"Trei surori" in premiera la Iasi
Autor: Dana TABREA
Data publicarii: 19/01/2012
O montare care se impotriveste prin regie si decor atmosferei tern provinciale, spectacolul Trei surori isi asteapta confruntarea cu festivalurile de teatru.
Pe 14 ianuarie, la Teatrul National, sala Teatru la Cub, a avut loc premiera spectacolului Trei surori, de A. P. Cehov, in regia lui Cristian Hadji-Culea. Scenografia: Rodica Arghir si Cristian Hadji-Culea. Din distributie fac parte actorii: Livia Iorga (Olga), Haruna Condurache (Masa), Andreea Boboc (Irina), Constantin Puscasu (Versinin Alexandr Ignatievici), Cosmin Maxim (Prozorov Andrei Sergheevici), Diana Chirila (Natalia Ivanovna), Tatiana Ionesi (Anfisa), Radu Ghilas (baronul Tuzenbah Nikolai Lvovici), Brindusa Aciobanitei (Jupineasa), Calin Chirila (Kulighin Feodor Ilici), Teodor Corban (doctorul, Cebutikin Feodor Romanovici), Doru Aftanasiu (Solionii Vasili Vasilievici), Constantin Avadanei (Ferapont), Dumitru Nastrusnicu (Rode Vladimir Karlovici), Horia Verives (Fedotik Alexei Petrovici) si studentii Dumitru Florescu, Radu Vasiliu, Doru Calin, George Gradinariu, Lucian Valacu, Emilian Andrei, Sorin Cimbru (soldatii). Spectacolul se va mai juca pe 21 si 22 ianuarie.
Dintotdeauna oamenii obisnuiti si-au acordat ritmurile existentei unei ordini exterioare, cum ar fi schimbarea anotimpurilor, alternanta perioadelor agrare ori marile sarbatori religioase. Construindu-si un calendar al evenimentelor esentiale, omul a resemnificat ideea de durata, raportindu-se la ceva superior, independent de vointa sa. In cazul protagonistilor piesei lui Cehov, venirea (si plecarea) unui regiment militar intr-un (dintr-un) oras de provincie rus imprima un anumit tempo existentei, de altfel destul de anoste, a personajelor. Pentru o ilustrare artistica a acestei idei, uniformele militarilor prezenti in piesa sint acordate cu anotimpul in care se petrece actiunea, astfel ca le regasim impodobite cu floarea miresei alba (vara) ori cu frunze ruginii (toamna) sau militarii sint imbracati in pelerine albe (iarna). Succesiunea actelor, cu alte cuvinte a anotimpurilor existentiale, este marcata de cadenta marsurilor militare.
Unul dintre neajunsurile vietii omului, decurgind din subordonarea fata de un ritm temporal exterior omului si situat deasupra sa, il reprezinta incapacitatea de a trai in prezent, agonizind mereu in trecut sau in viitor. Piesa incepe cu rememorarea vremurilor cind generalul, tatal celor trei surori, inca nu murise si ziua onomastica a Irinei era prilej de bucurie. Doliul este ridicat de pe mobile (scena initiala este invaluita in voaluri negre, care sint treptat inchise in cufere). Insa despartirea de trecut nu-i decit prilejul pentru a trai in viitor. Surorile viseaza ca vor pleca la Moscova. Andrei aspira sa devina profesor universitar. Versinin peroreaza despre umanitate, asa cum va fi peste o suta, doua sute de ani.
Aproape in intregime, personajele lui Cehov sint lipsite de simtul realitatii si se dedica unor iluzii, trezindu-se intr-o existenta mediocra, meschina, fara speranta. Andrei implica intr-o poveste de dragoste romantica o femeie vulgara, ipocrita, parvenita. Masa evadeaza dintr-o casnicie nefericita intr-o idila sortita utopiei. Irina se ofera visului de a pleca la Moscova, sacrificindu-i atit viata, cit si dragostea. Pentru a sugera izolarea, zadarnicia, renuntarea, Cristian Hadji-Culea isi inchide personajele in spatii rectangulare: debarale construite din schele si piese de mobilier ori cufere, un salon strajuit de o imagine de fundal, reflectind un anotimp din viata protagonistilor, ecrane enorme mobile, prin care ninge impasibil si in spatele carora cele trei surori isi ascund disperarea. Unica, afrimiana, agonia mascatilor, proiectati undeva in fundal, identificindu-se la un moment dat cu cei de pe scena (personajele isi pun masti colorate si delireaza indescifrabil) constituie o imagine inedita in spectacol.
De altfel, in piesa se regasesc multiple insertii de arta teatrala moderna, incitind spectatorul contemporan sa intre in sala de spectacol. Prin distributia aleasa, personajele sint interpretate la limita (entuziasm juvenil- Irina, isterie - Masa, impacare - Olga), fara subtilitati de penel regizoral, un aspect care largeste considerabil spectrul publicului-tinta.
O montare care se impotriveste prin regie si decor atmosferei tern provinciale, spectacolul Trei surori isi asteapta confruntarea cu festivalurile de teatru.
