire • la acestea se adauga rusinea primarilor Iasului: strada Cuza Voda, centrul istoric al orasului • primarul Nichita se lauda ca evacueaza romii din casele de pe Cuza Voda inca din 2005 • nu a facut insa nimic de atunci

Intr-un oras in care numarul masinilor creste simtitor de la an la an, iar supermarketurile infloresc ca ciupercile dupa ploaie, locuiesc oameni pentru care timpul s-a oprit in epoca revolutiei industriale. Ei locuiesc la bloc, insa conditiile de trai sint demne de un film de groaza. Nu au apa, nu au caldura, nu au lumina. WC-urile sint atit de infecte incit nici cei cu stomacul foarte tare nu pot rezista. Asa traiesc cei din ghetourile Iasului, fie ca vorbim de blocurile M din Cantemir, de caminele de linga Piata Nicolina sau Tamaz, din casa de linga la AMRS, Pacurari, de pe Sararie, sau chiar din centrul istoric al orasului, pe strada Cuza Voda. Sint zone uitate de autoritati, pentru care nu s-a gasit nici o solutie concreta, nici in programele electorale. Majoritatea ghetourilor ar trebui evacuate si demolate, spun autoritatile, iar „Cuza Voda" trebuie restaurata. Nimeni nu si-a asumat insa aceasta responsabilitate in ultimul deceniu. 

Caminul Tamaz: fara apa si wc

Pentru famiile cu copii, purcel, catel traiul intr-un camin cu baie comuna, fara apa calda, fara bucatarie, cu un singur geam si trei pereti este un infern la portile caruia sta de paza ignoranta celor care conduc orasul numit Iasi. Intr-un astfel de spatiu locuieste si Gheorghe Lupascu, de 34 de ani. Are o camera mica si inghesuita intr-un camin aflat vis-a-vis de Tamaz, pe linga podul Bucium. Locuieste cu sotia, fetita de cinci anisori si baiatul de trei, intr-o incapere primita mostenire. Gaz nu are. Fierbe fasole si cartofi la butelie. Apa calda nu are. Pe cei mici ii spala in balie. WC amenajat nu are. Totul miroase a fecale si urina. Baia e plina de apa, de hirtie igienica si fecale. „Baia este murdara rau. Aici femeile se imbolnavesc imediat. Hai, ca eu ca barbat nu trebuie sa ma ating de jegurile alea, dar ele?! Despre copii nici nu mai vorbim", spune el in timp ce ma fereste de o teava din care a inceput sa curga apa murdara. „Avem o femeie de serviciu pe care o platim noi, insa vecinii fac scandal pentru cei 5 lei pe care ii stringem. Aproape toate apartamentele sint cumparate de fostii chiriasi, angajati la Moldomobila", povesteste el. Lupascu a locuit inainte si cu mama sotiei care, dupa ce a murit le-a lasat lor camera de camin. „Noi stam bine si pentru ca sintem doar patru, locuim pe colt si am putut sa ne facem o ferestruica deasupra aragazului. Insa avem vecini care locuiesc cite 9 oameni, intr-o camera  de 3 pe 4 metri", isi compatimeste el vecinii. Nu dispera. Ar vinde, dar se mira si el cum de pot da unii oameni sute de milioane de lei vechi pentru a locui in maghernita aia. Tot el este de acord ca daca toti vecinii ar fi gospodari, atunci lucrurile ar sta cu totul altfel. Chiar si intr-un loc asa mic totul ar fi bine daca ar pune umarul impreuna la treaba.

Sararie: „Ne-au pus sa ne asumam raspunderea in cazul in care se darima peste noi"

Cazul lui nu este singular. El este printre cei norocosi. Intr-o casa veche de pe Sararie, construita la inceputul secolului, locuiesc 17 familii de romi si romani. Casa arata ca dupa bombardament. Fara geamuri la nivelul superior, fara usa. Pe pervazuri erau atirnate plapume vechi si murdare, haine pentru copii, lighene, acelasi miros de fecale. Cei de aici traiesc la limita realului: nu au nimic. Apa o cara de la izvor. Isi elimina fecalele pe unde apuca, chiar si in pungi pe care apoi le arunca. „Inainte de Pasti, cei de la Primarie ne-au dat 15 zile sa evacuam spatiul. Vai, ce ne-am mai speriat. Ne-am rugat la Dumnezneu sa ne ajute sa nu plecam. Ne-au pus sa semnam o hirtie cum ca ne asumam raspunderea in cazul in care cladirea se darima peste noi", spune Pricop Elena, o femeie de peste 50 de ani care locuieste in „cuibarul" acesta - cum ii zice ea - de multi ani. „M-am tot dus la Primarie, la DAFIS, dar cum te vad mai negru la fata cum nu te baga in seama. Daca ar fi o crema sa ma dau cu ea si sa fiu mai alba, tare bine ar fi. Daca ne dau afara nu stiu ce facem. Unde sa traim? Pe strada? Sa dam in cap?", se intreaba femeia. Cind ploua, apa curge prin acorperisul spart drept in cocioabele in care locuiesc. Partea trista e ca in toata aceasta mizerie traiesc zeci de copii. Ii fac dintr-un motiv cinic: pentru a trai din ajutorul social si din alocatii. Copilul a devenit pentru ei o sursa de venit. „Cei care locuiesc pe Sararie 13 locuiesc ilegal acolo. Toti cei care aveau contract au fost deja recazati in alte spatii. Acestia au intrat in spatiile ramase libere dar si-au asumat riscul, pentru ca cladirea respectiva nu mai prezinta siguranta in exploatare. Probabil ca vor mai sta acolo pina cind o vom demola, dupa aia vor trebui sa se descurce", explica Letitia Palaga de la Directia de Administrare a Patrimoniului Public si Privat.

Blocul M2, Cantemir: usa blocata de fecale

Blocul M2 din Cantemir este un focar de infectie. Aici usa la baie nu se poate deschide din cauza stratului de fecale depuse. In ziua cind am trecut sa vedem conditiile de trai de aici, vidanjorii tocmai faceau curat la subsol. Stomacul ti se intoarce pe dos iar daca vomiti nimeni nu te vede cu ochi rai. Unul dintre muncitorii Salubris, oripilat de tot ceea ce exista in jur mi-a declarat resemnat si nervos. „M-am saturat de ceea ce vad aici de fiecare data cind vin. Noi facem curat la doua saptamini, uneori la o saptamina. Cum plecam, cum incep sa arunce pe geam". Locuitorii blocului sint in majoritate romi. „Sintem doar patru familii care platim in tot blocul acesta cu aproape 100 deapartamente. De noua ani nu mai este apa si caldura. M-am saturat. Sint niste mizerabili. Nu vor sa plateasca. Au fost taiati de la lumina, dar ei leaga fire. Au televizor, ca doar e plin blocul de Digi Tv. Au frigidere, telefoane mobile si sint niste mizerabili", isi descrie vecinii Maria Lungulescu.  Are 58 de ani traieste singura din ajutor social. „Le-au dat amenzi peste amenzi, somatii de evacuare. Nu merge nimic", detaliaza ea. Vasile Scintei, pensionar ce locuieste aici de 14 ani, isi aduce aminte de vremurile cind totul era curat. „Etajul 1 era cel mai curat. Nu era firmitura de piine pe scara. Acum e cel mai infect. Au scos chiuvetele, caloriferele. Ce sa facem acum? Credeti ca ne cumpara cineva apartamentele? Veau sa ma mut departe de tigani. Pentru ca astia strica tot", isi varsa el naduful. Si vecinii de la celelalte blocuri sint innebuniti de situatia de la M2. „Doamna, cu tiganii nu ai ce sa faci. Le-au dat aici caminul Decebal l-au facut praf. Au furat tot. In spatele blocului M2 sta nu stiu ce sef de la Politia rutiera, alaturi de nu stiu ce procuror. Daca ei nu le-au facut nimic, cine poate sa le faca ceva?!", spune un vecin de la M1.
„Din pacate ce se intimpla acolo este trist. Primaria si Salubrisul fac curatenie saptaminal. In acea cladire nu mai exista nici un un grup sanitar. Au furat pina si fier betonul din scari", explica Letitia Palaga. Tot ea ne-a mentionat si faptul ca in urma unei expertize acolo, s-a stabilit ca cea mai buna solutie pentru rezolvarea problemei M2 este demolarea. „Expertul a decis ca cea mai buna solutie este demolarea. Proprietarii apartamentelor nici macar nu locuiesc acolo. Ei si-au subinchiriat locuintele. Nici macar 10% din ei nu mai folosesc respectivele spatii", spune Letitia Palaga. Ce se va intimpla cu proprietarii dupa demolare? Inca nu se stie. In opinia sa, Palaga considera ca cea mai umana si buna solutie ar fi despagubirea.

AMRS, Pacurari: Aducem apa cu viermi de la o casa din vale"

Intr-o casa la fel de murdara si infecta, alaturi de sediul AMRS din Pacurari locuiesc alte citeva familii de tigani. Casa sta sa cada. „Nu sint conditii aici. Nu avem apa, caldura. Aducem apa cu viermi de la o casa din vale. Copiii nu mi-i pot spala. Daca ii duc la un medic asa nespalati nici nu se uita la ei. Am fata la scoala, nu pot sa o trimit murdara", explica Laura Dragan. Ea a depus de noua ori dosar la DAFIS insa fara rezultat. „Ma tot amina. Spun ca nu sint apartamente. Acum sint pe pozitia a 15-a", povesteste ea. Un alt locuitor al casei, un rom mai tinar, imi arata strada peticita. „Uitati-va. Au facut strada, dar noi traim cum traim".
„Cunostem situatia de pe Pacurari 86. Familia Dragan este pe liste si probabil ca, pina la sfirsitul anului, va primi locuinta fie in Canta, fie in alta parte. Acolo exista in schimb si o alta situatie: casa este revendicata. Conform legii, daca casa este retribuita proprietarului atunci acesta are obligatia de a le asigura cazarea inca cinci ani, apoi Primaria va trebui sa se ocupe de ei", mentioneaza Letitia Palaga.

Centrul istoric al orasului, care ar putea deveni, daca este restaurat, unul dintre atractiile majore ale orasului, este locuit, de asemenea, in buna parte de romi. „Din 93 nu au mai investit pe aici. Noi am mai reparat lumina, apa. Primaria ne-a spus sa nu mai facem nici o reparatie. Le dam 102 lei lunar pe chirie", spune Maricela Lucan, o pensionara care poate fi vazuta aproape zilnic odihnindu-se pe una dintre treptele cladirii aflata vis-a-vis de fostul sediul PNTCD. Asteapta si ea o casa de la DAFIS. In schimb, Ecaterina Chirtoaca nu asteapta casa. Ea locuieste de la 1 martie 1965 in imobilul aflat chiar la colt cu semaforul de pe Cuza Voda. „Am gaz la butelie. Eu am chiar si baie pe care o tin inchisa cu cheia. Mi-am tras apa singura. Ceilalti nu au. Aduc cu butoaiele", explica femeia. Locuieste intr-o casa mare, cu alte patru familii de romi. Nu crede ca va fi nevoita sa se mute de acolo desi i-ar placea. 

Gheorghe Nichita promitea ca rezolva situatia din 2005
Situatia de pe Cuza Voda este pe cit de complicata pe atit de rusinoasa pentru oras. Un spatiu care ar putea deveni simbol pentru Iasi este lasat in paragina. Famiile de romi au pus stapinire. Bodegile sint pline, iar copilasii alergind dezbracati nu mai sint de mult o imagine iesita din comun. Fumul de mici sau de lemne si hirtii arse de pe pirleazul din fata Bisericii Golia este deja intrat la capitolul „nimic anormal". Conform unei statistici mai vechi a Directiei de Administrare a Patrimoniului public si privat pe Cuza Voda sint 60 de imobile mai vechi de 50 de ani. Din cele peste 77 de cladiri existente, mai putin de o treime se afla inca in administrarea Primariei. Restul sint revendicate sau reintrate in posesia proprietarului. Si totusi de ce nu se poate schimba ceva? Acum trei ani, primarul Gheorghe Nichita avea planuri mari. El declarara in martie 2005 reporterilor „Ziarului de Iasi" ca doreste sa evacueze, in primavara acelui an, familiile ce locuiau acolo, indiferent daca stateau legal sau nu. Nu s-a intimplat nimic.
O noua aminare
Reprezentantii Primariei spun ca exista planuri de restaurare si refacere a zonei cu fonduri structurale si ca exista un proiect in acest sens. „Proiectul va fi depus pentru proiectul Axa 1 POR (n.r. Programul Operational Regional) pentru regenerare urbana, insa nu putem face nimic pina cind nu apare Ghidul Solicitantului pe care Guvernul Romaniei ar fi trebui sa il aprobe de anul trecut", spune Cosmin Coman, director executiv al Primariei. Pina cind Guvernul va aproba Ghidul Solicitantului, care ar fi trebuit sa fie emis acum mai bine de un an, strada Cuza Voda va ramine la fel. Insa, daca totul se va rezolva, atunci vor incepe si lucrarile la restaurare. „Toate cladirile anexe vor fi demolate. In spate se vor crea zone verzi. Fatadele vor fi restaurate. La parterul cladirilor se vor putea infiinta zone comerciale, iar la etaj vor fi amenajate apartamente sau spatii de expozitie, asa cum a fost in anii ‘50", ne ofera Tudor Vericeanu, arhitecul sef al orasului o imagine despre ce ar putea deveni Cuza Voda. Pina atunci, romii vor continua sa dea 40 de lei Primariei pentru chirie, bodegile vor fi la fel de pline iar manelele la fel de infloritoare. (Claudia CRAIU)