In al doilea rand, autoarea tine sa pastreze intacte instrumentele criticului literar: recuperand cartile unor Henriette Yvonne Stahl, Ticu Archip, Sanda Movila, Lucia Demetrius, Anisoara Odeanu, Cella Serghi, Ioana Postelnicu ori Sorana Gurian nu inseamna automat ca le si supraevalueaza. Verdictele sunt mereu precise, echilibrate, fara rabat de la exigenta.
Amanand sine die delimitarea concreta si eradicarea hotarata a sensurilor si surselor esentiale ale raului nu facem decat sa ne plasam in categoria popoarelor triste si fataliste ale istoriei, pentru a descoperi, mai apoi, ca in fata unor incercari cu adevarat majore suntem total ineficienti si ne prabusim in abis.
