Anunturi de Mica Publicitate
Abonament la editia electronica
Iasi Tv Life
TeleM
TVR Iasi Telejurnal
Abonament la editia tiparita

vineri, 29.03.2024

CECO: sansa primului pas

GALERIE
%PIC_TITLE%
    - +

      Se implinesc, astazi, saizeci de ani de la intrarea in vigoare a Comunitatii Europene a Carbunelui si Otelului (CECO), primul pas in procesul postbelic de constructie europeana. Nici momentul 23 iulie 1952, nici semnarea tratatului de instituire a comunitatii (in ziua de 18 aprilie a anului precedent) nu au ramas inscrise in cartea de identitate a actualei Uniuni Europene, lasand toti laurii pentru ziua de 9 mai 1950. Este ziua in care ministrul de Externe francez Robert Schuman a lansat ideea integrarii pe baze supranationale a productiei in cele doua sectoare, considerata a fi un pas catre asigurarea unei paci durabile pe continent. CECO avea sa-si incheie existenta in mod natural, si intr-un evident anonimat, acum zece ani, spre bucuria tuturor celor care doreau simplificarea organigramei institutionale a Uniunii.

    Astazi, pe masura ce ne indepartam tot mai mult de era fondatorilor, tindem adesea sa neglijam faptul ca deciziile majore din acea vreme au suscitat controverse. Piata comuna in sectoarele carbonifer si siderurgic a avut inca din faza de proiect - datorata in masura covarsitoare lui Jean Monnet si apropiatilor sai -  o imensa incarcatura politica. Ideea a divizat puternic clasa politica din Franta si R. F. Germania, precum si din celelalte patru state semnatare (Italia in primul rand, dar si Belgia, Olanda si Luxemburg), iar impunerea sa in constiinta publica a durat mai mult si a lasat rani mai adanci decat ne-ar  placea sa credem astazi.

    Opozitia din Franta nu a fost, in esenta, diferita de cea care, in 1954, avea sa blocheze proiectele integrarii militare si politice pe baze supranationale: a fost doar ceva mai slaba. Daca in perioada 1951-1952 comunistii si gaullistii ar fi reusit sa intruneasca in Adunarea Nationala un sprijin suficient pentru a dobori tratatul CECO, influenta viitoare a lui Monnet ar fi fost pusa sub semnul intrebarii. Fara a recomanda in vreun fel abuzul de contrafactuale, ne-am putea usor inchipui ca drumul integrarii ar fi fost cu totul diferit daca ar fi inceput sub o administratie Charles de Gaulle.

    Nici de cealalta parte a Rinului acceptarea primei Comunitati nu a fost o simpla formalitate si - intr-un mod analog - ne putem imagina ca sansele ar fi fost mult mai mici daca la putere s-ar fi aflat nu crestin-democratii lui Adenauer, ci stanga social-democrata, la acea vreme partizana a nationalizarii sectoarelor carbonifer si siderurgic. Sau daca la Bonn ar fi triumfat ideea potrivit careia calea catre redobandirea respectabilitatii internationale nu trebuie sa treaca neaparat prin acceptarea unui control supranational (multi afirmau: francez) asupra productiei Ruhr-ului.

    Desigur, ne putem intreba acum in ce masura s-ar fi putut ajunge la o formula de tip CECO fara sprijinul administratiei de la Washington. Aceasta era, la acea vreme, suficient de interesata de formule solide pentru Europa occidentala (Razboiul Rece devenise o realitate), dar, totodata, mult prea preocupata de conflictele din Extremul Orient pentru a elabora ea insasi planuri de integrare a industriilor europene ale carbunelui si otelului, desi tentatii in acest sens au existat. In aceeasi ordine de idei, ar merita discutat daca formula integrarii „celor sase" ar fi avut vreo sansa de reusita daca parteneri mai mici, precum statele Benelux, nu ar fi vazut in nou-creatul NATO si in puterea americana (si, la vremea respectiva, si in cea britanica) o garantie impotriva unei nedorite subordonari in fata puternicilor lor vecini francez si vest-german.

    Departe de a recomanda o folosire exagerata a intrebarilor de tip „ce s-ar fi intamplat daca...?" sau de a interpreta determinist contextul istoric si geopolitic al vremii, randurile de mai sus sugereaza ca, adesea, oamenii inteligenti si perseverenti isi folosesc cu eficacitate resursele, folosesc oportunitatile oferite de mediu, inventeaza si consolideaza  institutii de succes.

    Mai intotdeauna, in ceea ce priveste succesul, criteriile noastre ajung sa difere foarte mult de ale lor, si este normal sa fie asa. Cazul CECO, daca privim aceasta organizatie din orizontul anului 2012 - sau poate al anului 2002, in care a incetat sa existe ca entitate autonoma - ne poate fi un bun companion in vremea de astazi. Ne-ar putea insufla chiar o doza suplimentara de optimism, intr-o perioada in care criza din zona euro si alte framantari interne pun in cauza performantele si, pe alocuri, valorile UE. Pot aparea - ceea ce nu inseamna neaparat ca asa va fi - conjunctii fericite ale eforturilor unor oameni care pana acum nu ni s-au parut remarcabili. Printre ei se pot numara unii care vor sa revolutioneze continentul si sa intre in istorie, altii care gandesc doar in termenii intereselor propriilor natiuni si - de ce nu? - unii care sunt interesati doar sa castige urmatoarele alegeri.


    © Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

    Ultima ora

    editorial

    Moştenirea toxică ce o vor lăsa rectorii ajunşi la al treilea sau al patrulea mandat

    Dan CONSTANTIN

    Moştenirea toxică ce o vor lăsa rectorii ajunşi la al treilea sau al patrulea mandat

    Dacă distinsul profesor „X” sau remarcabilul „Z” au putut să treacă peste lege, eu de ce nu aş putea?

    opinii

    Roboţi

    Codrin Liviu CUȚITARU

    Roboţi

    Robotul a trecut, treptat, de la „plimbarea” convulsivă pe coridoarele Universităţii, la alergarea „profesionistă”. Se arăta capabil să sară şi peste obstacole, plăcerea sa supremă fiind „să evite” deliberat, în viteză, femeile de serviciu îngenuncheate pe ciment şi prinse în efortul răzuirii gumelor de mestecat aruncate iresponsabil. Îngrijitoarele se speriau îngrozitor şi ţipau injurios după Robogică (foarte des îl numeau „pocitania dracului”!).

    Despre discursul regionalist din Moldova (II)

    George ŢURCĂNAŞU

    Despre discursul regionalist din Moldova (II)

    Delestaţi de centru şi captivi între statalismul teritoriului post-sovietic de la est de Prut şi desconsiderarea de la nivelul Bucureştiului, moldovenii din România aleg soluţia cea mai simplă: ştergerea sau renunţarea la identitate. Exemplele sunt multiple şi deseori invocate în scrieri mai vechi, de la divergenţele teritoriale bucovineană (în plin nucleu statal al Moldovei), vrânceană şi gălăţeană, la tendinţele actuale ale tinerilor de a migra pentru studii spre centrele universitare externe Moldovei, deseori mai prost cotate decât Iaşul în sistemul universitar. În aceste condiţii, să nu înţelegi necesitatea unor mişcări care militează pentru scoaterea Moldovei din izolarea impusă de către centru e cam prea mult!

    Spărgătoarea de coduri

    Bogdan ILIESCU

    Spărgătoarea de coduri

    Viaţa unui copil de acum 40 de ani (şi aproape sigur şi înainte) era absolut fascinantă pentru că era înmuiată din plin în toată istoria omenirii şi în tot ce avea mai valoros, adunat până atunci, în cărţi. Da, lucrurile alea cu un aer prozaic, mărturia perpetuă a unei invenţii seculare, care, prin natura lor de a păstra scris orice gând pe care i-l încredinţai, obligau la multă atenţie, şi mare responsabilitate şi scriitorul, şi cititorul.

    pulspulspuls

    Calcule matematice: am putea avea o premieră la locale la Iaşi de ne va durea mintea

    Calcule matematice: am putea avea o premieră la locale la Iaşi de ne va durea mintea

    Dacă tot v-am servit ieri aicea niscai aritmetică electorală de Bahlui, haideţi să continuăm şi azi cu olecuţă de analiză matematică plus geometrie diferenţială tot pe tema asta incitantă! Nu de alta, dar acuşi încep iar simulările de alegeri, şi măcar să fim pregătiţi.

    Caricatura zilei

    La reciclat pet-uri și doze

    Când Sistemul Garantie Colectare te pune pe gânduri

    Cumpara editia digitala

    Vremea in Iasi

    Curs valutar

    Parteneri

      Intrebarea zilei

      Vladimir Putin, presedintele Federatiei Ruse, a declarant intr-un interviu dat jurnalistului american Tucker Carlson ca nu va ataca niciun stat NATO. Credeti ca isi va respecta cuvantul dat?

      vezi raspunsuri