Asimetrie si lectia celor doua trecuturi

Avem experiente istorice recente diferite si fiecare dintre noi este dator sa reactioneze in raport cu acestea. Nu cred ca trebuie sa ne consideram superiori moral pentru acest trecut, asa cum unii occidentali o fac cind vad primitivismul nostru in chestiuni privind tiganii, de exemplu.

Citeva relatari din presa din aceste zile prezinta protestele unui sindicat studentesc de la Universitatea din Poitiers, cu privire la intentia unui profesor, care a cistigat recent un concurs de agregatie, de a se instala ca profesor la aceasta Universitate. De altfel, ei par a fi sustinuti si de catre administratia universitara si locala, ca si de comunitate academica ( «par la présidence, par des enseignants et des élus locaux», Le Monde din 27 febr. 08). O petitie semnata de 250 de profesori circula prin universitate. Trei deputati socialisti sprijina si ei actiunea. Studentii anunta ca daca totusi acesta va veni, ei isi anunta intentia de a perturba voluntar cursurile acestuia, pentru a-i aminti acestuia de fiecare data trecutul sau.

Trebuie spus aici ca in Franta exista un sistem de recrutare a profesorilor universitari unic sau oricum care nu mai exista in nici o tara occidentala importanta: examenul de agregatie. Sistemul a functionat si la noi, desi cu un alt sens cred, in perioada interbelica, tot dupa imitatie franceza. Este oarecum similar cu sistemul examenului de habilitation pentru universitarii germani si nu numai, care este insa mai curind un fel de supra-doctorat. Fapt este ca, in Franta, acest concurs da dreptul candidatului admis de a-si alege o catedra de profesor vacanta, in ordinea mediilor, la orice universitate din Franta.

Profesorul in cauza (31 de ani, specializat in istoria dreptului, ce ironie!) este acuzat ca ar fi fost membru al unei organizatii de extrema dreapta cu totul obscura de altfel, GUD (Groupe union droit), intre timp dizolvata. Nu se spune exact ce a anume a facut respectiva organizatie, dar nu pare sa fie in nici un caz vorba de terorism. De altfel, din cite stiu, cu o singura exceptie (generata mai mult de contextul razboiului algerian, de la inceputul anilor saizeci!), terorismul a fost practicat mai ales de formatiunile de extrema stinga.

Dupa descrierea pe care i-o fac adversarii sai si jurnalistii (nu am gasit nicaieri opinia sa!), omul pare cu adevarat sulfuros. Nu mai ca a condus respectiva organizatie din 1995 pina in 2000. «Il incarne, se spune in petitia amintita mai sus, une droite extrême et nauséabonde.»  Trecutul lui extremist si gretos pare a se reduce totusi la doua enunturi sustinute intr-un ziar cu un nume ciudat, L'Echo des Savanes, din martie 1999. Mai intii, una in care proclama eficacitatea bastonului, ca instrument de actiune publica, ceea ce este cam straniu pentru un profesor de drept, chiar daca afirmatia pare mai curind metaforica. Iar in a doua, mult mai grava, ca Israelul ar trebui sters de pe harta.         

Este drept ca in nici una acestea nu se face referire explicit la lupta de clasa, instaurarea unui regim totalitar, revolutie etc.. Este drept ca se proclama un prozelit al unui „national-socialist" belgian, Léon Degrelle. Amintesc de altfel ca idei radicale privind Israelul sint destul de comune si la stinga, ca sa nu mai amintesc de militantii palestinieni, in general foarte iubiti in universitatile occidentale.

In ciuda acestui fapt, proba de asimetrie morala vizibila, eu laud acest activism al studentilor Universitatii din Poitiers. Cred ca studentii si administratia universitara sint in drept sa se opuna. Singura problema pe care de altfel unii cititori de pe net si-au pus-o: pe cind un asemenea protest si contra un profesor membru al LCR (Liga Comunista Revolutionara, trotkista) PCF sau a altor grupuscule de extrema stinga?

Stim ca este o asteptare zadarnica. O buna parte din opinia publica occidentala are o memorie hemiplegica. De mai bine de cincizeci de ani, stinga face agenda memoriei colective asa cum domina viata intelectuala. Vedem cu cita detasare a fost primita victoria unui comunist, fost bursier la Moscova, la presedintia Ciprului. Sa ne imaginam ce s-ar fi intimplat daca ar fi fost in locul sau un „extremist de dreapta". Explicatia este complicata. Inainte de a ne proclama de aici superioritatea noastra morala, ar trebui sa nu uitam  ca Occidentul n-a cunoscut direct, cu exceptia Germaniei de Est, experienta totalitarismului de stinga. In acelasi timp, stinga occidentala este emancipatoare, progresista, generoasa, la nivel de intentii, cel putin, adesea populist si ineficace.

Acesta este motivul pentru nu ma indigneaza foarte tare aceasta asimetrie. Avem experiente istorice recente diferite si fiecare dintre noi este dator sa reactioneze in raport cu acestea. Nu cred ca trebuie sa ne consideram superiori moral pentru acest trecut, asa cum unii occidentali o fac cind vad primitivismul nostru in chestiuni privind tiganii, de exemplu. Insuportabil mi se pare ideea ca ar trebui sa renuntam la a mai considera comunismul raul absolut numai pentru ca, intr-o alta parte a lumii, comunistii n-au facut aceleasi lucruri ca pe la noi. Poate c-ar trebui sa invatam fiecare din cele doua trecuturi problematice. Nu-mi fac insa prea multe iluzii. Pina una-alta, mi-ar placea sa vad si pe la noi acelasi activism studentesc in chestiuni politico-morale: un protest contra informatorilor sau fostilor activisti care conduc Universitatile sau multe dintre institutiile noastre publice. De ce n-o fac? Am impresia ca am pierdut aceasta batalie morala definitiv si aceasta ar trebui sa ne dea fiori.