vineri, 29.03.2024
Poate ca guvernul autonom scotian a calculat atent situatia si a decis ca imperativele umanitare sint mai importante decit executarea pedepsei. Sau poate ca au aparut dubii in privinta vinovatiei condamnatului, asa cum s-a speculat intens in ultimii ani. Ori, in fine, poate ca interesele economice - in primul rind, cele energetice - sint astazi mai importante decit memoria atentatului din 1988. Fapt este ca Abdelbaset Ali al-Megrahi a fost primit ca un erou in Libia, dupa ce autoritatile scotiene au considerat ca isi poate petrece in liberate ultimele zile sau saptamini din viata.
Nu are rost sa insistam aici asupra contextului in care a fost condamnat al-Megrahi. La 21 decembrie 1988, zborul PanAm 103 s-a sfirsit prin explozia unei bombe la bordul aeronavei, deasupra localitatii scotiene Lockerbie, soldata cu moartea celor 243 de pasageri, 16 membri ai echipajului, precum si a 11 persoane aflate la sol. Inca din primul moment, suspiciunile au fost indreptate catre serviciile secrete libiene, in acea vreme principalul organizator si finantator al terorismului anti-american. Suspiciunile au capatat, treptat, un contur tot mai pronuntat, iar sfirsitul Razboiului Rece a facut ca Libia sa ramina singura. In final, dupa 11 ani de la atentat, autoritatile libiene au permis judecarea a doi responsabili din cadrul serviciilor secrete de catre un complet de judecata scotian, pe teritoriul ("neutru") al Olandei. Unul dintre ei a fost achitat, dar celalalt - al-Megrahi - a fost gasit vinovat si condamnat in 2001 la pedeapsa maxima pe timp de pace in orice stat membru al Consiliului Europei - inchisoarea pe viata.
Ma numar printre cei care considera ca al-Megrahi nu este singurul vinovat, si nici cel mai important. Cred ca el a fost "livrat" autoritatilor scotiene pentru a le oferi un grad limitat de satisfactie si pentru a permite depasirea izolarii regimului de la Tripoli, condus de unul dintre cei mai performanti tirani ai epocii noastre.
Fara a stapini instrumentele de baza ale dreptului si cu atit mai putin pe cele relevante in cazul de fata (banuiesc, extrem de complicat), cred ca modul in care el s-a finalizat este contestabil in primul rind in plan moral, fata de familiile victimelor. Este insa contestabil si din punct de vedere politic, pentru ca ii ofera lui Gaddafi o nemeritata victorie de imagine. Condamnatul putea fi mentinut pe teritoriul britanic, cu un regim de internare care sa-i permita sa-si petreaca ultimele zile alaturi de membrii familiei. Nici un principiu umanitar nu ii dadea dreptul de a fi aclamat de o multime entuziasta. Este regretabila miopia cu care unii diplomati occidentali chemau guvernul libian sa nu transforme eliberarea condamnatului intr-o victorie politica, in conditiile in care exact asta este. Nu poti sa asociezi dreptul si politica doar atunci cind iti convine (de exemplu, cind Nicolas Sarkozy obtinea eliberarea infirmierelor bulgare inchise in Libia pe baza unor acuzatii fanteziste) si sa le disociezi altadata.
"Marele Lider" Muammar al-Gaddafi este, dupa cum spuneam, un tiran performant. A reusit sa treaca de la uniforma de colonel revolutionar la mantia de lider islamic cvasi-divin, de "calif" al unei republici islamo- socialiste. A reusit in primul rind sa evite greselile comise de vechiul sau prieten, Saddam Hussein. Renuntind la terorism si asumindu-si implicit vina pentru episoade de gen Lockerbie, Gaddafi a iesit treptat de pe "axa raului" trasata la Washington. In loc sa-si invadeze cu inconstienta vecinii, Gaddafi a inteles cum trebuie sa joace pentru a ajunge, astazi, un mediator util si "curtat" de Occident. Tot din criza din Golf (1990-1991), a inteles ca nici Libia nu va fi lasata sa-si dezvolte arme de distrugere in masa. Iar astazi rezervele de petrol si pozitionarea strategica ale Libiei ii fac pe unii lideri occidentali sa tolereze orice excentricitati ale "Marelui Lider". Ultimul exemplu il reprezinta scuzele formulate de presedintele Confederatiei Elvetiene, pentru ca politia din tara sa a indraznit anul trecut sa se ia (pe nedrept) de unul dintre fiii lui Gaddafi. Asadar, liderii britanici - sau premierul italian Berlusconi - nu sint singurii pe care asocierea cu Gaddafi ii pune in situatii penibile. Daca Saddam nu si-ar fi pierdut uzul ratiunii si ar fi apucat vremurile crizei energetice de astazi, ar fi putut si el face ceea ce - iata - lui Gaddafi ii reuseste atit de bine.
Cuvinte cheie:
© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.
Este videochatul o nouă cale către independența financiară a fetelor? (P)
Dealer de droguri cu sute de comenzi, iertat de judecători: „A făcut progrese în plan spiritual”
Lovitură în Podu Roş: trei tineri au jefuit maşina de îngheţată. O greşeală minora a şoferului
Temperaturi de vară la început de aprilie. 28 de grade Celsius la Iași
Grindeanu: Contractul pentru încă un lot din secţiunea montana a A8 intră în licitaţie
Premierul anunţă că “nu este oportun ca magazinele să fie închise în weekend”
O capsulă cu senzori ar putea fi o alternativă la endoscopie
Ce pot indica modificările patologice ale examenului de urină? (P)
Moştenirea toxică ce o vor lăsa rectorii ajunşi la al treilea sau al patrulea mandat
Calcule matematice: am putea avea o premieră la locale la Iaşi de ne va durea mintea
Virusul HIV a fost eliminat din celule, deocamdată, în laborator
Pacient de 22 de ani cu limfagiom chistic de mezocolon, operat cu succes la Arcadia
Ultimele calcule privind posibilitatea ca Iaşul să prindă un post de europarlamentar
“Extraordinara poveste a lui Peter Schlemhil” de Adelbert von Chamisso
Cum e să lucrezi într-o universitate (şi să participi la alegeri)
Ghici cine este blondina din acest tandem liberal indestructibil?
Publicitatea convenției matrimoniale și modificarea acesteia
Pavel LUCESCUCine profită de madam Şoşoacă |
Alexandru CĂLINESCUDistrugerea statuilor |
pr. Constantin STURZUDe ce este atât de aspru Postul Mare? |
Codrin Liviu CUȚITARURoboţi |
Un mare mister la liberalii ieşeni: cine va primi de la Bucale pâinea şi cuţitul listelor din toamnă? |