O mincare de peste

Sociologii estimeaza ca daca alegerile ar avea loc miine, PLDM si PD ar cistiga, impreuna, 46 de mandate. In septembrie, pastrindu-se ritmurile ascensiunii, numarul respectiv ar putea creste pina la 51: un avantaj susceptibil de urmari spectaculoase.

Valeatul minunilor, dupa cum se stie, e scurt. Al ninunilor e si mai efemer. Regula asta si-a gasit o expresie clasica (putem pentru ca sa zicem!) chiar zilele trecute, ca dovada ca istoria trece, mofturile se volatilizeaza, iar postulatele, aidoma pietrelor subacvatice, ramin, totul fiind o agonie pe gratarul unor principii sempiterne. Ma refer la recenta intentie AIE de a chema lumea la plebiscit, direct sub ochii mustratori ai Europei. Pai, iacata ca a si raposat!

Drept ca Ghimpu, cu ceva sechele juridice (ca a facut omul facultate, bre!), nu s-a indurat sa taca si a bombanit sa auda si ragazzi: "De ce Comisia de la Venetia sa ne spuna ceva, pina a le prezenta noi proiectul? Am si eu intrebare pentru Comisie. Parlamentul poate organiza un referendum, potrivit Constitutiei. Codul electoral a fost expertizat de catre Comisia de la Venetia. De ce trebuie sa ne conducem: de Constitutie, de aceasta lege sau de recomandarea Comisiei de la Venetia? Deciziile politice le luam noi, Comisia doar ne recomanda".

Nu mai repet ce spusesem lunea trecuta, in acest colt de pagina: ca recomandarile unui for european au valoare de obligativitate pentru cine inca nu poate asigura respectarea drepturilor omului si buna functiune a institutiilor democratice. Si care, totodata, plinge de-i sare camesa ca vrea si el mai linga Bruxelles.

O axioma ca aceasta trebuie ca e cunoscuta si de interimarul nostru cel cu par cret. Si daca o face, totusi, pe mortul in papusoi, nu e cazul, deloc, a-l suspecta de tupeu: explicatie facila si irelevanta, chiar daca concorda impecabil cu mirlania funciara a individului. Ci, din contra, e tocmai rost sa foram tenace in revers: acolo unde aprehensiunea a capatat de mult consistenta unei frici, cu tenta chiar zoologica, mda. Cum ce frica? De anticipate, bineinteles: un malaxor din care si PL si AMN or sa iasa, potrivit sondajelor (era sa zic facturilor!), sifonati rau. Da' rau!

Potentialii perdanti ai inca ipoteticului scrutin autumnal fiind, asadar, cunoscuti, nici beneficiarii sai nu au cum scapa prospectiunii: PLDM si PD. Si unul, si celalalt se afla, asa-zicind, pe val, cumuleaza simpatii; iar Lupu si Filat sint perceputi de catre tot mai multi alegatori ca figuri politice de prima marime. Sociologii estimeaza ca daca alegerile ar avea loc miine, cele doua formatiuni ar cistiga, impreuna, 46 de mandate. In septembrie, pastrindu-se ritmurile ascensiunii, numarul respectiv ar putea creste pina la 51: un avantaj susceptibil de urmari spectaculoase.

Dar anticipatele mai inseamna si neutralizarea PCRM, daca nu cumva desfiintarea sa. Faptul ca au inceput sa-l paraseasca "greii" (gen Turcan ori Stepaniuk, ultimul in aceasta ordine fiind Iacob Timciuc, fost ministru al Energeticii) releva fara doar si poate un proces de disolutie - conditionata de ceea s-ar putea defini drept sentiment al lipsei de orizont, asimilabil, el, disperarii dar si oportunismului, cu feluritele lui masti si calcule. E foarte interesanta in sensul acesta declaratia lui Timciuc, facuta miercurea trecuta, imediat dupa sedinta Comitetului Central al PCRM: "Partidul a devenit antinational si antistatal. Este o grupare ingusta, care a uzurpat executivul politic si promoveaza anumiti oameni".

Coroborata cu numirea - in cadrul aceleiasi plenare - a lui Iurie Muntean, grobian notoriu, pe post de secretar executiv al partidului (post succedind ierarhic celui de presedinte), declaratia fostului fruntas comunist trebuie luata ca atare, drept moneda curata si... exacta. De pe PCRM, cu alte cuvinte, cade fardul, la suprafata aparind, ca o goliciune obscena, factiunea, cu interesele ei mercantile, cinice, lipsite de scrupul. Anticipatele, astfel, au (ar avea!) o dubla functie: de raze X (dezvaluind zonele maligne, mizeria pecuniara, arivismul unei grupari care pretinde a ne iubi) si, concomitent, de catalizator: al disolutiei despre care vorbeam.

Situatie ce va testa drastic maturitatea politica a liberalilor si amenistilor: care vor trebui sa aleaga, in cele din urma, intre propria epiderma si idealurile democratice (pentru care, de altfel, gargarisesc si azi). Perfida mincare de peste, iubirea de neam si de tara!