Cazul unui copil care a avut nevoie de ajutorul psihologilor

Prizonier al calculatorului la numai 3 ani

Intr-o lume in care televizorul si calculatorul s-au banalizat in camera fiecarei case, copiii devin victime pe nesimtite a ceea ce inseamna informatizare. Robert are acum patru ani si este dovada vie ca atit televizorul, cit si calculatorul afecteaza extrem de mult evolutia unui copil de-a lungul vietii. In urma cu jumatate de an, Robert isi petrecea toata ziua in fata calculatorului. La o virsta atit de frageda, stia deja care este locul fiecarui cablu si cum se deschide fiecare joc. Stia doar citeva cuvinte insa si pe care le pronunta extrem de rar.

"El era ochi si urechi acolo, asa statea, fix, in fata calculatorului. Daca il chemam la masa, nu venea. Daca ma duceam la el si ii bagam mincare in gura in schimb, casca gura la mine, dar cu ochii tot acolo era, in calculator. Mi-era frica de autism. Plingeam noptile si ma rugam sa isi revina", a marturisit Maria Gurgu, mama baietelului. Femeia a decis sa isi duca baiatul la un psiholog. A venit din Halaucesti tocmai in Iasi si a cerut ajutor. Dupa o jumatate de an, Robert pare a fi un alt copil: maninca, vorbeste, se joaca si, nu in ultimul rind, a abandonat calculatorul si televizorul. Psihologii, sociologii, pedagogii si logopezii explica faptul ca viata unui copil poate lua o turnura nefericita in urma unui program lipsit de organizare si sfatuiesc parintii sa isi supravegheze copiii, mai ales in vacante.

Din dorinta de a le oferi copiilor tot ce isi doresc, din dorinta de a-i obisnui cu tehnologia si in ideea ca isi vor dezvolta inteligenta, multi parinti ii lasa pe copii sa stea ore in sir in fata calculatorului sau a televizorului. Si uita, astfel, ca cel mai bun mod de a invata un copil este comunicarea. Specialistii sustin ca, desi calculatorul sau televizorul par banale si inofensive, ele intervin intr-un mod nefavorabil asupra educatiei copilului, atunci cind sint utilizate in exces si prost. Familia lui Robert s-a confruntat cu efectele negative ale tehnologiei ce ar trebui, in fond, sa usureze viata. Si care, de fapt, o priveaza de ce e mai important pentru un copil: interactiunea directa cu cei din jur.

Robert a cunoscut calculatorul pe cind avea doar un an si citeva luni. De cum a inceput sa mearga, computerul a devenit atractia lui principala. A invatat apoi de la sora lui mai mare cu opt ani cum se utilizeaza si a inteles ca aceea este o sursa continua de jocuri. Desi nu stia sa spuna "umbrela" sau "fluture", baiatul reusea sa le potriveasca fara probleme in jocurile de pe calculator. Se bucura astfel atunci cind auzea cintecelele ce ii laudau performanta si cind vedea ca acumuleaza puncte si banuti. A ajuns la virsta de trei ani si citeva luni sa stie singur care sint cablurile de la boxe, monitor si tastatura, de exemplu, si unde trebuie sa bage prelungitorul pentru ca masinaria sa functioneze. Refuza sa se joace afara cu sora lui, sa se joace cu ceilalti copii din sat, sa vina la masa si chiar sa vorbeasca. Programul lui era acelasi: de dimineata pina seara, calculator. Si daca inchidea calculatorul, atunci televizor. "Eu eram prin curte, ca la tara, cu treaba, cu buna stiinta ca nu face dracii. El toata ziua statea in fata lor. Daca inchidea calculatorul, venea la televizor. Daca inchidea televizorul, fugea la calculator. Si daca eu voiam sa i-l inchid, urla cit il tinea gura. Daca eu ma duceam sa ma joc, si il rugam sa imi dea voie si mie, urla cit il tinea gura. Daca in schimb il luam pe piciorul meu sa ma joc, sa se uite si el, imi dadea voie. Orice stia sa se joace: puzzle, fluturasi, bilute. Oriunde intra sora lui sa se joace, el din urma stia tot. Si noi ziceam: «Ei, e destept!»", a povestit Maria Gurgu, mama baiatului in virsta de 34 de ani.

"Dupa gradinita, era clar: calculator si televizor"

Familia lui Robert a sesizat ca pe masura ce trec lunile baiatul nu vorbeste si refuza sa isi imparta activitatile cu cei din jur. L-au dat la gradinita si au sperat ca intrarea in contact cu alti copii de virsta lui ii va schimba comportamentul. I-au luat jocuri, bicicleta si incercau sa il convinga sa plece din fata aparatelor. Nu au reusit. Orice ar fi facut, Robert avea acelasi program. Dupa gradinita, era clar: calculator si televizor. Mama baiatului a decis in luna ianuarie, pe cind copilul avea doar trei ani si jumatate, sa il aduca la un psiholog. A venit in Iasi, astfel, si a cerut ajutor. "El spunea numai mama, tata... citeva cuvinte. Am zis ca nu e chiar nomal. Toata lumea imi spunea in rest: «lasa, ca o sa vorbeasca». Am zis, totusi, hai sa ma duc sa vad ce e cu el. Mai am o fetita. Are 12 ani acum. Dar ea mi-a vorbit de la un an si ceva. E adevarat insa, atunci nu aveam calculator. Eu i-am zis din start doamnei psiholog: «prima vina eu o am, ca l-am lasat la calculator». Si ea a spus atunci ca asta e problema. Mi-a zis in ianuarie: «inchide televizorul si calculatorul. De tot!». I-am inchis calculatorul de atunci, l-am dus in alta camera. Iar noi ne-am uitat la televizor numai seara, de la sapte la opt, la stiri, o ora", a continuat mama baiatului. Desi mai incercasera pina atunci sa il dezvete pe copil de jocuri si televizor, au renuntat la idee atunci cind au vazut ca baiatul plingea ore in sir. De data aceasta insa, au ignorat tipetele si au ascultat sfatul psihologului. "A plins doua, trei zile incontinuu, dupa care nu i-a mai trebuit nimic. Si de atunci se cunoaste: a inceput sa vorbeasca, sa mai spuna cuvinte. Calculatorul nu l-am mai deschis deloc, desi e in camera, il vede. Iar televizorul doar o ora, nu i-l las deschis, dar nici asa nu mai sta in fata lui. Acum imi da telecomanda, se vede ca nu mai e atras. Se joaca, merge la gradinita, cinta si din ianuarie s-a cunoscut diferenta mult mai mult, altfel interactioneaza. Si in casa, daca ii spun sa vina la masa, merge, striga pe toata lumea sa vina la masa, si maninca cu noi. Si cu surioara lui se joaca acum. Inainte, fugea de afara de la jucarii si venea in casa la calculator. Nici nu se ridica de acolo, daca venea tatal lui, pe cind acum merge, il saluta. Doamna psiholog mi-a spus ca a fost oprit la timp, inainte sa devina dependent complet", a adaugat Maria Gurgu.

A platit si slujbe la Biserica

Femeia a venit in urma cu o saptamina la psiholog din nou. Dupa sase luni, concluziile evaluarii au fost bune. "S-au facut sase luni vineri. Doamna psiholog mi-a recomandat logoped, mi-a spus ca e bine, si ca de acum sa lucram pe vorbire. Acum spune: «Hai, Asanda, sa fugim», de exemplu, nu spune «Alexandra», cum o cheama pe surioara lui. Dar inainte nu zicea nimic. Doamna psiholog mi-a recomandat sa spun si altora. Dar nu prea m-au crezut. Eu nu as vrea sa mai treaca si altii prin ce am trecut eu. A fost greu. Ma gindeam si noaptea prin somn: «vai, oare o sa mai vorbeasca?» Si slujbe la Biserica am platit, ca orice parinte, in fel si chip. Te gindesti ca trec trei ani, patru de acum, si el tot nu vorbeste. Acum e activ, e o schimbare totala, participa la toate activitatile impreuna cu mine. La logoped merg chiar si un an daca e nevoie, pina cind sint multumita. Am mai incercat si acum un an, dar era prea mic. Oricare parinte isi doreste pentru copilul lui ce e mai bun. Nu am stiut ca poate sa dauneze atit de mult un calculator sau un televizor", a incheiat mama lui Robert.

"Cu cit mai putin in fata calculatorului sau a televizorului, cu atit mai bine"

Psihologul care l-a evaluat pe baiat explica faptul ca multi parinti nu numai ca nu vin la psiholog, ci nici macar nu sesizeaza astfel de probleme in comportamentul copiilor. "Este de admirat faptul ca mama baiatului a venit tocmai din Halaucesti, dintr-un sat, si a fost dispusa sa incerce pentru copilul ei sa inchida televizoarele si calculatorul. Cunosc atitea cazuri in care copiii viseaza urit noaptea din cauza jocurilor sau a emisiunilor pe care le-au vazut la televizor, in urma carora ei cred ca mortul invie, daca nu sta nimeni linga ei sa le explice ca nu e asa, in care statul in fata calculatorului si a televizorului au provocat agitatie, agresivitate, violenta si au impiedicat copiii sa comunice, incit recomandarea mea este: cu cit mai putin in fata calculatorului sau a televizorului, cu atit mai bine", a explicat Mihaela Ghircoias, psiholog in cadrul Spitalului de Copii.

Logopezii sustin ca in cazul lui Robert am putea vorbi despre un sindrom de nedezvoltare a vorbirii. "Un copil curat, hranit si sanatos, dar «abandonat» in fata televizorului sau a calculatorului va dobindi, in proportie de 80%, sindromul de nedezvoltare a vorbirii. In unele cazuri, pentru acest tip de conduita verbala a copilului mic este suficienta logoterapia de grup, in care limbajul copilului este stimulat si prin intermediul interlocutorilor de aceeasi virsta si care vor facilita comunicarea. Dar, in cele mai multe cazuri, un retard mai mare de 18 luni intre virsta cronologica si virsta limbajului impune o terapie logopedica, pe baza unui program personalizat pe o perioada variabila, dependenta de nenumarati alti factori", a declarat prof. dr. Georgeta Burlea, profesor in logopedie.

"Este afectata comunicarea fireasca din cauza calculatorului sau a televizorului"

In opinia sociologilor, un copil ca Robert nu ar trebui sa petreaca mai mult decit doua ore in fata calculatorului zilnic, iar acest lucru trebuie respectat mai ales pina la virsta de 12 ani, cind se considera ca un copil este mic. "Este o problema general constatata aceea ca e afectata comunicarea fireasca din cauza calculatorului sau a televizorului. Iar prima solutie este ca parintii sa organizeze eficient timpul copilului. Nu trebuie sa abandonam copilul acolo, el necesita antrenare in jocuri si impartirea activitatilor cu parintii sau fratii. Nu in ultimul rind, putem vorbi despre un control discret asupra lui, dar eficient. Altfel, vom sesiza nu doar lipsa de comunicare, incapacitatea de relationare, dar si randamentul scolar scazut. Si apoi, putem vorbi si despre reactiile din societate, ce vor fi adesea de frustrare si violenta, de autoaparare pentru a acoperi o carenta pe care o are si de care nu ne dam, de obicei, seama", a afirmat sociologul Nicu Gavriluta, decanul Facultatii de Filosofie din cadrul Universitatii "Alexandru Ioan Cuza".