"Nea Ilie" a fost unul dintre cei mai entuziasti colaboratori ai trupei de teatru de la Casa de Cultura

Nea Ilie, prietenul artistilor

* cunoscut copiilor si batrinilor, "nea Ilie Constantin" a fost rechemat in 1992, an in care se pensionase * fara emblema "nea Ilie" Casa de Cultura ar avea arhiva sentimentala mai saraca *

Istoria vie, in carne si oase, a Casei de Cultura din Roman e reprezentata de nea Ilie, cel mai vechi angajat al acesteia, "piatra de temelie si sufletul ei", cum apreciaza Doru Alexandru, directorul institutiei. Desi a iesit la pensie in 1992, nea Ilie a fost chemat in activitate, pe post de colaborator, pentru ca "el cunoaste pe din afara tot ce este Casa de Cultura". El este aici din 1971, chiar de la constructia ei, implicat in toate activitatile, stiut de zeci de generatii de romascani si de toti artistii veniti in turneu la Roman. Pentru Ilie Constantin, Casa de Cultura a fost puntea de legatura cu lumea teatrului care ii place atit de mult, posibilitatea de a implini un vis intr-o realitate pe care a trebuit sa o infrunte singur, raminind fara parinti la virsta de 11 ani. Viata i-a fost luminata, insa, de reflectoarele scenei si de familie: "Sotia mi-a inteles pasiunea. As dori si altora sa aiba asa o sotie sau o familie cum am eu", spune, cu mindrie, nea Ilie.

Povestea vietii lui nea Ilie, desi debuteaza dramatic, este plina de amintiri frumoase: "Am ramas de pe timpul razboiului fara parinti, la 11 ani, si am crescut printre straini. La 11 ani nu am mai gasit-o pe mama dupa un bombardament la Tirgul Frumos. Cu armata am ajuns in Ardeal si s-a gasit o familie care sa ma ia ca sluga. Am crescut 15 ani in Ardeal, in Covasna. Am facut de toate, am muncit oriunde a fost cazul, am pazit si oile. Nu e rusine sa muncesti.in 1955, m-am intors in Roman. Eram fara acte. M-am prezentat la Militie si am cerut cu domnul comandant. Pentru a obtine numele de familie dorit, am dat Primaria in judecata. Eu eram cel care hotaram asupra numelui meu de familie. Pentru ca nu am vrut sa port numele celui care a trait cu mama, am luat numele de familie al bunicului meu de pe mama. De aceea ma cheama Ilie M. Constantin. Sint nascut pe 14 iulie, dar pe acte apare 31 decembrie, data la care-mi si serbez ziua, cum scrie pe acte. Nu m-a deranjat, pe mine nu ma interesa altceva decit actul", spune, cu mult umor, nea Ilie.

„Am lucrat pe excavator la Prefabricate si am fost transferat ca paznic la Casa de Cultura, la sugestia doctorului Dupa Gheorghe, cu care locuiam in aceeasi curte, chiar linga locul unde s-a inceput constructia Casei de Cultura. Ciresul care este si acum linga Casa de Cultura era in curtea mea. Am trecut numai gardul. Doctorul i-a spus primarului Vlad: «Daca vrei sa ai un ciine credincios, pe Ilie sa-l aduci». Si asa am ramas la Casa de Cultura, de la 15 septembrie 1971, cind am primit in gestiune mobilierul. Aveam 37 de ani. In iunie 1990, am iesit la pensie, dar am fost chemat sa colaborez. De fapt si de drept, sufletul meu aici este, la Casa de Cultura, nu e in alta parte", spune nea Ilie.

Nea Ilie a fost unul dintre cei mai entuziasti colaboratori ai trupei de teatru de la Casa de Cultura: el a executat decorurile, se ingrijea de coloana sonora, de lumini, dadea adunarea artistilor pentru repetitii care, uneori, tineau pina noaptea tirziu. Regula era ca cine intirzia sau lipsea sa plateasca amenda, astfel ca trupa avea mereu bani de protocol. Nea Ilie a si jucat in citeva piese, in "Jocul de-a vacanta", in "Siciliana", unde a interpretat pe unchiul Tache.

Nea Ilie a intilnit artisti celebri pe care unii dintre noi i-am vazut doar la televizor: Radu Beligan, Valeria Seciu, Ion Caramitru, Mitica Popescu, Cornel Vulpe. "Cezara Dafinescu era febletea mea. Mai era Florin Piersic, cu care ne «alintam» reciproc: el imi spunea mie «Nebunu», iar eu ii spuneam «Bucifal». O admiram pe Stela Popescu, ce venise cu piesa «Presul». Si trupa noastra juca piesa asta. La un moment dat trebuia sa intre pe scena Dem Radulescu - Bibanu. Era avocatul si trebuia sa spuna: «Madam Filofteia, ti-a pus Dumnezeu mina in cap. Ai un ginere savant». Dar, pe scena, a urcat Cornel Foghel, cu un buchet de flori, si i-a dat replica Stelei Popescu, care era d-na Filofteia. Stela Popescu s-a blocat si a iesit de pe scena. In culise, a intrebat cum de spectatorii cunosc textul. I s-a raspuns ca in sala mai este o d-na Filofteia, ca si actorii din Roman joaca piesa. Atunci Stela Popescu s-a mirat ca au fost primiti cu aceeasi piesa", isi aminteste nea Ilie.

Cu trupa de teatru a Casei de Cultura a fost in nenumarate turnee, participind la diferite spectacole si festivaluri. Peste tot au fost bine primiti si au avut sali pline. "Satisfactia actorilor erau salile pline si aprecierea publicului. Nu se cistigau bani din spectacole", povesteste nea Ilie. Si, astfel, amintirile curg, nea Ilie retraind cu emotie acele clipe minunate petrecute cu actorii lui, mai ales cu artistii romascani, pe care i-a iubit si i-a respectat din tot sufletul.