Eurotrip agentie de turism
mesterescu

miercuri, 30.07.2014

Alta data o s-o facem si mai lata

GALERIE
%PIC_TITLE%
    - +

    * In cele ce urmeaza, dragi copii, va vom spune o poveste. O poveste cu un compresorist cherchelit. De fapt, o poveste tipica pentru toti anii electorali in care se desfasoara alegeri pentru functiile de primar. Asadar, banda!

    * A fost odata, pe cind se potcovea puricele cu 999 de ocale de fier si se plombau strazile de 999 de ori pe luna, un sarman compresorist, un conducator de compresor din ala, mare si greu, cu care se niveleaza. Desi numele n-are prea mare importanta, mentionam ca se chema Valerica. Bietul compresorist Valerica a muncit din rasputeri, pe brinci a muncit el; fiind an electoral, strazile din orasul sau s-au asfaltat chiar si iarna, fiindca se astepta vizita unor personalitati marcante ale partidului din care face parte domnul primar. Asa se face ca Valerica n-a dus lipsa de comenzi, ci a compresorit de dimineata pina seara. Si, ca sa fie vazut ca face treaba si ca nu primeste bani de pomana, a compresorit chiar si de cite trei-patru ori in locurile mai populate; in fata bufetului mixt si in piata unde urma sa se organizeze o Hora a Unirii, de exemplu.

    * Dupa atita munca si iar munca, domnul compresorist Valerica si-a luat salariul. Dupa trei ceasuri, terminase deja aproape jumatate in bufetul mixt pomenit mai sus. Dupa inca doua ore, se imbatase cleste si pusese pariu pe zece beri cu un prieten ca el poate conduce compresorul chiar si in stare de ebrietate. Dupa inca un ceas, prietenul ii dadea compresoristului Valerica zece beri, deoarece pierduse ramasagul. Omul nostru fusese intr-adevar capabil sa isi conduca utilajul in stare de temeinica ebrietate...

    * Batrina Varvara Romanita mergea la piata dupa un morcov si o jumatate de telina. Tocmai se oprise pe partea carosabila (netezita impecabil, prin grija lui Valerica) si privea amuzata la doua turturele care stateau cioc in cioc pe un pervaz, cind compresorul a trecut peste ea. Personalul inimos de pe ambulanta sosita prompt la fata locului a reusit, cu eforturi supraomenesti, sa o dezlipeasca de asfalt si sa o faca sul, pentru a o putea baga in masina. Ea se afla acum la spital, in salonul III, unde ocupa cinci paturi.

    * Pechinezul Viorel al doamnei Pavaloiu tocmai traversa regulamentar strada, pe zebra si tinind cont de lumina verde a semaforului, cind bestia din otel l-a surprins intr-un mod oarecum neplacut. De atunci, locatarii blocului in care locuieste doamna Pavaloiu sint multumiti ca le-a aparut peste noapte un pres flocos in fata imobilului, iar doamna Pavaloiu continua sa dea prin ziare, la rubrica de mica publicitate, anunturi gen "pierdut pechinez afectuos, cu ochisori bulbucati, aflat in tratament".

    * Doisprezece medici de la spitalul municipal au profitat de jumatate de ora libera pentru a pleca, in halate albe si cu stetoscoapele la git, sa bea o cafea la localul de pe partea cealalta a strazii. N-au mai ajuns sa-si bea cafeaua, deoarece compresoristul Valerica tocmai se chinuia in chiar acele momente si pe exact acea strada sa cistige pariul. Despre duzina de medici nu s-a mai auzit nimic de atunci incoace: fiindca nu s-au mai prezentat la munca, ei au fost taiati de la salariu si propusi pentru mustrare, dar pensionarii din cartier sint multumiti de noua trecere de pietoni, formata din douasprezece dungi albe...


    Ultima ora

    editorial

    Planul B

    Radu MEȘNIȚĂ

    Planul B

    Folosesc vechii aliați ai lui Băsescu cartea adversarilor "băsismului"?

    Filmuletul zilei

    opinii

    Despre barbă şi barbologie

    Radu PĂRPĂUȚĂ

    Despre barbă şi barbologie

    Lăsându-şi barbă de Hemingway poate va scrie „Închisorile mele” ca Slavici sau un jurnal de puşcărie, cum anunţă presa. Oricum, nu a furat chiar aşa de mult!

    Fragilitatea vanităţii

    Tiberiu BRĂILEAN

    Fragilitatea vanităţii

    Nu poţi lupta eficient împotriva dezordinii, a arbitrariului şi incertitudinii, a umilinţei chiar, decât nemaifiind fragil, câştigând în putere prin ridicarea spiritului şi ancorarea sau reancorarea la o forţă superioară, la Sursă dacă se poate.

    Poezie şi administraţie

    Florin CÎNTIC

    Poezie şi administraţie

    Sinecurile pe bani publici nu rezolvă absenţa mecenatului real (istoric vorbind, marii artişti au avut de cele mai multe ori în sprijinul lor comenzile şi stipendiile prinţilor sau aristocraţilor avuţi), ci, din nefericire, prelun­girea toxică a gândirii comuniste potrivit căreia artiştii sunt instrumente de propagandă.

    Propunerea redactorului sef

    Diferenţele dintre Bucureşti şi provincie cresc în ritm galopant

    Toni HRITAC

    Diferenţele dintre Bucureşti şi provincie cresc în ritm galopant

    De ce n-ar lucra Hrebenciuc şi în interesul Iaşului?

    Caricatura zilei

    Prima masina

     

    Editia PDF

    Intrebarea zilei

    Unde mergeti in concediu?

    vezi raspunsuri

    Copyright 2006-2013 © Ziaruldeiasi.ro Toate drepturile rezervate.