Iarna araba in Siria (I)
Autor: Mihai BACIU
Data publicarii: 09/02/2012
Incordarea dintre Iran, pe de o parte, evrei si americani, pe de alta parte, creste de la o zi la alta, iar Bashar al-Assad, aliat fidel al Iranului, nu poate fi ignorat in acest meci cu miza globala.
In martie se implineste un an de cind a inceput rascoala in Siria; morti cu duiumul, raniti in numar necunoscut, localitati distruse aproape in intregime, informatii contradictorii, interese straine care se ciocnesc violent si care amina incheierea tragediei etc. Ceea ce parea la inceput doar o veriga in lantul numit "primavara araba" s-a transformat intr-o veritabila iarna menita sa inghete, pentru o vreme,evolutia acestui popor chinuit.
Simbata, 4 ianuarie, in Consiliul de Securitate al O.N.U. a fost respinsa o Rezolutie care condamna in termeni nu prea aspri regimul lui Bashar al-Assad si cerea incetarea ostilitatilor; nu propunea embargou pe arme sau alte sanctiuni (acestea exista deja), ci doar afirma un sprijin pentru o decizie a Ligii Arabe care cerea o tranzitie politica mai rapida in Siria. Rezolutia a fost respinsa cu 13 la 2, Rusia si China utilizindu-si dreptul de VETO. Sa analizam mai indeaproape:
1. Cauzele interne si externe ale revoltei sirienilor,
2. Ce se ascunde in spatele conflictului dintre marile si micile puteri in tragedia siriana.
1. Siria, ca stat independent si suveran, sub acest nume, exista doar din 1946; civilizatia nascuta pe aceste meleaguri esteinsa una dintre cele mai vechi din lume. Teritoriul ei s-a aflat, de-a lungul secolelor, sub numeroase stapiniri: asiriana, babiloniana, hicsosa, egipteana, greaca, romana, bizantina, omeiada si abassida (califatul arab), mameluca, otomana etc. Franta a fost putere protectoare, sub egida Societatii Natiunilor, intre 1920 si 1946. Vreo trei ani (1958-1961) a fost asociata cu Egiptul in Republica Araba Unita (R.A.U.). Dupa obtinerea independentei, Siria, ca si Irakul vecin, a fost o tara instabila, in care forte politice ostile, de cele mai diverse orientari, se infruntau permanent, deseori cu violenta, dupa o seculara traditie a Orientului. Razboaiele arabo-israeliene, care au afectat mult Siria, au agravat conflictele interne, dar si starea economica a locuitorilor si a tarii. In 1971, Hafez al-Assad si partidul Baas au preluat puterea si au condus tara cu o mina de fier. Fiul sau, Bashar, face cam acelasi lucru, de la moartea tatalui sau, adica din 2000 incoace. Parea o dictatura fara sfirsit - asemanatoare cumva cu cea nord-coreeana - pina in martie anul trecut, cind, dintr-odata, sirienii s-au rasculat impotriva regimului. Dar nu toti, ca romanii impotriva lui Ceausescu. Daca ar fi fost asa, Bashar al-Assad ar fi disparut in citeva zile. Iata insa ca peste o luna se implineste un an de cind rezista, ba chiar, deseori, contraataca. Aproape in fiecare zi cad morti de-o parte si de alta, ranitii nici nu mai sint numarati, Liga Araba s-a dezis total de el, fel de fel de organizatii internationale ii cer sa plece, S.U.A. si N.A.T.O. au trimis vase de razboi in zona, U.E. si altii au instituit sanctiuni severe la adresa Siriei si, totusi, el rezista.
Sa revenim la intrebare: De ce s-au rasculat sirienii?
Primul raspuns este cel oarecum banal, dar nu lipsit de temei: nici o dictatura, chiar in tarile in care populatia este obisnuita cu supunerea, nu poate exista la nesfirsit. Apoi, Primavara Araba nu putea sa ramina fara ecou in Siria; daca ea a izbucnit in tari cu regimuri politice mai blinde, ca Tunisia si Algeria, sau in tari mai bogate, ca Emiratele din Golf, cum putea sa ocoleasca Siria, aflata de 40 de ani sub dictatura si lege martiala?
Dar rascoala din Siria are si cauze externe importante, pe care nu le-am gasit in Tunisia, Algeria si nici chiar in Egipt; poate doar in Libia, dar venite din alte directii. Pentru Siria, aceste cauze tin de contextul mai larg numit Orientul Apropiat si Mijlociu si de unul specific, numit Chestiunea Iraniana. Iranul este un aliat mai vechi al Siriei, inca de pe timpul razboiului de 8 ani dintre Iran si Irak (1980-1988); apoi, finanantarea si intreaga logistica de care se bucura Hezbollah-ul din partea Iranului trec prin Siria. Inca din 1991, cind Libanul a devenit un fel de protectorat al Siriei, majoritatea actiunilor violente impotriva Israelului care au in spate Iranul vin dinspre Siria si Liban, unde isi au adapost o puzderie de organizatii si grupari antisioniste. Aceste fapte irita cumplit Israelul si, implicit, S.U.A. Incordarea dintre Iran, pe de o parte, evrei si americani, pe de alta parte, creste de la o zi la alta, iar Bashar al-Assad, aliat fidel al Iranului, nu poate fi ignorat in acest meci cu miza globala. Insusi faptul ca el rezista atit de mult se explica si prin sprijinul puternic al Iranului, dar si prin faptul ca o mare parte a armatei ca si o parte, greu cuantificabila, a populatiei i-au ramas fidele.