Civilizatia anonimatului de pe Internet (II)
Autor: Radu PARPAUTA
Data publicarii: 03/09/2010
Aceste forumuri, ca si stadioanele, ca si concertele cu multi decibeli, au menirea de a descarca ura, violenta si alte pulsiuni ale subconstientului. In democratiile occidentale s-a inteles acest lucru si s-a "organizat" ura.
Constatind ca la noi gunoiul nu se arunca in ghene, ci se posteaza pe forumuri internautice, senatoarea Olguta Vasilescu s-a gindit la o lege menita sa monitorizeze injuraturile, amenintarile si obscenitatile de pe Internet. In primul rind, am aratat in prima parte a acestui articol ca nu este vorba numai de o simpla injurie, ci de o escaladare a raului in general, problema nefiind doar romaneasca. Ura, acreala resentimentara, violenta pornita din neimplinire, frustrare si ratare inainteaza odata cu progresul stiintei, iata, al Internetului, acestea nu se diminueaza. Anonimatul duce la disparitia autocenzurii si la deresponsabilizarea postacilor, iar acest lucru vine pina la urma impotriva esentei civilizatiei.
Dar sa ne intoarcem la lucruri mai concrete si practice. In al doilea rind, o astfel de lege este inaplicabila si nu are decit menirea de a ascunde gunoiul dupa usa; e ca o cirpa murdara ascunsa discret cind intra musafirii in casa. Se pune problema cum sa cenzurezi.
Mai mult decit rezistenta impotriva cenzurii, intepenita zdravan in constiinta colectiva a tarilor civilizate, cred ca apare, mai nou, problema libertatii mediului online. Acesta devine un factor din ce in ce mai important in cercetare, in politica etc. Sint indicii serioase ca acest trend va continua. Din aceasta cauza, tot felul de orientari incearca sa inghesuie Internetul pe fagase favorabile in probleme de cenzura, de proprietate intelectuala, de net neutrality etc. Asa cum cenzura in sine (oricit de bine intentionata ar fi) este perceputa cu suspiciune de orice om cu un dram de cultura civica, tot astfel si incercarea de a ingradi accesul sau exprimarea libera pe internet trezeste, din principiu, niste reflexe destul de agresive din partea oamenilor mai informati. Avem practic de decis in problema politica a alegerii dintre un internet volatil si violent, dar liber, greu de manipulat, cu un potential imens, si un internet care ar deveni un apendice al statului si al pietelor (cu diverse tonuri de gri intre cele doua extreme). Initiativa senatoarei Olguta Vasilescu este discutabila, nu numai din cauza ca impune o forma de cenzura pe criterii dubios de arbitrare si din motive destul de neclare, ci si din cauza ca incearca sa reglementeze un mediu rezistent la autoritate - din nastere si prin evolutie. In sfirsit, se pare ca ramificatiile (etice, legale, logistice) ale incercarii de a intra otova in hatisul online o depasesc fara speranta pe doamna senator.
Iata acum un exemplu, pe care l-am luat de pe un forum. Pe un copil de cinci ani nu il lasi sa circule singur pe strazi cu trafic intens. Cind esti parintele responsabil al unui adolescent de cincisprezece ani, il supraveghezi discret, ca sa nu devina clientul barurilor si al sex-cluburilor. Cind esti adult, decizi singur ce trebuie sa frecventezi si ce nu. Exista adulti care intra in sex-cluburi, exista adulti care le ocolesc. Maturii sint constienti ca nu trebuie sa se plimbe noaptea prin cartiere periculoase. Tot asa ar trebui rezolvata problema si pe internet. Cenzurarea copiilor si adolescentilor revine in sarcina "diplomatiei" parintilor, iar "cenzurarea" adultilor ar trebui sa fie o autocenzurare.
Site-urile care isi doresc clienti de calitate vor cenzura singure excesele de limbaj. Cele care nu o vor face, ii vor pierde. Imi amintesc de celebra si, din pacate, fosta circiuma La matale, cea din josul scarilor de la Casa Modei, linga "cavoul" avocatesc al lui Vlasov. Isi facuse obicei sa vina acolo un tigan urit cu spume, care cinta la acordeon. Doamna Ana Tacu, patroana, facea tot posibilul sa il alunge. Fiind eu un client ce semna condica des la La matale, mi-am permis sa-i spun doamnei Ana: "Lasati-l pe Raj Kapoor asta, e o pata de culoare in local". "Nu, imi aduce citiva clienti cu muzica lui, da' imi alunga clientii buni". Avea dreptate. Veneau acolo clienti simandicosi: studenti de la Conservator, ba si profesorii lor, ingineri, celebra Libelula, profesori, vestitul Hinceanu ce se ingurluise la senectute c-o basarabeanca, vreo doi doctori, niste pensionari cvasi-sefuleti pe vremuri si cvasi-securei. Acestia nu prea gustau horcaitul suburban al acordeonului lui Raj.
Tot asa este si cu aceste site-uri. Fiecare adult frecventeaza site-urile care corespund standardelor lui morale si intelectuale. Problemele legate de calomnie, rasism etc. ar trebui rezolvate in justitie de legi "generale" si nu de legi "speciale", care au ca tinta doar Internetul. Daca cineva doreste ca fiecare site, din cele 234 de milioane existente in decembrie 2009, sa fie cenzurat, ar fi ca si cum prin lege s-ar impune ca fiecare strada din lume sa fie patrulata permanent de catre un politist. Deoarece aceasta nu se intimpla in lumea reala, ar trebui sa nu se intimple nici in cea virtuala.
O infuzie fortata de civilitate ar fi fatala, ar naste convulsiuni sociale. Aceste forumuri, ca si stadioanele, ca si concertele cu multi decibeli, au menirea de a descarca ura, violenta si alte pulsiuni ale subconstientului. In democratiile occidentale s-a inteles acest lucru si s-a "organizat" ura. Iar o societate formata numai din cuviinciosi, asa cum isi imagineaza undeva Cioran, ar fi o tragedie. Se spune ca Forumul roman s-a construit pe o mlastina. Se putea altfel?