Anunturi de Mica Publicitate
Abonament la editia electronica
Iasi Tv Life
TeleM
TVR Iasi Telejurnal
Abonament la editia tiparita

Nobletea spiritului

GALERIE
%PIC_TITLE%
    - +

    Nobletea spiritului: un ideal uitat (Bucuresti, 2008), scrisa de autorul olandez Rob Riemen, se vrea a fi o pledoarie pentru "umanism". O carte impotriva "relativismului" si "nihilismului". O pledoarie pentru "adevar". In realitate, cartea e o tirada impotriva "fundamentalismului" religios (crestin, mozaic si musulman) punctata de mici sageti suflate in directia stingii "relativiste" de un autor pitit in hatisul unei retorici atit de obscure, incit risca sa dea nastere la nihilism si relativism. In totul, Riemen imi aminteste de libertinii secolului al saptesprezecelea si de Voltaire, care batjocoreau crestinismul, dar nu de fata cu servitorii, pentru ca nu cumva acestia sa devina si ei atei si sa-si ucida, lipsiti de remuscari, stapinii.

    In mod similar, umanismul lui Riemen consta in faptul ca el devalueaza adevarul religios, dar exagereaza importanta adevarului cultural. Cu alte cuvinte, Riemen eviscereaza adevarul aflat la indemina "maselor", care nu pot fi decit "fanatice" atunci cind pretind ca traiesc sau cunosc adevarul, dar consolideaza "adevarul" care justifica existenta si rolul "elitelor". "Adevarul" lui Riemen e unul la care nu au acces decit mandarinii pentru ca nu se "reveleaza", pilpiitor si vesnic schimbator, decit in cultura: "Nici un muritor nu va putea pretinde vreodata ca detine adevarul. Ortodoxia - teista sau ateista - devine fundamentalism atunci cind nu este respectat acest adevar esential. Lumea aflata in permanenta schimbare cere permanent noi forme de revelare a adevarului. Un alt cuvint pentru aceste forme este «cultura»".

    Riemen il unge ca mare preot al acestei religii a culturii pe scriitorul german Thomas Mann. Mann e adus in fata publicului ca ilustrare a capacitatii "culturii" de a rezista barbariei si de a ramine vertical in vreme de cumpana. Barbaria la care se refera Riemen e mai ales barbaria de dreapta, nazista si McCarthy-ista. Thomas Mann s-a opus nazismului in numele "umanismului" invocat, arata Riemen, de editorul lui Mann, Bermann Fischer. Doi dintre copiii lui Mann, Klaus si Erika, au fost urmariti de FBI si haituiti de "isteria maccarthysta" pentru "antifascism prematur". Sub mina usoara a lui Riemen, familia Mann e redusa astfel, din citeva lantetari, la statutul de basorelief funerar etrusc, de o demnitate vida, ilustrind perfect "nobletea spiritului" care ar face posibila si chiar de dorit eradicarea "scandalului Intruparii".

    Dar, daca ar fi sa urmam exemplul lui Paul Johnson, a carui carte demitizanta despre "intelectuali" se bucura de mare succes printre mandarinii valahi, ar trebui sa recunoastem ca, in realitate, viata lui Thomas Mann si a familiei sale nu e tocmai cea mai buna ilustrare a "nobletii spiritului". Pozitia lui Mann fata de regimul nazist a ramas ambigua pina in 1936. Pina in acel an, in conditiile in care cartile indezirabililor erau arse pe rug, cartile lui au continuat sa fie publicate in Germania si Mann, stramutat prudent in Elvetia, a continuat sa-si primeasca drepturile de autor. Editorul lui Mann, Bermann Fischer, a fost acuzat de emigratia germana, si de Erika si Klaus Mann, de a fi unul din protejatii evrei ai lui Goebbels. Pina in 1936, Thomas Mann s-a dezis public de orice proiect de publicatie antinazista in care au aincercat sa-l implice copiii sai, Klaus si Erika. Relatia lui Thomas Mann cu copiii sai a fost una extrem de complicata printre altele si datorita pornirilor incestuoase (sublimate diaristic) ale lui Mann, "indragostit" de fiul sau Klaus. Klaus, Golo si Erika Mann au avut si ei o viata personala sinuoasa. Klaus si Michael s-au sinucis. Dupa razboi, Thomas Mann a denuntat "antibolsevismul". Viata familiei Mann, asa cum e ea documentata in biografiile unor Andrea Weiss sau Hermann Kurzke, e mult mai tragica si scoate la lumina resorturi sufletesti mult mai profunde decit "umanismul" clorotic al lui Riemen.

    De fapt, citind povestea ispitelor, cedarilor si zbuciumului sufletesc al lui Thomas Mann, mi-am amintit de un alt personaj al Germaniei acelor ani. Mi-am amintit de Dietrich Bonhoeffer, pastorul luteran executat de nazisti in 1945 pentru implicare in atentatul lui Von Stauffenberg asupra lui Hitler. Intr-una din filele carnetelor sale de inchisoare, Bonhoeffer denunta vacuitatea "umanismului" ca punct de sprijin in momente de mare presiune istorica: "Cine se tine tare? Doar omul a carui ultima masura nu e ratiunea sa, principiile sale, constiinta sa, libertatea sa sau virtutea sa, doar omul care e gata sa sacrifice toate acestea cind e chemat la actiune fara preget si responsabila in virtutea credintei si a exclusivei sale ascultari de Dumnezeu".

    Dumnezeul lui Bonhoeffer e o persoana. De aceea, adevarul lui Bonhoeffer nu e un "ideal", ci realitate. Ca atare, judecat cu masura lui Riemen, Bonhoeffer e un "fundamentalist". Dar intre crestinul Bonhoeffer si umanistul Mann, Bonhoeffer e cel care s-a tinut tare in vreme de urgie. Deci temelia sa e mai solida decit "umanismul", si exact acea temelie au vrut sa o distruga si nazistii, si comunistii. Lucru pe care probabil voia sa-l indice si Thomas Mann atunci cind spunea, intr-un discurs radiofonic din 1940, ca: "Macelarirea evreilor e doar semnalul de inceput al unei ofensive generale impotriva temeliilor crestinismului".

    O ofensiva care astazi se duce, fara violenta anilor '30-'50, tot in numele "progresului", "culturii" si "civilizatiei".


    © Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

    Ultima ora

    editorial

    Alianţa PSD-PNL, mai puternică decât Putin?

    Cosmin PAȘCA

    Alianţa PSD-PNL, mai puternică decât Putin?

    Să luăm exemplul Iaşului. Peste un an-doi, Marius Ostaficiuc va afirma că filiala AUR a fost „capturată” şi va reveni la PSD, Tudor Ciuhodaru îşi va redescoperi „umanismul” şi se va întoarce la partidul lui Dan Voiculescu (aripa televizată a PSD), iar Ciprian Paraschiv îşi va aminti că a fost cândva liberal. Şi mulţi alţii, totul multiplicat cu 41 la nivel de ţară. Controlează azi PSD-PNL România cu 55%? Să vedeţi peste doi-trei ani când o să râdă de Putin cu alea 87% ale lui.

    opinii

    Bunici obraznici

    Briscan ZARA

    Bunici obraznici

    Bunicii îşi descoperă în nepoţi un scop în viaţă şi nu-i lasă pe aceştia să înveţe nimic din propriile greşeli. Având mult timp la dispoziţie, ei execută toate treburile, odraslele neavând voie să mişte un deget. Mâncarea li se serveşte la pat, în faţa televizorului, totul este aranjat în farfurie în aşa fel încât plodul să nu facă altceva decât să îşi bage singur în gură. Dacă lenea e prea mare, chiar şi acest mic inconvenient se rezolvă de către mereu atenţii şi mereu săritorii bunici: copilul e hrănit în gură. El nu trebuie să îşi aleagă hainele, să îşi spele vasele din care a mâncat, nu mai vorbesc de gătit. Copiii crescuţi de bunici nu ştiu să facă nimic! Pentru că nu au fost lăsaţi să facă. Li s-a pus totul la nas.

    Noi, femeile

    Cristina DANILOV

    Noi, femeile

    O fată nu trebuie să rupă cămașa colegului pentru a scăpa de batjocura lui. O adolescentă are dreptul de a citi pe o bancă în parc, așa cum citeam eu cândva, fără să fie agresată și apoi umilită de autorități doar pentru că este femeie. Se poate? Desigur, egalitatea între sexe e un principiu care se învață și societatea de azi ne cere tuturor să facem efortul de a ieși din stereotipurile în care ne-am format și să participăm deschiși la această lecție a umanității.

    Între artă şi credinţă

    Nichita DANILOV

    Între artă şi credinţă

    Se pare că noi nu încercăm să ne împăcăm cu gândul că trăim într-o lume imperfectă şi dorim, cu tot dinadinsul să transformă imperfecţiune în perfecţiune, gândind şi, mai ales, acţionând, cât mai corect politic. Aliniindu-ne, cu alte cuvinte, la noile standarde ale politicilor culturale, care dau naştere la noi aberaţii ideologice, la fel de nocive ca şi cele din perioada comunismului, la ameninţări şi la vărsări de sânge.

    pulspulspuls

    Câteva observaţii din dronă asupra întâmplărilor nefericite de la Vniversitate

    Câteva observaţii din dronă asupra întâmplărilor nefericite de la Vniversitate

    Acuma, dacă tot s-a terminat cu agitaţia de la Vniversitatea din Copou, haideţi să facem două-trei observaţiuni mai detaşate, fără presiunea votului, presiune care a tot apăsat şi în afara instituţiei în aceste ultimel zile. 

    Caricatura zilei

    Putin a mai câștigat un mandat de președinte al Federației Ruse

    Vladimir Putin a câstigat alegerile prezidentiale din Rusia cu 87,97 la suta.  

    Cumpara editia digitala

    Vremea in Iasi

    Curs valutar

    Linkuri sponsorizate

    Parteneri

    Intrebarea zilei

    Vladimir Putin, presedintele Federatiei Ruse, a declarant intr-un interviu dat jurnalistului american Tucker Carlson ca nu va ataca niciun stat NATO. Credeti ca isi va respecta cuvantul dat?

    vezi raspunsuri