Academia poetilor

In zilele de 13 si 14 noiembrie, s-a desfasurat, in aula Bibliotecii Centrale, "A doua petrecere cu poezie, prieteni si trufe de ciocolata". Cititi, rogu-va, in cele ce urmeaza o succinta prezentare.

Am scris cu bucurie si despre prima "petrecere cu poezie, prieteni si trufe de ciocolata", din toamna anului trecut. A fost un spectacol complex, rafinat, pentru "connaisseurs", cu invitati de marca, veniti de departe, cu vorbe de spirit. Adica un spectacol pentru o minoritate: pentru cei putini care nu refuza sa viseze. De obicei, lumea e grabita, agitata, cuprinsa de inavuabile nevroze, indiferenta. Ea nu mai are ragaz si nici disponibilitate pentru poezie. E, in opinia mea, un pacat strigator la cer.

Am participat (in zilele de vineri si simbata, in Aula BCU) si la a doua editie a manifestarii. Cu o bucurie similara. Am vazut un public ales si am audiat o seama de poeti importanti. Intr-un cuvint: m-am simtit bine. Au existat, de altfel, toate premisele.

Spectacolul a debutat cu o evocare a poetului Cezar Ivanescu. Omul Ivanescu a fost un ins dificil, liricul Cezar Ivanescu este insa, dincolo de mode si timp, un poet adevarat. Au recitat din poemele sale, cu sensibilitate, emotie si gratie, Cosmina Stratan si Alexandra Suciu, studente la Teatru, daca am retinut bine.

A urmat recitalul poetilor, momentul cel mai asteptat al ceremoniei lecturii, ca sa zic asa. Simpla enumerare a celor invitati e impozanta: Mariana Codrut, Ioana Craciunescu, Caius Dobrescu, Ovidiu Genaru, Florin Iaru, Adrian Popescu, Pavel susara, Lucian Vasiliu, Paul Vinicius. Gama sentimentelor evocate de poeti a fost intr-adevar larga: de la poezia derizoriului, in varianta Caius Dobrescu, la poemul de factura hieratica, in varianta Adrian Popescu; de la versurile „de pahar", autoironice, in varianta Ovidiu Genaru, la emotia retinuta a liricii Marianei Codrut.

In ziua a doua, s-au ales cistigatorii. Juriul a oferit, cu generozitate, un premiu de excelenta filosofului Mihai sora (invitatul special al manifestarii din 2009), pentru intreaga activitate culturala. Marele premiu al Academiei de Poezie a revenit, la aceasta editie secunda, lui Adrian Popescu. Totusi, cind ai de-a face cu poeti consacrati, precum cei prezenti la Iasi, e o vanitate sa incerci o ierarhie foarte precisa. Juriul a fost cu siguranta constient de acest modest adevar. Mai mult, fiindca firea poetilor e una iritabila, cum zice si proverbul, orice premiu in materie (mare, mijlociu sau mic!) se cuvine privit si luat cu rezerva, umor si filosofica seninatate.

Seara a doua a fost la fel de consistenta artistic. Am ascultat jazz de buna calitate, un recital din lirica poetilor Mihai Eminescu si Nichita Stanescu, piesa de teatru a lui Matei Visniec, Sufleurul fricii, in interpretarea Ioanei Craciunescu (acum in ipostaza de actrita), a fost prezentata revista Academia de Poezie (de catre criticul literar Alex stefanescu), am vazut un film despre Brancusi si Benjamin Fondane (realizat de Luiza Palanciuc si Mihai sora). Vorba lui Eminescu: in totului tot, doua seri agreabile.

Cu atit mai placute cu cit in orasul nostru astfel de evenimente sint foarte rare. Am mai spus si in articolul de anul trecut: politicienii isi vad de ale lor si trateaza cu o suava nepasare tot ce ar putea consolida prestigiul Iasilor ca oras cultural. Politicienii merg la adunari spre a grai inteligent multimilor incinse, pupa moastele de sarbatori, se afiseaza cu manelistii, dar ignora cu trufie astfel de manifestari "elitiste". Cu o exceptie, nu am vazut in Aula Bibliotecii "Mihai Eminescu" nici un politician. Unii pretind chiar a fi scriitori inspirati de Duhul si a stima din strafunduri cultura Iasilor. E o pretentie, s-a vazut inca o data, lipsita de orice temei.

Si mai e ceva: "petrecerea cu poezie, prieteni si trufe de ciocolata" nu s-ar fi desfasurat fara eforturile dlui Emilian Stratan. In aceste vremuri de austeritate, intimplarea de la sfirsitul saptaminii trecute are de ce uimi...