Jup'n'Jup, de trei ori mai apreciat

Motto: "Exista un numar critic de mite pe care le poti tine in casa ta" - SuperCostel

Dupa primul tom al seriei "SuperCostel" al jupinului Jup, autorul scenariului cit si al desenelor, intr-un interval de un an si jumatate, "Confreria Pisicilor Negre" apare pe piata anemiata a produselor de benzi desenate, gen prea putin "consumat" in ultima vreme pe la noi...

Deschis catre, format si cunoscator al celei de "a noua arte", manifestare pe care si-o insuseste dupa directia orientata de scoala franco-belgiana, dl. Lucian Amarii - numele real al d-lui Jup - abordeaza lucrarea sa in spiritul tipicurilor stabilite in spatiul drag sie. Albume d-sale sint in formatul consacrat in zona amintita si corespund numarului de pagini cel mai des folosit in configurarea uzuala. In ciuda datoriilor acumulate din cheltuielile de scolarizare la care s-a autosupus intr-un teritoriu strain, creantele externe ramin neachitate, pentru ca lumea in care se desfasoara actiunea din cele doua tomuri, personajele distribuite, dar in mod special prin genul de umor practicat, sint toate, la un loc, de cea mai autentica speta autohtona.

Confreria Pisicilor Negre aduce insa o sumedenie de abordari diferite. Albumul al doilea este constituit dintr-o singura povestire completa, e drept, impartita in sapte capitole. De data aceasta, nu umorul debordant constituie punctul forte, insa nu inseamna ca este exclus... Umorul apare folosit intr-un alt mod: punctual, din care cauza se manifesta cu efecte mult mai percutante.

Poate ati observat pina acum, prin puterile proprii - ca benzile desenate exceleaza si abuzeaza de interjectii, onomatopee, exclamatii, aclamatii, etc....  Rar se intimpla ca o propozitie sa nu se termine cu "!", sau "!!", sau "!!!"... Va pot exemplifica prin pagini intregi, culese de la autori celebri, in care nu gasesti macar un singur cuvint articulat. De altfel, benzile desenate au consacrat un limbaj specific, in care, de exemplu, cocosii cinta in transcrieri fonetice total diferite de la o tara la alta. Se folosesc interjectii de o diversitate imaginativa incredibila, cu care se pot umple intregi dictionare explicative. Iata ca toata aceasta panoplie de procedee specifice este aproape inexistenta in textul d-lui Jup. Abordarea aleasa este aceea a unui stil narativ linistit, curgator, plin de candoare si de farmec. Scenaristul face proba unui mestesug care umbreste nu numai creatia sa anterioara, ci si aproape tot ce s-a scris pina acum pentru benzile desenate publicate de autori romani. Povestirea are valentele unei actiuni detectiviste, lucru care, foarte adevarat, o face incitanta, dar care se dovedeste a fi, spre final, o pista falsa si un pretext de indreptare spre zone de interes mai substantial. Actiunea este condusa gradual, perfect controlata si bine imbracata intr-un limbaj fermecator si proaspat. "Langue de chat" se dovedeste departe de a fi limba de lemn...

Daca ar fi sa clasificam, conform criteriilor folosite in vestul european, albumul ar fi notat "tout public", ceea ce apare ca o dreapta judecata. Cititorii intre 7 si 77 de ani sint tocmai cei potriviti si pot gasi bucuria unei lecturi mai mult decit satisfacatoare. Numai ca, in ciuda acestei seducatoare facilitati, talentul scenaristului ticseste paginile cu nenumarate trimiteri a caror asimilare implica accesul la o banca de date a carei prezenta la purtator este obligatorie si care au rolul de a expanda si a rotunji un produs conceput taman pentru asa ceva.

Este limpede ca lista procedeelor artistice este larga, diversa si adecvata (pina si letrajul benzii, ales sa sugereze naratiunea "obiectiva" a unui personaj invizibil care graieste din off), dupa cum perfect adecvat este si stilul grafic abordat, nu mult diferit fata de cel al primului tom, dar indeajuns de bine nuantat incit sa aduca un plus de sensibilitate dorita desenului. Exceptie la aceasta linie face doar coperta, acum total diferit conceputa, dar in fericit acord vizual cu "tema" scenariului.

Parafrazind (spre o concluzie ferma asupra operei d-lui Jup) vorbele lui SuperCostel, exprimate in motto-ul articolasului meu, nu am decit a declama: "Exista un numar critic de albume pe care un autor BD le poate publica. Care e numarul acela critic? Pina acum spuneam ca e 2. De azi am hotarit sa fie 3".

Astept al treilea album Jup (si urmatoarele, pina la 7, sau 8, sau...), sa vad cum Jupinul inca se intrece pe el insusi...