Moartea unui profesor

Gheorghe Constantin, vedeta echipei nationale din ani '50-'60 a incetat din viata la virsta de 77 de ani

Fostul jucator si antrenor al echipei Steaua Bucuresti si al echipei nationale, Gheorghe Constantin, supranumit "Profesorul", a incetat din viata, la virsta de 77 de ani, informeaza site-ul oficial al clubului din Bulevardul Ghencea. Cauza decesului este reprezentata de probleme cardiace, fostul mare fotbalist suportind recent o operatie by-pass in SUA.

Gheorghe Constantin a inceput fotbalul la tineretul echipei Unirea Tricolor, unde a fost initial refuzat deoarece suferea de platfus (o deformatie a talpii piciorului, greu compatibila cu activitatea de jucator), dar a fost retinut la insistentele marelui antrenor Stefan Cirjan. Dupa desfiintarea echipei, a jucat un campionat la Venus Bucuresti, pentru a evolua timp de patru ani in Divizia B, la Locomotiva Iasi. In anul 1955, s-a transferat la CCA (actuala Steaua), unde a cunoscut adevarata consacrare pe parcursul celor 15 ani petrecuti la gruparea "ros-albastra", perioada in care a jucat 264 de meciuri si a marcat 153 de goluri. A debutat in Divizia A la 21 august 1955, intr-un meci Stiinta Timisoara - CCA Bucuresti, incheiat la egalitate, scor 2-2, unul dintre goluri fiind marcat chiar de el, iar la echipa nationala a jucat primul meci in 1956, cind selectionata era alcatuita (cu doua exceptii) din jucatorii de la CCA. Atunci, la Belgrad, Romania a invins Iugoslavia cu 1-0, iar Constantin a intrat in min. 60, in locul lui Tataru.  Unul dintre meciurile de referinta din cariera lui Gheorghe Constantin s-a disputat in sezonul 1960-1961 al Diviziei A, cu Steagul Rosu Orasul Stalin (actualmente Brasov), scor 5-3. La pauza meciului, oaspetii conduceau cu scorul de 3-0, dar in repriza a doua Gheorghe Constantin a marcat patru goluri. Intr-un interval de 11 ani, "profesorul" a strins 39 de partide sub tricoul nationalei, inscriind 12 goluri. Drama lui Constantin s-a produs la Jocurile Olimpice din 1964, de la Tokyo, cind acesta a ratat doua lovituri de la 11 m, una dintre ele, in meciul cu Ungaria, fiind determinanta in eliminarea Romaniei in sferturile de finala. Constantin a revenit pentru citeva meciuri la reprezentativa in toamna anului 1967, iar doi ani mai tirziu, a jucat ultimul meci sub tricoul Stelei, contra Progresului, meci in care a inscris si un gol, incheindu-si cariera de jucator in campionatul turc, la Kayserispor, pentru care a jucat un an. Constantin a fost in perioada sa de glorie coordonatorul de joc al Stelei si al echipei nationale, un maestru al paselor la intilnire, dar si un realizator de temut, cistigind trei sezoane consecutive (1959-1962) titlul de golgeter al Diviiei A.

Dupa retragerea sa din activitatea de jucator, Gheorghe Constantin a fost numit antrenor secund la Steaua, iar in anul 1973 a devenit principal pentru o scurta perioada, dupa care a plecat la Bacau, unde a antrenat echipa locala si, apoi, la Galati. In sezonul 1978-1979 s-a intors ca tehnician al Stelei, cu care a cistigat Cupa Romaniei. Constantin a mai pregatit si formatiile Farul Constanta, FC National si Gloria Buzau (Divizia A), Rapid Bucuresti, Mecanica Fina (Divizia B) si Politehnica Iasi, echipa pe care a promovat-o in prima divizie.

In anul 1990 a fost numit selectioner al Romaniei, dupa Cupa Mondiala din Italia, in locul fostului sau coleg de echipa, Emeric Ienei. Gheorghe Constantin nu a reusit sa conduca nationala decit in patru meciuri: o victorie la Moscova cu  URSS (2-1) intr-un meci amical, o infringere la Glasgow (1-2 cu Scotia, in preliminariile Euro 1992), un nou succes amical cu Polonia (2-1 la Bucuresti), au premers infringerea categorica de la Bucuresti in partida oficiala cu Bulgaria (0-3) dupa care a demisionat. Dupa acest esec, cariera antrenorului Constantin a fost sporadica.