Inca doua vorbe despre turismul romanesc

Intr-un fel, acest text vine in prelungirea articolului cu titlul "Cea mai frumoasa tara din lume" pe care l-am publicat in numarul din 13 august al ziarului nostru. Spuneam acolo, printre altele, ca exista semne care ne indreptatesc sa speram intr-o redresare - pe care o dorim cit mai rapida - a turismului romanesc. Ca sa-mi justific afirmatia, voi da un exemplu din propria-mi experienta.

Am fost, la mijlocul lunii august, pentru trei zile la Sucevita. Las la o parte aspectele pe care le gasim in ghidurile turistice precum si ceea ce stim despre frumusetea unica a minastirilor, a peisajului etc. Desi n-am nici o competenta in materie, voi incerca sa intru "in pielea" unui etnolog. Amator, fireste. Am stat, asadar, la o pensiune, una din zecile care impinzesc Sucevita. Nu am cum (si nici nu vreau) sa-mi dramuiesc superlativele. Pensiunii la care am tras n-ai ce sa-i reprosezi. Dimpotriva. O vila construita cu bun gust, aripa noua imbinindu-se armonios cu cea veche (casa parinteasca). Cerdac spatios, cu doua mese, scaune, intr-un colt un radio cu lector de CD, alaturi discuri variate, majoritatea insa cu opere de Mozart, Haydn, Beethoven etc. Muzica, daca doresti (si am dorit), e pusa incet, in asa fel incit poti s-o asculti fara sa te zgirie in urechi. Gradina atent ingrijita, gazon tuns cu regularitate, flori, citiva copaci fructiferi, ceva gaini, un foisor unde sa te adapostesti cind caldura devine excesiva. Gazdele - de o civilitate, de o discretie, de o amabilitate ireprosabile. Domnul - profesor de fizica; doamna - invatatoare. Scoala din comuna (cu opt clase) e bine dotata, are doua laboratoare de informatica, o mica biblioteca, elevii citesc dar totodata invata sa se serveasca de calculator. Intreb - deformatie profesionala - care este nivelul elevilor. Foarte bun, mi se raspunde. Disciplinati, nu sint (decit rar) "elevi problema", toate materiile sint acoperite cu profesori calificati. Nivelul e atit de bun incit, atunci cind un elev a ramas repetent iar parintii au dorit (normal) sa-si continuie studiile, l-au mutat la scoala din satul vecin, Marginea, unde - la sfirsitul primului trimestru - cea mai mica nota pe care a obtinut-o a fost 8! Doua concluzii se pot trage aici: pe de o parte, la scoala din Sucevita primeaza exigenta, dincolo, in Marginea, profesorii nu sint - eufemistic spus - severi. Dar voi reveni. Gazdele noastre nu sint pasionate doar de muzica. Doamna ne recomanda (si ne convinge sa le cumparam) medicamente naturiste din plante. Domnul profesor, ei bine, domnul profesor - surpriza! - e pasionat de prepararea bucatelor. Stie tot soiul de retete, a "inventat" altele, toate delicioase, are fantezie, rabdare, intuitie si competenta. Ii spun - nu era un compliment gratuit - ca, daca s-ar angaja la Capsa, ar face din celebrul restaurant o referinta gastronomica. Amuzat, imi raspunde ca bucataria e pentru el un "hobby", o pasiune, un "violon d´Ingres". Cei doi ingrijesc singuri casa si gradina. Cum reusesc, fara macar o femeie de serviciu, e de mirare. Totul e impecabil, nu dai nici cu luminarea de un fir de praf. Isi gasesc timp sa citeasca, sa se uite (cu moderatie) la televizor, sa-si indeplineasca - sint sigur ca excelent - obligatiile la scoala (desigur, toamna, iarna si primavara sint mai putini vizitatori). Ce sa adaug? Tuica - "trasnet" (si la propriu si la figurat), vinul se lasa baut, visinata e un "digestiv" foarte potrivit. In ce ma priveste, am  preferat sa stau mai ales pe terasa, la umbra, sa citesc (lecturi usoare: reviste, ziare etc.). O paranteza: am fost vineri dimineata la Radauti (nu cunosteam oraselul: curat, ingrijit, centrul vechi s-a pastrat aproape in totalitate, o gradina publica mica dar cocheta), era zi de tirg, animatie multa, chiar linga piata se afla un chiosc de presa, am gasit acolo TOATE ziarele (centrale si locale) precum si TOATE revistele culturale (am comparat, involuntar, cu situatia jalnica a difuzarii revistelor de cultura in Iasi, oras prin excelenta, nu-i asa, universitar...). Tot in Radauti functioneaza o mica dar bine intretinuta gradina zoologica (ursi, tigri cu doi puiuti cit doi motanei dolofani, doua cupluri de lei, unul de maimute, porumbei de diferite rase, un strut cam stingher); intrarea pentru copii - 1 (un) leu. Nepotelul meu a fost de trei ori acolo, dar nu fiindca biletul costa doar un leu...).

Initiative private in Sucevita? Fireste. Cea mai spectaculoasa si cea mai recenta este infiintarea unei herghelii (vreo doisprezece cai superbi si doi ponei) si a unui hipodrom care, la scara redusa, raspunde tuturor exigentelor unui hipodrom pentru concursuri. Patronul intentioneaza sa ridice alaturi un hotel cu restaurant. Turistii pot face (la preturi rezonabile) doua tururi pe cal (va imaginati emotia si bucuria copiilor), li se propun de asemenea cursuri de calarie precum si o plimbare de o ora cu trasura la care sint inhamati doi cai (mai e o trasura, mai "speciala", pentru nunti sau pentru plimbarile turistilor mai excentrici si cu dare de mina). Caii sint adusi parte din strainatate (cu "buletin" in toata regula), parte din zona, unde se afla mai multe herghelii; trasurile sint facute la comanda speciala in Polonia. Cum era sa rezist tentatiei unei plimbari cu trasura (nu cea "de lux") prin Sucevita? Omul bun la toate, pe post si de vizitiu, e extrem de simpatic, inteligent si mai are si umor. E din Brodina, comuna la frontiera cu Ucraina, localitate (ne spune, si sint convins ca nu se lauda din "patriotism" local) cu oameni asezati, chibzuiti, gospodari. "Vizitiul" nostru e si un om umblat, a fost (pentru perioade scurte) in Suedia si mai ales in Franta. De ce? intreb eu, destul de curios din fire. Deoarece, imi explica omul, a lucrat la o mare herghelie tot din nordul Moldovei, proprietatea unui prosper om de afaceri, care are pina si... un castel pe Valea Loarei. Omul nostru a fost, asadar, acolo pentru "specializare". De care a profitat din plin. Tot discutind, aflu ca omul de afaceri o are alaturi de vreo citiva ani (e, cum se spune, tovarasa lui de viata) pe dna Dora Stanescu, vaduva poetului Nichita Stanescu. Asta e: ce mica-i lumea...

E de mirare (eu, cel putin, am fost chiar socat) cum doua comune vecine, Sucevita si Marginea, prezinta atitea deosebiri. Despre scoala din Marginea am vorbit. "Marginenii" sint insa diferiti de "suceviteni" si prin modul de viata, prin mentalitate si prin traiectoriile lor existentiale (scuzati exprimarea mai "tehnica": dar v-am prevenit ca o fac pe etnologul...). Multi dintre locuitorii comunei au lucrat, inainte de 1989, in Israel. Au pus bani deoparte si au asteptat momentul prielnic. El a venit dupa 1990. Oamenii cu idei si cu imaginatie au initiat fel de fel de afaceri care s-au dovedit ulterior foarte profitabile. S-au mai dus la lucru prin Italia si Spania si s-au intors cu "valuta forte". Voi fi succint. In Marginea (las la o parte olaritul, cunoscut de toata lumea) functioneaza trei depozite de materiale de constructii, trei statii de benzina (in Sucevita nu e niciuna), un supermarket (!) si citeva magazine mari, o fierarie, o florarie, un magazin cu cosmetice. Dar ce m-a lasat fara glas (e o metafora, bineineteles) e afacerea unui marginean care este, dupa parerea mea, un geniu al investitiilor. A deschis o fabrica unde se produc... "lopatelele" indispensabile inghetatei pe bat, lopatele ce trebuie sa fie obligatoriu din lemn de tei si sa aiba dimensiuni standard. Fabrica functioneaza din plin si iarna, cind se pregateste marfa pentru vara. Patronul a dat de lucru mai multor batrinele din comuna, care au rabdare sa lege in "snopuri" lopatelele ce pleaca apoi spre diferiti beneficiari (si din strainatate). In Romania functioneaza doar doua intreprinderi cu acest profil, cea din Marginea si cealalta intr-o localitate al carei nume nu l-am retinut. Ce parere aveti? Jos palaria!

Asa ca marginenii nu prea sint interesati de turism, s-au lansat in afaceri mai rentabile. Au si ei case frumoase, dar nu le-au transformat in pensiuni. Au un restaurant de trei stele (dar cu stelele astea e o poveste, nu exista criterii riguroase care sa permita o omologare dupa standardele europene), botezat - exotic - "Luxor". Nu stiu cit e de bun, am vrut sa mincam acolo duminica la prinz, inainte de plecarea spre Iasi, dar restaurantul era inchis pe motiv de nunta. "Ghinion", din pacate, foarte frecvent. Cum sa nu zici (glumesc, fireste) ca nuntile sint, si din acest punct de vedere, o pacoste...

Si in Sucevita sint oameni instariti (chiar daca din turism nu se cistiga la fel de bine ca din afaceri).

Am avut o mica defectiune la masina si gazda noastra l-a rugat pe vecinul de alaturi sa vina sa vada despre ce e vorba. Vecinul, foarte priceput, politicos si indatoritor (a refuzat sa primeasca bani pentru osteneala), mi-a spus (l-am tras, recunosc, putin de limba) ca are in curte patru masini (doua sint ale baietilor lui) si o camioneta cu care isi face treburile. Situatie perfect comparabila cu aceea a unei gospodarii satesti din Occident.

A propos: in comuna si pe soselele din jur se circula corect, cu viteza legala, nimeni nu claxoneaza isteric si nu injura mitocaneste.

In fine, si Marginea, si Sucevita, si alte comune au, la intrare, un panou cu inscriptia "Localitate fara criminalitate". O formula cu totala acoperire in realitate.

Dar adresa gazdelor mele nu o dezvalui. Nu din egoism. Doar ca va trebui sa ramineti mai multe zile in Sucevita ca s-o descoperiti singuri. Astept mesaje pe forum.