Anunturi de Mica Publicitate
Abonament la editia electronica
Iasi Tv Life
TeleM
TVR Iasi Telejurnal
Abonament la editia tiparita

vineri, 29.03.2024

Studiul Comunismului

GALERIE
%PIC_TITLE%
    - +

    La doua decenii de la schimbarea din 1989, dupa mai multe incercari de lansare a unor cercetari asupra lumii comuniste, majoritatea esuate, in sfirsit societatea romaneasca se arata capabila sa "suporte" (acesta este termenul corect) o investigatie asupra maladiei care a cuprins-o in urma cu mai mult timp. N-a fost usor, multi s-au opus acestei "inutile", chiar agasante (pentru ei), intoarceri spre trecut, cind in fata avem un drum luminos; imi amintesc o declaratie vehementa a lui Adrian Nastase care  afirma ca singura pozitie corecta este orientarea spre viitor si uitarea trecutului. In jurul meu, in lumea academica, am intilnit adesea asemenea reactii. Am observat si incercari de asimilare a studiului comunismului cu un "anticomunism visceral" care n-ar sta departe de fascism. Nu trebuie sa fii psiholog ca sa-ti dai seama ce resorturi  determina aceste atitudini. Nu cu mult timp in urma am ascultat-o pe Hertha Müller, comparind tratamentul aplicat trecutului recent in Germania si Romania. Desi sintem in intirziere, spunea, niciodata nu-i tirziu sa-ti faci ordine in imaginea despre eul tau colectiv. Cum poti trai si face planuri daca nu stii ce ai in dulap sau sub pat?

    Cu putine luni in urma a aparut, la Polirom, manualul de liceu "O istorie a comunismului din Romania". Au avut loc dezbateri ample, interventii serioase, la obiect, altele emotionale. Desigur, fenomenul a inregistrat si o opozitie muta, transmisa doar oral, soptita, scrisnita. N-am consultat presa aceea care tuna impotriva unor asemenea proiecte, probabil a fost iritata. Cind i-am cerut recent cartea, Silviu Lupescu, directorul Poliromului, m-a rugat sa mai am rabdare, se pregateste editia a doua, corectata si amplificata. Incerc sa examinez manualul cu ochii unui adolescent care stie comunismul doar din povestile parintilor sau bunicilor. Nu are un ton emotional, nu e un manifest anticomunist, e doar o istorie, care respecta canoanele genului. Din cind in cind se apeleaza la "surse" (fotografii, marturii, documente) care nu pot sa nu trezeasca compasiune, fuziune afectiva. Un portret al Elisabetei Rizea comunica  intreaga tragedie a unei existente frinte, o scena in care e fotografiata executia sumara a doi tarani care au "uneltit" impotriva regimului (cei mai vechi stiu ce putea insemna asta) nu poate sa nu declanseze oroare, o fotografie de la inaugurarea Canalului (1984), "simbol al spiritului revolutionar al poporului nostru", infatiseaza o masa amorfa pe un stadion, "ornata" cu drapele rosii, avind ca fundal portretele gigantice ale celor doi. Ce ar putea declansa aceasta imagine in sufletul unui tinar de astazi? Poate un ris homeric, poate dispret ori dezgust?! Psihologii din scoli ar putea incerca sa vada ce impact poate avea confruntarea cu aceste marturii ale unui trecut care inca pluteste deasupra noastra.

    La Universitatea "Al.I.Cuza" din Iasi, la Facultatea de Istorie, s-a inaugurat recent (joi, 23 octombrie 2008), Centrul de Studii asupra Comunismului si Postcomunismului, Iasul devenind astfel primul centru universitar din Romania specializat in studierea regimului totalitar comunist si a consecintelor acestuia. „Nu vom activa izolat, declara Dorin Dobrincu, unul dintre initiatorii centrului, pe site-ul atunci inaugurat  (http://www.studiulcomunismului.ro/), ci vom stabili si vom dezvolta legaturi cu parteneri institutionali (centre, institute si catedre specializate) de studiere a comunismului, din tara si din strainatate. Avem, asadar, un program complex, cu o componenta epistemologica si cu una civica. Cunoasterea istoriei recente este fara indoiala marcata de dificultati diverse, poate fi dureroasa pentru unii, incomoda pentru altii, dar ea este cu siguranta dezirabila, necesara deopotriva pentru o istoriografie matura, pentru un invatamint modern si pentru o societate sanatoasa". Centrul reuneste un numar important de istorici, cei mai multi tineri, unii foarte tineri, patronati de decanul facultatii de istorie, profesorul Florin Platon, inca tinar si el, dar au apelat si la cei care cunosc pe viu istoria recenta (i-am gasit, vadit interesati, la inaugurare). Sala de curs in care a avut loc aceasta prima reuniune s-a dovedit neincapatoare, multi stateau in picioare, altii in hol. Ceea ce mi-a intarit convingerea ca fenomenul prezinta interes.

    Componenta "cercetare" a centrului propune o tematica variata, care va include istoria politica, istoria sociala, istoria culturala, toate aceste directii valorificate prin publicatii care sa individualizeze acest Centru de studiere a comunismului si postcomunismului, inclusiv o revista, volume tematice, biografii, volume colective, instrumente de lucru (bibliografii, editii de documente), manifestari stiintifice periodice, conferinte lunare, la care profesorii de la masterat si profesori/cercetatori din alte centre academice vor fi invitati sa sustina comunicari pe istoria comunismului si postcomunismului. Se planuieste si organizarea unui simpozion anual. Dar si oferirea de consultanta publica si transparenta celor interesati de diverse aspecte ale trecutului comunist si postcomunist al Romaniei. Deja s-a organizat o prima dezbatere: Forme de rezistenta in Romania comunista - de la rezistenta armata la rezistenta prin cultura, o colaborare intre Societatea de Studii Istorice din Romania, Centrul de Studii asupra Comunismului si Postcomunismului si Facultatea de Istorie a Universitatii "Al. I. Cuza", Iasi. Iar altele doua ii urmeaza: Forme de rezistenta in Romania comunista - de la rezistenta armata la rezistenta prin cultura (19 noiembrie) si Stergerea condamnarilor politice - o datorie morala a statului democratic (12 decembrie).

    Centrul patroneaza si un masterat, Istoria comunismului romanesc, beneficiind de implicarea unui corp de universitari si cercetatori din Iasi si din Bucuresti, cunoscuti pentru lucrarile lor in istoria recenta. In afara de cursurile din curricula, masteranzii vor fi implicati in proiecte de cercetare care sa-i ajute suplimentar in formarea profesionala. Am aflat ca unii dintre masteranzi sint mai copti decit lectorii lor mai tineri; profesorii si studentii vor avea astfel posibilitatea sa schimbe informatie livreasca contra felii de viata traita. Ca metoda pedagogica, nu-i deloc rau. Dar sa selectam cite ceva din curricula: Practica puterii comuniste. Cazul Rusiei; Comunismul romanesc in perioada interbelica; Comunismul in Balcani si Europa Centrala; Partidul Comunist Roman si istoria politica dupa 1945; Controlul social. Propaganda si organizatiile de masa; Imaginarul unitatii (o antropologie politica a comunismului); Educatia si invatamintul; Viata cotidiana in societatea comunista; Contestare si represiune; Securitatea si teroarea; Anticomunismul postcomunist.

    Reiau, retoric, intrebarea pe care o pun unii, periodic: pentru ce e nevoie sa studiem trecutul, cum ne poate ajuta cunoasterea unui trecut de acum disparut, uitat? Voi intra in pielea psihologului pentru a raspunde: formarea personala si practica profesionala intr-un anumit context social se insinueaza in profilul personalitatii, se instaleaza confortabil in noi si nu se uita. Ne dirijeaza in toate evaluarile si deciziile noastre. Ceea ce ai invatat cindva, ajunge sa faca parte din tine: te marcheaza, te conduce, te controleaza. Nimeni nu se poate sustrage acestui proces implacabil. Recunosti evolutia cuiva dupa discurs, limbaj curent, gestica. Dupa felul cum vorbeste, individul ti se dezvaluie ca o carte deschisa; daca stii sa-l citesti. Nu-i important sa ne cunoastem vecinii, colegii, interlocutorii ca sa stim cum sa ne adresam? Ca sa putem citi dincolo de fatada?

    Mai am un motiv: cazurile individuale, evolutiile tragice ale unor persoane pot deveni material didactic pentru mai multi. Ma refer la experientele celor care au "facut" Pitestiul, la cei carora le-a fost stopata evolutia profesionala sau stiintifica, la cei care au facut ani grei de inchisoare pentru vine imaginare. Cum au suportat ei, cum s-au recuperat, ce au pierdut? Numai incercarea de a raspunde la aceste intrebari poate avea rol terapeutic si/ sau formativ.


    © Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

    Ultima ora

    editorial

    Cine profită de madam Şoşoacă

    Pavel LUCESCU

    Cine profită de madam Şoşoacă

    Campania care urmează la Iaşi nu trebuie să devină un circ de tip Şoşoacă, decât dacă vrem să ne batem joc de viitorul acestui oraş. Nu vreau să spun că madam SOS România ar trebui ignorată, ci că n-ar fi rău dacă am încerca să înţelegem mai mult ce are în cap când vine vorba de viitorul oraşului şi mai puţin ce vrea ea să ne vândă, adică scandal.

    opinii

    Distrugerea statuilor

    Alexandru CĂLINESCU

    Distrugerea statuilor

    Frenezia negatoare woke e urmarea obscurantismului, a fanatismului şi a inculturii. Ideologii woke au cale liberă în mass-media, au pătruns în universităţi şi în şcoli. Acţiunile lor n-au nimic comun cu adevărul istoric. Ei pretind că fac dreptate celor ai căror strămoşi au fost umiliţi şi exploataţi, în realitate manipulează istoria şi adâncesc fracturile sociale.

    De ce este atât de aspru Postul Mare?

    pr. Constantin STURZU

    De ce este atât de aspru Postul Mare?

    Faţă de celelalte posturi de peste an, Postul Mare (care precede Sfintele Paşti) este considerat unul aspru, atât din punct de vedere alimentar, cât şi din alte puncte de vedere. De ce este – sau ni se pare a fi – Postul Mare atât de aspru? De ce, în genere, ne este atât de greu să postim? Din mulţimea de posibile răspunsuri, să reflectăm azi la trei dintre ele.

    Roboţi

    Codrin Liviu CUȚITARU

    Roboţi

    Robotul a trecut, treptat, de la „plimbarea” convulsivă pe coridoarele Universităţii, la alergarea „profesionistă”. Se arăta capabil să sară şi peste obstacole, plăcerea sa supremă fiind „să evite” deliberat, în viteză, femeile de serviciu îngenuncheate pe ciment şi prinse în efortul răzuirii gumelor de mestecat aruncate iresponsabil. Îngrijitoarele se speriau îngrozitor şi ţipau injurios după Robogică (foarte des îl numeau „pocitania dracului”!).

    pulspulspuls

    Un mare mister la liberalii ieşeni: cine va primi de la Bucale pâinea şi cuţitul listelor din toamnă?

    Un mare mister la liberalii ieşeni: cine va primi de la Bucale pâinea şi cuţitul listelor din toamnă?

    Un mare mister tace şi face pe piaţa politichiei locale în această perioadă, stimaţi electori: cine va face listele de candidaturi de la parlamentarele din toamnă la liberalii ieşeni? 

    Caricatura zilei

    La reciclat pet-uri și doze

    Când Sistemul Garantie Colectare te pune pe gânduri

    Cumpara editia digitala

    Vremea in Iasi

    Curs valutar

    Parteneri

    Intrebarea zilei

    Vladimir Putin, presedintele Federatiei Ruse, a declarant intr-un interviu dat jurnalistului american Tucker Carlson ca nu va ataca niciun stat NATO. Credeti ca isi va respecta cuvantul dat?

    vezi raspunsuri