Un dezmat promitator sau Noapte bunaaa, Americaaaaaa !!!...

Cu ureche buna pentru oralitate, stapinind argoul adolescentin, cu sensibilitate si capacitate de a observa si de a problematiza, autorul "Dezmatului in unu", care a dat deja unele pagini excelente, este fara indoiala talentat si capabil de mari surprize.

Briscan Zara sau Cetateanul Bris (cum il recomanda blogul sau) tocmai a scos un roman, cu un titlu insolit: "Dezmat in unu". Desi pe autor il cunosc de scurta vreme, despre ispravile sale aud de ani buni si in mod constant de la prietenul nostru comun, Florin Lazarescu, care dezvaluie, cu admiratie, citeva dintre ele intr-un text la inceputul cartii, alaturi de prefata lui Bogdan Cretu. Astfel, aflam ca Bris, in viata sa entropica, a pus umarul la deschiderea unui cenaclu studentesc, a fost pentru scurt timp vedeta TV, a jucat teatru, a realizat un episod pilot dintr-un sitcom, a fost emigrant in America, iar in copilaria si tineretea sa tumultoase a facut traforaj, aeromodelism, chitara clasica, toba, yoga, dansuri moderne, karate, filosofie, mecanica auto, alpinism si, evident, literatura, aceasta din urma fiind singura pasiune care il mai tine si in ziua de azi. Aaa, si era cit pe ce sa uit: tot de la el, dupa cum marturiseste Florin, a pornit cea mai mare greva studenteasca din Iasi, de dupa Revolutie. Dupa un asemenea CV, sint sigur ca daca Cetateanul Bris ar fi trait in anii 50 in America Latina, astazi adolescentii occidentali ar purta tricouri imprimate cu chipul sau.

Acum sa revenim la roman, pe care nu l-am citit ca un critic literar, din simplul motiv ca nu sunt asa ceva, ci ca un devorator de literatura. Naratorul este un tinar roman emigrat in SUA, care munceste pe sponci si la negru, aflat in plina criza identitara. In aceasta stare de fragilitate psihologica si singuratate, "cind timpul trece greu ca atunci cind tai lemne cu unghiera", personajul nostru se simte "de parca am fost avortat", socialmente vorbit, asta "fiindca ma simt cu adevarat dezradacinat, nu ca individ, ci ca imagine". Ei bine, intr-un asemenea moment, tinarul porneste in cautarea unei sticle de alcool si sfirseste prin a cumpara un laptop, la care incepe sa-si scrie povestea vietii sale. E un act terapeutic, de reconstructie a sinelui si revalorizare a identitatii, prin rememorarea istoriei personale si comunitare. Cea mai mare parte a romanului focalizeaza perioada copilariei, si asta nu intimplator, ci fiindca intoarcerea la rezervorul de inocenta, naivitate si incredere, cind lumea din jurul nostru este Lumea, ne da posibilitatea sa reinventam realitatea. La sfirsitul povestii, personajul hotaraste sa se intoarca in Romania, ca si Radu Pavel Gheo in "Adio, adio, patria mea...", insa din ratiuni diferite. Visul american, pentru care luptase din greu si cu incapatinare, ia sfirsit. Situatia nu e traita ca o infringere personala, ci ca o noua intelegere a lumii care se developeaza in momentul scrierii acestei carti. Daca vreti, romanul este istoria detaliata a unei decizii.

Nu e o carte perfecta, dar e o carte vie, care te tine mereu in priza. Dincolo de unele stingacii inerente debutului, de vicii de structura sau neglijente stilistice, e un roman cu un material epic bogat si bine decupat, cu scene memorabile, cu un personaj central remarcabil (imaginati-va o combinatie intre Nica a lui Stefan a Petrii, Holden Caulfield si Ignatius J. Reilly), iar textul realmente vibreaza. Cu ureche buna pentru oralitate, stapinind argoul adolescentin, cu sensibilitate si capacitate de a observa si de a problematiza, autorul "Dezmatului in unu", care a dat deja unele pagini excelente, este fara indoiala talentat si capabil de mari surprize. Ar fi pacat sa nu se ia in serios ca prozator.