Dreptatea - la noi ca la Teheran

Judecatoria Radauti consemneaza, in decizia sa din 14 iulie 2011, faptul ca daca Bastam s-ar intoarce in tara de origine ar fi spinzurat, insa, in lipsa altor motive de persecutie, nu ii poate acorda statulul de refugiat, astfel ca i-a respins cererea de azil. Asadar, intelegeti, e condamnat la moarte, dar nu e persecutat.

Un banc spune ca raul s-a instalat in lume nu atunci cind Adam, ispitit de sarpe, de cel viclean, s-a infruptat din roadele din pomul cunoasterii binelui si raului. Raul s-a instaurat putin mai tirziu, cind Dumnezeu, Judecatorul a toate, a incercat sa-i judece pe impricinati, pe Adam si pe "cel viclean". Iar acestia, ca sa se apere in fata Lui, si-au angajat niste avocati. Atunci a aparut raul in lume... Nu m-ar mira ca bancul acesta sa fie ticluit chiar de romani, fiindca la noi neincrederea in justitie a atins cote nemaiintilnite. Si pe buna dreptate. Dreptate, care vine de la latinescul ius, iuris - dreptul, iar acesta a dat iustitia-ae - justitia, echitatea, dreptatea. Dar se pare ca oamenii justitiei au uitat sau se fac ca au uitat, mai degraba, desi au invatat (macar) la facultate ca justitia inseamna dreptate.

Oricine stie: la noi, coruptia merge mina in mina cu justitia. In primul rind cu justitia! De douazeci de ani si mai bine asistam la un spectacol fara sfirsit: cei din opozitie ii acuza pe cei de la putere si invers, dar nimeni nu sufera vreo condamnare, caci coruptia a cuprins insasi justitia. Si nu numai la nivel inalt. In judete se intimpla acelasi lucru. Cumetreala celor in robe si cu ceafa groasa sustine tirguiala, falsul, deciziile nedrepte. Incetineala, dosarele lasate „moarte", procesele vindute pe o pereche de sandale, cum spunea cineva de la acest ziar, sint fenomene atit de „normale" in anormala noastra justitie! Obedienta fata de Putere si fata de cei puternici e tot „normala". Dispretul fata de cei slabi si vulnerabili, ba si gasirea de „acari Pauni" printre acestia, sint la fel de „normale". Sa te fereasca Dumnezeu sa ai nevoie de justitie daca esti cinstit, dar vulnerabil pentru ca esti cinstit!

Alteori nici nu mai stii cum sa caracterizezi unele acte ale justitiei romanesti. Prostie? Lasitate? Insensibilitatea fata de necazul si durerea altora este greu de explicat si greu de imaginat. Citeam acum vreo doua saptamini despre cazul unui cetatean iranian pe nume Habib Bastam, condamnat la moarte in Iran pentru „apostazie", zic autoritatile iraniene. Omul trecuse de la religia islamica la cea crestina - aceasta este „vina" lui. Nu intereseaza aici de ce a facut aceasta. Aflat in Romania, Bastam a cerut azil politic, pentru ca, ducindu-se in Iran, ar fi fost spinzurat. S-a adresat Judecatoriei din Radauti, ce a luat o hotarire care ar fi comica, daca nu ar fi tragica prin consecintele ei. Judecatoria Radauti consemneaza, in decizia sa din 14 iulie 2011, faptul ca daca Bastam s-ar intoarce in tara de origine ar fi spinzurat, insa, in lipsa altor motive de persecutie, nu ii poate acorda statulul de refugiat, astfel ca i-a respins cererea de azil. Asadar, intelegeti, e condamnat la moarte, dar nu e persecutat. Deci dupa ce justitia iraniana l-a condamnat la moarte, justitia romana din Radauti l-a condamnat si ea la moarte (indirect, neacordindu-i statutul de azilant). "Super tare", ar zice baietii de baieti. Propun ca judecatorul respectiv sa fie transferat la Teheran pentru merite deosebite. Pina la urma, Habib a primit statut de azilant dat de catre autoritatile de la Bucuresti. Aceasta dupa ce un frate de-al lui Habib a primit acelasi statut, condamnat la fel pentru aceeasi "vina", la Londra. Doar asa ne-am aliniat si noi la standardele internationale si democratice. Altminteri Habib ar fi atirnat la un capat de funie la Teheran. Cum probabil ca Habib nu avea bani de spaga, a fost trimis scurt si cuprinzator la plimbare. Daca Habib nu s-ar fi zbatut din toate puterile si daca contextul european nu ar fi fost favorabil prin intrarea noastra in UE, instantele judecatoresti romanesti, celebre pentru umanismul lor internationalist, ar fi avut inca un biet om pe constiinta. Evident, o sa mi se spuna: care constiinta, neamule? ...

Nota. Recentele condamnari "la nivel inalt" cu executare din justitia romaneasca par sa arate un nou drum, par sa contrazica o convingere a romanilor ca "toti fura" inca de la Adam, cum aratam la inceput, pentru ca nu este justitie. Voi scrie miercurea viitoare despre ele si despre sistemul politic fondat pe favoruri si contracte publice ilegale, acordate in schimbul unor adevarate "taxe", o constructie monstruoasa bazata pe luarea de mita.