Cit de usor pot fi prostiti romanii
Autor: Radu PARPAUTA
Data publicarii: 08/02/2012
Enclavele Romaniei adevarate isi accepta marginalitatea, efectuind miscari retractile catre forul interior al propriei fiinte, refugiindu-se in anonimat ca sa se salveze macar pe sine. Intelepciunea lor proaspata, rabdarea lor purificatoare se transmite, ca alchimia, numai pe filiere de initiati, iar copiii lor vor suferi precum ciudatii si inadaptatii societatii.
Cit de usor pot fi prostiti romanii! Este drept, si alte popoare au fost prostite, dar ce diferenta! Iau, spre pilda, pacalirea nemtilor de herr Hitler si sleahta lui: ce vertijuri prin filosofia lui Nietzsche, ce acorduri wagneriene, ce marsuri grandioase, discursuri marete si persuadari viclene, ca sa scormoneasca trufia superioritatii - chipurile - germane! Prin contrast, semanam mai degraba cu un trib de bosimani cu verigi in nas, pe care un Livingstone oarecare ii amageste cu margele colorate de sticla. Sa ne amintim de argumentele tembele, rudimentare, care ne-au pacalit in ultimii douazeci de ani si mai bine: vin mosierii, la sediile PNT si PNL s-au gasit manifeste, arme, masini de tiparit bani, in Piata Universitatii se iau droguri, ne vind tara americanilor, rusilor, evreilor, ungurilor, pun mina pe uraniul nostru din fundul pamintului, pe posta, pe bancile noastre, tot raul vine de la Rege, etc. Iar mintile noastre prea odihnite se „prind" intotdeauna prea tirziu cum sta treaba.
Iar acum prostirea se face cu televizorul, care nu mai intra la mijloace de INFORMARE in masa, ci de INSTIGARE in masa. In 1990, un detasament de mineri, in frunte cu un securist sadea - Camarasescu - a ajuns in redactia Romaniei libere, singurul cotidian de opozitie de atunci, in aplauzele si sub indrumarea tovaraseasca a angajatilor ziarelor feseniste, Adevarul, Azi etc. Au spart capete, au devastat redactia si au oprit aparitia ziarului pentru citeva zile. Astazi, Voiculescu-Felix, Vintu si lungul lor brat politic uselist conduc acelasi gen de mineriada impotriva foarte putinelor voci care indraznesc sa nu accepte canonul antenist. De data aceasta, insa, securistii nu se mai ascund sub haine mineresti. Se afiseaza deschis in studiouri de televiziune si la mitingurile coloneilor in rezerva. Astazi aceste televiziuni executa ample miscari de front, in marea lupta pe care culisele Romaniei o duc cu scena publica, in scopul mentinerii publicului in aservire si orbire. De fapt, nu mai exista spatiu public in Romania, ci un vast teren viran, administrat prin monopolul audiovizualului, in care bietul om este indemnat la ura, izbit in cap cu maiul mediatic. Este batut cu ura parul in pamint, tot mai jos: Hic! Hic! Hic!, Basescu! Basescu! Basescu! El e vinovat de toate in Romania: de la ouale de sub gaina, de la palmuirea fiilor patriei si pina la criza Romaniei - ultima tema a (de)formatorilor. Sa intre in cap la tot natul, de la pensionari la pruncii de tita si la fetii din burta mamei, ca acesta este vinovat de toate. Cu Boc au terminat, vor termina si cu Basescu. Mai grav este ca prinderea in chingi a mintilor romanilor ne intoarce la inceputul lui 1990.
M-am autocitat partial mai sus, fiindca am spus aceste lucruri inca de la inceputul lui 2010. Nu ma cred un profet, dar nu pot pricepe de ce oamenii (cei mai multi dintre ei, probabil, amintind de majoritatea iliesciana din Duminica Orbului 1990) nu-si dau seama. Nu pot pricepe cum cancerul politicii partizane ne confisca mintile. Iar acesta da in metastaza manipularilor grosiere de tip securist, scoase de la naftalina de neosecureii mediatici ai lui Felix alias Voiculescu, cel care a dat in git pina si neamurile la Secu (fapt dovedit), sau ai celui care a facut sa bata Vintu prin bancile tarii.
Nu-si dau seama, vad, sau se fac ca nu-si dau seama nici intelectualii de seama, care la un moment dat s-au dezis de excesele lui Basescu. Este treaba fiecaruia, optiunea lui. Dar de ce se pastreaza cei mai multi intr-o expectativa lasa, vinovata, cind vine vorba de manipularea grava, cind o dictatura a mogulatelor anchilozeaza mintile oamenilor? Vazind reactia anemica a societatii civile, care este obsedata de "dictatura" lui Basescu, pe care o descopera si-n iepurasii de Paste, dar nu vede ce se intimpla sub ochii lor, oamenii mogulilor, dovedind cea mai crasa imoralitate, beneficiind de sprijinul politic al USL, actioneaza violent pentru a monopoliza intregul discurs public romanesc si pentru a-si impune propria versiune contrafacuta a realitatii romanesti drept singura valabila.
Mogulizarea cu pasi repezi a Romaniei a si inceput, inainte ca USL-ul sa ajunga la putere: vezi derapajele antidemocratice, antiamericane bine simulate, vezi cazul Rodicai Culcer, care a fost indepartata din televiziune dupa un an de atacuri mirlanesti impotriva ei la Antene, vezi excesele din discursurile hruscioviste ale lui Crin Antonescu, amenintarea fatisa a judecatorilor facuta de Ponta, etc. Regretul intelectualilor ca nu avem "societate civila" va ramine regret. In conditiile manipularilor agresive vom ramine la stadiul constatat de Radulescu-Motru in 1910: "gloata gregara". Nu vreau sa cred! Patria e cuprinsa de ura. Singurele care mai traiesc, care mai respira cit de cit normal, care mai tintesc catre ceva, care nu au fost carbonizate inca in acest razboi civil mocnit, dar generalizat, sint citeva discrete enclave de dreapta judecata, de deschidere, de initiativa, de profesionalism, de activitate creatoare, de "garantat suta la suta", de demnitate, de crestinism autentic, de judecata revigoranta, de daruire si bunatate, de gindire pe termen lung, de convingere in niste valori perene, clare si nenegociabile.
In fata acestor oameni, care se incapatineaza sa dea ce au mai bun din ei in aceste conditii, sa ne plecam fruntile si sa le luam exemplul. Se zice ca aceste grupuri sint majoritare si probabil ca e adevarat. Dar neputind comunica intre ele, neputindu-se coagula si actiona in front comun, sint, practic, anihilate. Urletul mass-media nu le convinge, nu se lasa usor prostite. Enclavele Romaniei adevarate isi accepta marginalitatea, efectuind miscari retractile catre forul interior al propriei fiinte, refugiindu-se in anonimat ca sa se salveze macar pe sine. Intelepciunea lor proaspata, rabdarea lor purificatoare se transmite, ca alchimia, numai pe filiere de initiati, iar copiii lor vor suferi precum ciudatii si inadaptatii societatii. Este oare bine astfel? Este o solutie sa te rupi de rest? Hotarit, nu!