"Cum era? Cam asa..."

Ansamblul - pasionant - e un caleidoscop de amintiri, secvente, imagini, povestiri, condimentat cu desenele inventive ale lui Stefan Anastasiu (alt roman stabilit in Canada).

Ceea ce singularizeaza, printre alte intreprinderi similare, cartea coordonata de Calin-Andrei Mihailescu: Cum era? Cam asa... Amintiri din anii comunismului (romanesc), (Curtea veche, 2006), este caracterul ei ludic. Si asta chiar din start. Cei doi copii ai coordonatorului - profesor universitar, stabilit din 1987 in Canada, comparatist reputat - au tras dintr-o caciula literele alfabetului iar din alta numele celor care urmau sa "improvizeze", fiecare, in jurul literei ce le-a fost repartizata. Ansamblul - pasionant - e un caleidoscop de amintiri, secvente, imagini, povestiri, condimentat cu desenele inventive ale lui Stefan Anastasiu (alt roman stabilit in Canada).
Autorii sint intelectuali, in majoritate foarte cunoscuti, de virste diferite - de la Mihai Sora (n. 1916) la Ioana Parvulescu (n. 1960), cei mai multi nascuti in anii '50. Printre ei, scriitori care dau - stralucit - masura inzestrarii si a fanteziei lor. Unii prefera formula enumerarilor, a "inventarului" (Calin-Andrei Mihailescu, mare admirator al lui Caragiale si care, cu siguranta, pretuieste cum se cuvine textul caragialian intitulat La Mosi) sau a "dictionarului" (Liviu Papadima, Rodica Zafiu si Ioana Parvulescu). Altii pun pe hirtie experiente existentiale, momente de rascruce sau, dimpotriva, situatii ce dau seama de monotonia, de repetitivitatea imbecilizanta a vietii in comunism. Multe texte sint de un haz copios, dovada ca umorul negru era, odinioara, la el acasa. Ioan Grosan e prezent cu un triptic extraordinar: "Sexul in comunism: trei secvente"; initierea erotica intr-un sat maramuresean, euforia sexuala din celebra - pe atunci - tabara a studentilor comunisti de la Izvorul Muresului, o aventura de o noapte in Varsovia lui decembrie 1981, imediat dupa instaurarea Legii Martiale. Serban Foarta gloseaza, briliant, inspirat si erudit, pe marginea obligativitatii de a inregistra, la Militie, masina de scris. Vintila Mihailescu povesteste epopeea ridicarii, inainte de 1989, a unei case "pe pamint". Ioana Parvulescu reconstituie sapte ani de naveta, intr-un sat la 50 de kilometri de Bucuresti: un infern, "revizitat" (asa se spune acum) cu zimbetul pe buze. Calin-Andrei Mihailescu isi aminteste de serviciul militar, alta imagine-simbol a unei lumi unde absurdul domnea nestingherit iar prostia era omniprezenta. Sanda Golopentia retraieste sinistrele sedinte de demascare din anii '50 iar Vladimir Tismaneanu, cu franchetea-i binecunoscuta, ne vorbeste despre anii de liceu petrecuti alaturi de alti copii de "stabi". Nu mai am spatiu, pentru a prezenta aceasta carte ce se citeste pe nerasuflate (dar care ii invita, pe "cunoscatori", la reverie), decit ca sa mentionez alte citeva nume: Dumitru Radu Popa, Mircea Horia Simionescu, Adriana Babeti, Doina Jela, Ioan T. Morar (din nou, umor irezistibil), Andrei Codrescu, Traian Ungureanu. Si un pasaj din finalul textului semnat de Razvan Petrescu: "cind a murit Stalin, profesorul s-a dus la biserica pentru a-i multumi Tatalui nostru carele esti in ceruri si preotul tocmai il caina pe Iosif Visarionovici, aratindu-se topit de grija pentru toate popoarele prietene si indurerate si ce-o sa ne facem noi de acum incolo fara Marele Conducator si asa mai departe. In cele din urma, a incheiat cu «Dumnezeu sa-l ierte». La care o batrinica a soptit: «Dac-o putea»".