Alta data o s-o facem si mai lata

GALERIE
%PIC_TITLE%
    - +
    xp V

    * In cele ce urmeaza, dragi copii, va vom spune o poveste. O poveste cu un compresorist cherchelit. De fapt, o poveste tipica pentru toti anii electorali in care se desfasoara alegeri pentru functiile de primar. Asadar, banda!

    * A fost odata, pe cind se potcovea puricele cu 999 de ocale de fier si se plombau strazile de 999 de ori pe luna, un sarman compresorist, un conducator de compresor din ala, mare si greu, cu care se niveleaza. Desi numele n-are prea mare importanta, mentionam ca se chema Valerica. Bietul compresorist Valerica a muncit din rasputeri, pe brinci a muncit el; fiind an electoral, strazile din orasul sau s-au asfaltat chiar si iarna, fiindca se astepta vizita unor personalitati marcante ale partidului din care face parte domnul primar. Asa se face ca Valerica n-a dus lipsa de comenzi, ci a compresorit de dimineata pina seara. Si, ca sa fie vazut ca face treaba si ca nu primeste bani de pomana, a compresorit chiar si de cite trei-patru ori in locurile mai populate; in fata bufetului mixt si in piata unde urma sa se organizeze o Hora a Unirii, de exemplu.

    * Dupa atita munca si iar munca, domnul compresorist Valerica si-a luat salariul. Dupa trei ceasuri, terminase deja aproape jumatate in bufetul mixt pomenit mai sus. Dupa inca doua ore, se imbatase cleste si pusese pariu pe zece beri cu un prieten ca el poate conduce compresorul chiar si in stare de ebrietate. Dupa inca un ceas, prietenul ii dadea compresoristului Valerica zece beri, deoarece pierduse ramasagul. Omul nostru fusese intr-adevar capabil sa isi conduca utilajul in stare de temeinica ebrietate...

    * Batrina Varvara Romanita mergea la piata dupa un morcov si o jumatate de telina. Tocmai se oprise pe partea carosabila (netezita impecabil, prin grija lui Valerica) si privea amuzata la doua turturele care stateau cioc in cioc pe un pervaz, cind compresorul a trecut peste ea. Personalul inimos de pe ambulanta sosita prompt la fata locului a reusit, cu eforturi supraomenesti, sa o dezlipeasca de asfalt si sa o faca sul, pentru a o putea baga in masina. Ea se afla acum la spital, in salonul III, unde ocupa cinci paturi.

    * Pechinezul Viorel al doamnei Pavaloiu tocmai traversa regulamentar strada, pe zebra si tinind cont de lumina verde a semaforului, cind bestia din otel l-a surprins intr-un mod oarecum neplacut. De atunci, locatarii blocului in care locuieste doamna Pavaloiu sint multumiti ca le-a aparut peste noapte un pres flocos in fata imobilului, iar doamna Pavaloiu continua sa dea prin ziare, la rubrica de mica publicitate, anunturi gen "pierdut pechinez afectuos, cu ochisori bulbucati, aflat in tratament".

    * Doisprezece medici de la spitalul municipal au profitat de jumatate de ora libera pentru a pleca, in halate albe si cu stetoscoapele la git, sa bea o cafea la localul de pe partea cealalta a strazii. N-au mai ajuns sa-si bea cafeaua, deoarece compresoristul Valerica tocmai se chinuia in chiar acele momente si pe exact acea strada sa cistige pariul. Despre duzina de medici nu s-a mai auzit nimic de atunci incoace: fiindca nu s-au mai prezentat la munca, ei au fost taiati de la salariu si propusi pentru mustrare, dar pensionarii din cartier sint multumiti de noua trecere de pietoni, formata din douasprezece dungi albe...

    Adauga comentariu

    Ultima ora

    editorial

    Aeroportul, parcul industrial şi bustul

    Cosmin PAȘCA

    Aeroportul, parcul industrial şi bustul

    Dacă răul tot a fost făcut, Primăria mai are o soluţie de a drege busuiocul. Să amplaseze bustul lui Păunescu pe platforma de la Fortus, ca un elogiu adus oamenilor muncii şi perioadei de glorie a industriei socialiste.

    Filmuletul zilei

    opinii

    Încă un” salcâm japonez”?

    Nicolae TURTUREANU

    Încă un” salcâm japonez”?

    Iaşul nu-i, totuşi, Mizil (urbe onorabilă, de altfel), să fie nevoit a-i ridica statuie cuiva care n-are nici în clin, nici în mânecă cu oraşul de pe şapte coline... În cazul lui Păunescu, ridicarea lui pe un bust ar poate fi justificată doar dacă se decide, printr-o ordonanţă de urgenţă, că este ”marele poet naţional”. Altminteri, vorba lui Kogălniceanu, avem destule sujeturi, în Iaşi.

    Hrana zeilor

    Ioan MILICĂ

    Hrana zeilor

    Aici, pe-un picior de plai, pe-o gură de rai, puţină lume ştie că într-un bob de cacao zac ascunse câteva substanţe benefice corpului omenesc şi patru milenii de istorie fascinantă.

    La Blog

    Florin CÎNTIC

    La Blog

    Cu toate acestea însă nu ne putem împiedica să spunem, trăiască blogul!, căci el va juca la viitoarele alegeri un rol important şi, în ciuda încercărilor naturale de utilizare a spaţiului de comunicare publică în favoarea lor, politicienii vor fi nevoiţi să accepte ponderea regulatoare, echilibrantă a puzderiei de comentarii şi afirmaţii critice pe care blogurile şi fluxurile de social media le pot genera în deplină libertate.

    Propunerea redactorului sef

    Doi ani de ceartă cu Adomniţei şi Nichita

    Toni HRITAC

    Doi ani de ceartă cu Adomniţei şi Nichita

    Este nevoie de un acord de coabitare, care să le spună unde să se oprească.

    Caricatura zilei

    Ciocnit de oua

     

    Editia PDF

    Blogurile ziarului

    Jup

    Jup

    02.04.2014

    Ar vrea dronă

    Jup

    Jup

    03.02.2014

    Iadul alb

    Intrebarea zilei

    Credeti ca Republica Moldova se va alipi Rusiei?

    vezi raspunsuri

    Copyright 2006-2013 © Ziaruldeiasi.ro Toate drepturile rezervate.