Anunturi de Mica Publicitate
Abonament la editia electronica
Iasi Tv Life
TeleM
TVR Iasi Telejurnal
Abonament la editia tiparita

vineri, 29.03.2024

Eu si Uniunea Europeana

GALERIE
%PIC_TITLE%
    - +

    De mai bine de cincisprezece luni, cititorii Ziarului de Iasi gasesc in acest colt de pagina, cu o oarecare frecventa, articole cu ambitii de analiza pe teme de politica europeana. Prioritara a fost, desigur, reflectarea procesului de integrare a Romaniei in Uniunea Europeana. In toate aceste articole, am incercat sa pastrez o rezerva specifica politologului, fara a accentua mai mult decit era cazul propriile opinii. Insa, asemeni celor mai multi dintre cititori, am convingeri, sperante si dezamagiri. Fara pretentia unui text prea ordonat, voi merge astazi pe aceasta cale, mai putin analitica.
    Daca ar fi sa plasez in timp primul meu "contact" cu (pe atunci) Comunitatea Economica Europeana, m-as referi la cuplul Giscard - Schmidt si la Roy Jenkins. Apoi s-a schimbat garda, au venit Thatcher, Mitterrand, Kohl, iar la cirma Comisiei - Jacques Delors. Pe ei i-am cunoscut mai bine.
    Din 1986 sper ca Romania va deveni stat-membru. Spania si Portugalia aderau (Grecia o facuse cu citiva ani inainte), asa ca am urmarit cu atentie dezbaterea si - desigur, cu maturitatea de care eram capabil la acea virsta - am concluzionat ca o eventuala prabusire a dictaturii ar trebui sa ne indrepte, cindva, catre Comunitate. Ignoram, pe atunci, semnificatia Actului Unic European si vedeam in CEE doar latura economica. Insa curind dupa aceea am inteles ca, de fapt, cele trei Comunitati exercitasera si o influenta politica majora pe continent. Asa am inceput sa-i pozitionez in peisajul trecutului pe De Gaulle, Adenauer, Brandt sau Heath.
    Imediat dupa 1989, am reusit sa umplu citeva dintre lacunele de informare din anii anteriori. Procesul inceput la Maastricht lansase provocarea extinderii, si imi amintesc ca, pe atunci, mizam pe o integrare rapida, in opt-zece ani. Aveau sa fie, pina la urma, cincisprezece, pentru Romania si Bulgaria. La inceputul anilor '90, frustrarile fata de evolutiile politice si economice din Romania ma faceau sa sper ca, cine stie, europenii se vor bloca, astfel incit sa-i putem "prinde din urma". Era, evident, o eroare - am inteles, dupa aceea, ca e important ca ei sa mearga inainte, tocmai pentru a gasi resursele sa ne primeasca si sa ne stimuleze inaintarea.
    Tot prin 1993-1994, am ajuns la concluzia - probabil, excesiv de pesimista, dar pe care, in linii mari, mi-o mentin - ca Romania nu poate progresa decit sub constringere. De aceea, cred ca datoram enorm tuturor statelor, instantelor, institutiilor care ne-au monitorizat si sanctionat, de-a lungul tuturor acestor ani. Uneori am fost nedreptatiti, alteori ni s-au aplicat grile prost concepute, dar, pina la urma, am profitat enorm. In ceea ce ma priveste, am inteles destul de tirziu ca adevarata problema, in perspectiva aderarii, nu o reprezinta nici democratia, nici stabilitatea macroeconomica, ci modul in care acquis-ul comunitar influenteaza raporturile de putere pe plan intern. Am incheiat negocierile cu UE atit de tirziu (si intram atit de tirziu) pentru ca la noi runda principala a bataliei pentru o "felie" mai consistenta din avutia nationala si pentru pozitii mai bune in blocstarturi, pentru viitor, s-a desfasurat, practic, in perioada 2000-2005.
    Nu ma alatur celor care le ridica statui lui Blair, Chirac, Kohl sau Schröder, si spun ca, fara sprijinul respectivului lider, nu am fi inceput sau nu am fi terminat negocierile. Chiar in cazul lui Blair - marturisesc, e singurul pe care il simpatizez din aceasta insiruire - e exagerat sa afirmi ca a avut un aport decisiv. Mecanismul comunitar e mult mai complicat, iar a spune ca un om schimba, de unul singur, functionarea unui sistem este o ispita pe care politologii ar trebui s-o evite.   
    Am ridiculizat intotdeauna determinismele grosolane, de gen "nu vom intra in NATO pentru ca nu vor rusii" sau "nu vom fi primiti in UE pentru ca sintem majoritar ortodocsi". Nu mai e nevoie de comentarii. La fel de ridicole, dar mai interesante au fost sentinte de genul "nu va fi 1 ianuarie 2007, pentru ca Uniunea / Germania / Franta / Comisia / Parlamentul European nu poate accepta..." si aici urmeaza tot felul de gafe pe care le fac politicienii romani. Poate ca ar merita ca un student la jurnalistica sau studii europene sa scrie o lucrare de licenta cu titlul "Editorialistii romani si data aderarii Romaniei la Uniunea Europeana". In ceea ce ma priveste - Euro-grimasele stau marturie - am sustinut tot timpul ca aderarea se va produce la 1 ianuarie 2007, si nu pentru ca am fi noi merituosi, ci pentru ca ei detesta sa lase in urma teme nefacute.
    M-am bucurat sincer de esecul Constitutiei Europene in Franta si Olanda, pentru ca imi doresc o Uniune care sa dialogheze cu adevarat cu propriii cetateni. Ca Uniunea a fost si va ramine o constructie elitista, o stim, dupa cum stim ca multe lucruri bune nu s-ar fi intimplat daca cetatenii ar fi fost consultati mai des, in cei peste cincizeci de ani de integrare. Ma bucur de fiecare data cind sint darimate sperantele celor care viseaza o Uniune desprinsa total de Statele Unite sau ale celor care cred ca poti fi o superputere numai dupa-amiaza sau in weekend. Si ma mai bucur si cu alte ocazii, dar despre asta mai e timp si saptamina viitoare, si la anul!


    © Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

    Ultima ora

    editorial

    Cine profită de madam Şoşoacă

    Pavel LUCESCU

    Cine profită de madam Şoşoacă

    Campania care urmează la Iaşi nu trebuie să devină un circ de tip Şoşoacă, decât dacă vrem să ne batem joc de viitorul acestui oraş. Nu vreau să spun că madam SOS România ar trebui ignorată, ci că n-ar fi rău dacă am încerca să înţelegem mai mult ce are în cap când vine vorba de viitorul oraşului şi mai puţin ce vrea ea să ne vândă, adică scandal.

    opinii

    Distrugerea statuilor

    Alexandru CĂLINESCU

    Distrugerea statuilor

    Frenezia negatoare woke e urmarea obscurantismului, a fanatismului şi a inculturii. Ideologii woke au cale liberă în mass-media, au pătruns în universităţi şi în şcoli. Acţiunile lor n-au nimic comun cu adevărul istoric. Ei pretind că fac dreptate celor ai căror strămoşi au fost umiliţi şi exploataţi, în realitate manipulează istoria şi adâncesc fracturile sociale.

    De ce este atât de aspru Postul Mare?

    pr. Constantin STURZU

    De ce este atât de aspru Postul Mare?

    Faţă de celelalte posturi de peste an, Postul Mare (care precede Sfintele Paşti) este considerat unul aspru, atât din punct de vedere alimentar, cât şi din alte puncte de vedere. De ce este – sau ni se pare a fi – Postul Mare atât de aspru? De ce, în genere, ne este atât de greu să postim? Din mulţimea de posibile răspunsuri, să reflectăm azi la trei dintre ele.

    Roboţi

    Codrin Liviu CUȚITARU

    Roboţi

    Robotul a trecut, treptat, de la „plimbarea” convulsivă pe coridoarele Universităţii, la alergarea „profesionistă”. Se arăta capabil să sară şi peste obstacole, plăcerea sa supremă fiind „să evite” deliberat, în viteză, femeile de serviciu îngenuncheate pe ciment şi prinse în efortul răzuirii gumelor de mestecat aruncate iresponsabil. Îngrijitoarele se speriau îngrozitor şi ţipau injurios după Robogică (foarte des îl numeau „pocitania dracului”!).

    pulspulspuls

    Un mare mister la liberalii ieşeni: cine va primi de la Bucale pâinea şi cuţitul listelor din toamnă?

    Un mare mister la liberalii ieşeni: cine va primi de la Bucale pâinea şi cuţitul listelor din toamnă?

    Un mare mister tace şi face pe piaţa politichiei locale în această perioadă, stimaţi electori: cine va face listele de candidaturi de la parlamentarele din toamnă la liberalii ieşeni? 

    Caricatura zilei

    La reciclat pet-uri și doze

    Când Sistemul Garantie Colectare te pune pe gânduri

    Cumpara editia digitala

    Vremea in Iasi

    Curs valutar

    Parteneri

    Intrebarea zilei

    Vladimir Putin, presedintele Federatiei Ruse, a declarant intr-un interviu dat jurnalistului american Tucker Carlson ca nu va ataca niciun stat NATO. Credeti ca isi va respecta cuvantul dat?

    vezi raspunsuri