Adriana Saftoiu: Mihai Razvan Ungureanu - un pas pripit

O dimineata rece. Ne salutam politicos, protocolar fara prea mult elan. Urcam in avionul prezidential, spre Bruxelles. Mihai Razvan Ungureanu jovial, pentru fiecare cu cate o vorba buna. Ne cautam locurile asteptand ca Presedintele sa decida programul. Abordam de indata agenda discutiilor sau dupa decolare? e intrebarea nepusa, dar la care asteptam toti un raspuns. Razvan se apropie de mine si imi arata cravata pe care o poarta. O recunosc, e cravata promotionala a UE, adica E.U. "Dimineata, cand m-a vazut sotia cu cravata asta, mi-a zis: In sfarsit, ceva care te reprezinta". Atunci realizez comicul. Cravata era marcata cu initialele EU. Rad. Presedintele intoarce privirea - in mod evident auzise discutia- si ii da dreptate sotiei lui Mihai Razvan Ungureanu.

Razvan e o persoana extrem de ambitioasa si determinata, atribute pe care le consider calitati. Isi controleaza foarte bine vocea si vorbele, toate cumpatate si doar roseata obrajilor da de gol situatia stanjenitoare in care poate fi pus sau la care asista. As spune ca mereu am avut o relatie de simpatie cu Razvan, inca de pe vremea cand el era secretarul de stat al lui Andrei Plesu, in guvernul Radu Vasile, si eu tot secretar de stat, la Comunicare, in acelasi Guvern. De departe, era placut la vorba, iar temele de discutie erau nelimitate. Parea un fel de enciclopedie ambulanta. ÈAAA˜tia detalii surprinzatoare despre locurile in care ne aflam. Era greu sa nu ii recunosti "enciclopedismul". ÈAAA˜i avea un fel de a le expune fara sa te faca sa te simti jignit. Nu epata, dar era constient ca impresiona si ca va fi remarcat. Chiar daca satisface ego-ul personal, nu vad nimic rau sa iti cunosti posibilitatile si sa le exploatezi.

In ciuda simpatiei pe care nu ma sfiesc sa declar ca i-o port - si aici am in vedere mai ales etimologia cuvantului simpatie, respectiv "a suferi impreuna...", caci au fost momente in care amandoi am inteles acelasi lucru despre gesturi si atitudini prezidentiale - nu voi fi de acord cu decizia lui Razvan Ungureanu de a accepta postul propus. Dintr-un motiv pe care nu cred ca nu il sesizeaza si pe care cred ca l-ar fi comentat asijderea, daca nu ar fi vorba de propria-i persoana. Din functia pe care inca o detine, de sef al SIE, promovarea ca prim-ministru e o aroganta infinita pentru ideea de democratie. Paralele cu Bush senior nu tin. Acela a ajuns presedintele SUA dupa ce a trecut prin alegerile preliminare in propriul partid si apoi s-a supus votului poporului american. Iar paralele cu Putin si Eltin le resping din respect fata de simpatia pentru Razvan Ungureanu.

Cartea pe care o joaca in 2012 Traian Basescu, pentru partidul care va trebui sa conteze la formarea Guvernului de dupa alegerile din acest an, e doar una de imagine. Nimic profund si serios nu s-a schimbat dupa toate aceste luni de proteste si devalmasie politica si sociala.

Dar m-as supara pe Traian Basescu, daca nu ar exista si opozitia. Care a mai pierdut o sansa. In calcule penibile de privilegii a ales un protest. Alegerile nu vor face diferenta pe care o spera opozitia. Pentru ca Traian Basescu are in fata aproape un an sa fie "jucator". ÈAAA˜i niciodata nu joaca mai bine decat atunci cand e adus cu fata la zid si cind adversarul ezita. Game over!

Vox Publica