vineri, 29.03.2024
Nobletea spiritului: un ideal uitat (Bucuresti, 2008), scrisa de autorul olandez Rob Riemen, se vrea a fi o pledoarie pentru "umanism". O carte impotriva "relativismului" si "nihilismului". O pledoarie pentru "adevar". In realitate, cartea e o tirada impotriva "fundamentalismului" religios (crestin, mozaic si musulman) punctata de mici sageti suflate in directia stingii "relativiste" de un autor pitit in hatisul unei retorici atit de obscure, incit risca sa dea nastere la nihilism si relativism. In totul, Riemen imi aminteste de libertinii secolului al saptesprezecelea si de Voltaire, care batjocoreau crestinismul, dar nu de fata cu servitorii, pentru ca nu cumva acestia sa devina si ei atei si sa-si ucida, lipsiti de remuscari, stapinii.
In mod similar, umanismul lui Riemen consta in faptul ca el devalueaza adevarul religios, dar exagereaza importanta adevarului cultural. Cu alte cuvinte, Riemen eviscereaza adevarul aflat la indemina "maselor", care nu pot fi decit "fanatice" atunci cind pretind ca traiesc sau cunosc adevarul, dar consolideaza "adevarul" care justifica existenta si rolul "elitelor". "Adevarul" lui Riemen e unul la care nu au acces decit mandarinii pentru ca nu se "reveleaza", pilpiitor si vesnic schimbator, decit in cultura: "Nici un muritor nu va putea pretinde vreodata ca detine adevarul. Ortodoxia - teista sau ateista - devine fundamentalism atunci cind nu este respectat acest adevar esential. Lumea aflata in permanenta schimbare cere permanent noi forme de revelare a adevarului. Un alt cuvint pentru aceste forme este «cultura»".
Riemen il unge ca mare preot al acestei religii a culturii pe scriitorul german Thomas Mann. Mann e adus in fata publicului ca ilustrare a capacitatii "culturii" de a rezista barbariei si de a ramine vertical in vreme de cumpana. Barbaria la care se refera Riemen e mai ales barbaria de dreapta, nazista si McCarthy-ista. Thomas Mann s-a opus nazismului in numele "umanismului" invocat, arata Riemen, de editorul lui Mann, Bermann Fischer. Doi dintre copiii lui Mann, Klaus si Erika, au fost urmariti de FBI si haituiti de "isteria maccarthysta" pentru "antifascism prematur". Sub mina usoara a lui Riemen, familia Mann e redusa astfel, din citeva lantetari, la statutul de basorelief funerar etrusc, de o demnitate vida, ilustrind perfect "nobletea spiritului" care ar face posibila si chiar de dorit eradicarea "scandalului Intruparii".
Dar, daca ar fi sa urmam exemplul lui Paul Johnson, a carui carte demitizanta despre "intelectuali" se bucura de mare succes printre mandarinii valahi, ar trebui sa recunoastem ca, in realitate, viata lui Thomas Mann si a familiei sale nu e tocmai cea mai buna ilustrare a "nobletii spiritului". Pozitia lui Mann fata de regimul nazist a ramas ambigua pina in 1936. Pina in acel an, in conditiile in care cartile indezirabililor erau arse pe rug, cartile lui au continuat sa fie publicate in Germania si Mann, stramutat prudent in Elvetia, a continuat sa-si primeasca drepturile de autor. Editorul lui Mann, Bermann Fischer, a fost acuzat de emigratia germana, si de Erika si Klaus Mann, de a fi unul din protejatii evrei ai lui Goebbels. Pina in 1936, Thomas Mann s-a dezis public de orice proiect de publicatie antinazista in care au aincercat sa-l implice copiii sai, Klaus si Erika. Relatia lui Thomas Mann cu copiii sai a fost una extrem de complicata printre altele si datorita pornirilor incestuoase (sublimate diaristic) ale lui Mann, "indragostit" de fiul sau Klaus. Klaus, Golo si Erika Mann au avut si ei o viata personala sinuoasa. Klaus si Michael s-au sinucis. Dupa razboi, Thomas Mann a denuntat "antibolsevismul". Viata familiei Mann, asa cum e ea documentata in biografiile unor Andrea Weiss sau Hermann Kurzke, e mult mai tragica si scoate la lumina resorturi sufletesti mult mai profunde decit "umanismul" clorotic al lui Riemen.
De fapt, citind povestea ispitelor, cedarilor si zbuciumului sufletesc al lui Thomas Mann, mi-am amintit de un alt personaj al Germaniei acelor ani. Mi-am amintit de Dietrich Bonhoeffer, pastorul luteran executat de nazisti in 1945 pentru implicare in atentatul lui Von Stauffenberg asupra lui Hitler. Intr-una din filele carnetelor sale de inchisoare, Bonhoeffer denunta vacuitatea "umanismului" ca punct de sprijin in momente de mare presiune istorica: "Cine se tine tare? Doar omul a carui ultima masura nu e ratiunea sa, principiile sale, constiinta sa, libertatea sa sau virtutea sa, doar omul care e gata sa sacrifice toate acestea cind e chemat la actiune fara preget si responsabila in virtutea credintei si a exclusivei sale ascultari de Dumnezeu".
Dumnezeul lui Bonhoeffer e o persoana. De aceea, adevarul lui Bonhoeffer nu e un "ideal", ci realitate. Ca atare, judecat cu masura lui Riemen, Bonhoeffer e un "fundamentalist". Dar intre crestinul Bonhoeffer si umanistul Mann, Bonhoeffer e cel care s-a tinut tare in vreme de urgie. Deci temelia sa e mai solida decit "umanismul", si exact acea temelie au vrut sa o distruga si nazistii, si comunistii. Lucru pe care probabil voia sa-l indice si Thomas Mann atunci cind spunea, intr-un discurs radiofonic din 1940, ca: "Macelarirea evreilor e doar semnalul de inceput al unei ofensive generale impotriva temeliilor crestinismului".
O ofensiva care astazi se duce, fara violenta anilor '30-'50, tot in numele "progresului", "culturii" si "civilizatiei".
Cuvinte cheie:
© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.
Este videochatul o nouă cale către independența financiară a fetelor? (P)
Dealer de droguri cu sute de comenzi, iertat de judecători: „A făcut progrese în plan spiritual”
Lovitură în Podu Roş: trei tineri au jefuit maşina de îngheţată. O greşeală minora a şoferului
Temperaturi de vară la început de aprilie. 28 de grade Celsius la Iași
Grindeanu: Contractul pentru încă un lot din secţiunea montana a A8 intră în licitaţie
Premierul anunţă că “nu este oportun ca magazinele să fie închise în weekend”
O capsulă cu senzori ar putea fi o alternativă la endoscopie
Ce pot indica modificările patologice ale examenului de urină? (P)
Moştenirea toxică ce o vor lăsa rectorii ajunşi la al treilea sau al patrulea mandat
Calcule matematice: am putea avea o premieră la locale la Iaşi de ne va durea mintea
Virusul HIV a fost eliminat din celule, deocamdată, în laborator
Pacient de 22 de ani cu limfagiom chistic de mezocolon, operat cu succes la Arcadia
Ultimele calcule privind posibilitatea ca Iaşul să prindă un post de europarlamentar
“Extraordinara poveste a lui Peter Schlemhil” de Adelbert von Chamisso
Cum e să lucrezi într-o universitate (şi să participi la alegeri)
Ghici cine este blondina din acest tandem liberal indestructibil?
Publicitatea convenției matrimoniale și modificarea acesteia
Pavel LUCESCUCine profită de madam Şoşoacă |
Alexandru CĂLINESCUDistrugerea statuilor |
pr. Constantin STURZUDe ce este atât de aspru Postul Mare? |
Codrin Liviu CUȚITARURoboţi |
Un mare mister la liberalii ieşeni: cine va primi de la Bucale pâinea şi cuţitul listelor din toamnă? |