A mai fost daramat un mit: criza de la 40 de ani, o inventie
Data publicarii: 02/03/2011
Criza, facuta celebra in special de barbati si care de regula e ilustrata cu o decapotabila rosie si o iubita cu 20 de ani mai tanara, exista doar in carti si-n filme. Livescience.com arata cum a venit pe lume aceasta criza in anii '60, mosita de un psiholog aflat sub influenta pacientilor lui artisti.
"Criza asta de la 40 de ani nu prea are nici un fundament", spune psihologul Margie Lachman de la Universitatea Brandeis din Massachusetts. "Nici nu exista o varsta anume pentru ca o criza sa de declanseze", spune si Alexandra Freund, cercetator la Universitatea din Zurich. Si de regula crizele nu sunt declansate de intrarea in varsta de mijloc, ci la orice alta varsta si de catre alte evenimente dramatice, cum ar fi moartea cuiva drag, o boala sau chiar pierderea slujbei, continua Margie Lachman, citata de livescience.com.
Din contra, la 40 de ani lucrurile stau mult mai roz decat am citit in carti si am vazut in filme. In primul rand, nu constati, asa cum spune cliseul, ca ti-ai vandut idealurile pentru stabilitate financiara, cele noi nefiind decat variatii ale celor vechi, din prima tinerete. Apoi, cei ajunsi la 40 de ani nu sunt nicidecum, asa cum ii prezinta cliseul, plictisiti si dezamagiti de ei insisi, ci mai degraba experti in ei insisi. Au ajuns sa stie ce e bine si ce e rau pentru ei, au joburi bune de obicei, copiii le-au crescut si nici nu se gandesc mai mult decat altii la moarte. Curios, cel mai mult la moarte se gandesc adolescentii. Iar menopauza, atat de temuta, poate fi de fapt doar poarta de intrare intr-o lume noua, multi pacienti spunand ca dupa ce le-au plecat copiii de acasa si-au redescoperit senzualitatea pierduta.
Prin urmare, de unde a aparut in societate si a avut asa un impact imens "criza varstei de mijloc"? Este inventia psihologului Elliott Jaques, care a elaborat teoria dupa sedintele avute cu pacientii sai artisti, dar asta nu inseamna ca e reprezentativa pentru toata lumea. "E lucru bine stiut ca artistii isi dramatizeaza vietile, e aproape slujba lor sa faca asta", spune cercetatorul elvetian. (realitatea.net)