Anunturi de Mica Publicitate
Abonament la editia electronica
Iasi Tv Life
TeleM
TVR Iasi Telejurnal
Abonament la editia tiparita

vineri, 29.03.2024

Caz umanitar soldat cu victoria dictatorului

GALERIE
%PIC_TITLE%
    - +

    Poate ca guvernul autonom scotian a calculat atent situatia si a decis ca imperativele umanitare sint mai importante decit executarea pedepsei. Sau poate ca au aparut dubii in privinta vinovatiei condamnatului, asa cum s-a speculat intens in ultimii ani. Ori, in fine, poate ca interesele economice - in primul rind, cele energetice - sint astazi mai importante decit memoria atentatului din 1988. Fapt este ca Abdelbaset Ali al-Megrahi a fost primit ca un erou in Libia, dupa ce autoritatile scotiene au considerat ca isi poate petrece in liberate ultimele zile sau saptamini din viata.

    Nu are rost sa insistam aici asupra contextului in care a fost condamnat al-Megrahi. La 21 decembrie 1988, zborul PanAm 103 s-a sfirsit prin explozia unei bombe la bordul aeronavei, deasupra localitatii scotiene Lockerbie, soldata cu moartea celor 243 de pasageri, 16 membri ai echipajului, precum si a 11 persoane aflate la sol. Inca din primul moment, suspiciunile au fost indreptate catre serviciile secrete libiene, in acea vreme principalul organizator si finantator al terorismului anti-american. Suspiciunile au capatat, treptat, un contur tot mai pronuntat, iar sfirsitul Razboiului Rece a facut ca Libia sa ramina singura. In final, dupa 11 ani de la atentat, autoritatile libiene au permis judecarea a doi responsabili din cadrul serviciilor secrete de catre un complet de judecata scotian, pe teritoriul ("neutru") al Olandei. Unul dintre ei a fost achitat, dar celalalt - al-Megrahi - a fost gasit vinovat si condamnat in 2001 la pedeapsa maxima pe timp de pace in orice stat membru al Consiliului Europei - inchisoarea pe viata.

    Ma numar printre cei care considera ca al-Megrahi nu este singurul vinovat, si nici cel mai important. Cred ca el a fost "livrat" autoritatilor scotiene pentru a le oferi un grad limitat de satisfactie si pentru a permite depasirea izolarii regimului de la Tripoli, condus de unul dintre cei mai performanti tirani ai epocii noastre.

    Fara a stapini instrumentele de baza ale dreptului si cu atit mai putin pe cele relevante in cazul de fata (banuiesc, extrem de complicat), cred ca modul in care el s-a finalizat este contestabil in primul rind in plan moral, fata de familiile victimelor. Este insa contestabil si din punct de vedere politic, pentru ca ii ofera lui Gaddafi o nemeritata victorie de imagine. Condamnatul putea fi mentinut pe teritoriul britanic, cu un regim de internare care sa-i permita sa-si petreaca ultimele zile alaturi de membrii familiei. Nici un principiu umanitar nu ii dadea dreptul de a fi aclamat de o multime entuziasta. Este regretabila miopia cu care unii diplomati occidentali chemau guvernul libian sa nu transforme eliberarea condamnatului intr-o victorie politica, in conditiile in care exact asta este. Nu poti sa asociezi dreptul si politica doar atunci cind iti convine (de exemplu, cind Nicolas Sarkozy obtinea eliberarea infirmierelor bulgare inchise in Libia pe baza unor acuzatii fanteziste) si sa le disociezi altadata.

    "Marele Lider" Muammar al-Gaddafi este, dupa cum spuneam, un tiran performant. A reusit sa treaca de la uniforma de colonel revolutionar la mantia de lider islamic cvasi-divin, de "calif" al unei republici islamo- socialiste. A reusit in primul rind sa evite greselile comise de vechiul sau prieten, Saddam Hussein. Renuntind la terorism si asumindu-si implicit vina pentru episoade de gen Lockerbie, Gaddafi a iesit treptat de pe "axa raului" trasata la Washington. In loc sa-si invadeze cu inconstienta vecinii, Gaddafi a inteles cum trebuie sa joace pentru a ajunge, astazi, un mediator util si "curtat" de Occident. Tot din criza din Golf (1990-1991), a inteles ca nici Libia nu va fi lasata sa-si dezvolte arme de distrugere in masa. Iar astazi rezervele de petrol si pozitionarea strategica ale Libiei ii fac pe unii lideri occidentali sa tolereze orice excentricitati ale "Marelui Lider". Ultimul exemplu il reprezinta scuzele formulate de presedintele Confederatiei Elvetiene, pentru ca politia din tara sa a indraznit anul trecut sa se ia (pe nedrept) de unul dintre fiii lui Gaddafi. Asadar, liderii britanici - sau premierul italian Berlusconi - nu sint singurii pe care asocierea cu Gaddafi ii pune in situatii penibile. Daca Saddam nu si-ar fi pierdut uzul ratiunii si ar fi apucat vremurile crizei energetice de astazi, ar fi putut si el face ceea ce - iata - lui Gaddafi ii reuseste atit de bine.


    © Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

    Ultima ora

    editorial

    Cine profită de madam Şoşoacă

    Pavel LUCESCU

    Cine profită de madam Şoşoacă

    Campania care urmează la Iaşi nu trebuie să devină un circ de tip Şoşoacă, decât dacă vrem să ne batem joc de viitorul acestui oraş. Nu vreau să spun că madam SOS România ar trebui ignorată, ci că n-ar fi rău dacă am încerca să înţelegem mai mult ce are în cap când vine vorba de viitorul oraşului şi mai puţin ce vrea ea să ne vândă, adică scandal.

    opinii

    Distrugerea statuilor

    Alexandru CĂLINESCU

    Distrugerea statuilor

    Frenezia negatoare woke e urmarea obscurantismului, a fanatismului şi a inculturii. Ideologii woke au cale liberă în mass-media, au pătruns în universităţi şi în şcoli. Acţiunile lor n-au nimic comun cu adevărul istoric. Ei pretind că fac dreptate celor ai căror strămoşi au fost umiliţi şi exploataţi, în realitate manipulează istoria şi adâncesc fracturile sociale.

    De ce este atât de aspru Postul Mare?

    pr. Constantin STURZU

    De ce este atât de aspru Postul Mare?

    Faţă de celelalte posturi de peste an, Postul Mare (care precede Sfintele Paşti) este considerat unul aspru, atât din punct de vedere alimentar, cât şi din alte puncte de vedere. De ce este – sau ni se pare a fi – Postul Mare atât de aspru? De ce, în genere, ne este atât de greu să postim? Din mulţimea de posibile răspunsuri, să reflectăm azi la trei dintre ele.

    Roboţi

    Codrin Liviu CUȚITARU

    Roboţi

    Robotul a trecut, treptat, de la „plimbarea” convulsivă pe coridoarele Universităţii, la alergarea „profesionistă”. Se arăta capabil să sară şi peste obstacole, plăcerea sa supremă fiind „să evite” deliberat, în viteză, femeile de serviciu îngenuncheate pe ciment şi prinse în efortul răzuirii gumelor de mestecat aruncate iresponsabil. Îngrijitoarele se speriau îngrozitor şi ţipau injurios după Robogică (foarte des îl numeau „pocitania dracului”!).

    pulspulspuls

    Un mare mister la liberalii ieşeni: cine va primi de la Bucale pâinea şi cuţitul listelor din toamnă?

    Un mare mister la liberalii ieşeni: cine va primi de la Bucale pâinea şi cuţitul listelor din toamnă?

    Un mare mister tace şi face pe piaţa politichiei locale în această perioadă, stimaţi electori: cine va face listele de candidaturi de la parlamentarele din toamnă la liberalii ieşeni? 

    Caricatura zilei

    La reciclat pet-uri și doze

    Când Sistemul Garantie Colectare te pune pe gânduri

    Cumpara editia digitala

    Vremea in Iasi

    Curs valutar

    Parteneri

    Intrebarea zilei

    Vladimir Putin, presedintele Federatiei Ruse, a declarant intr-un interviu dat jurnalistului american Tucker Carlson ca nu va ataca niciun stat NATO. Credeti ca isi va respecta cuvantul dat?

    vezi raspunsuri