Anunturi de Mica Publicitate
Abonament la editia electronica
Iasi Tv Life
TeleM
TVR Iasi Telejurnal
Abonament la editia tiparita

9/11 la 15 ani distanţă

GALERIE
Alexandru Lazescu
  • Alexandru Lazescu
- +

Lumea de astăzi, la 15 ani distanţă, e foarte diferită. Nu numai pentru că ideea "schimbărilor de regim", în sensul promovării acelor valori în general asociate democraţiei liberale, nu mai e deloc de actualitate.

Duminică s-au împlinit 15 ani de la atacul terorist din 11 septembrie 2001. A fost, în multe privinţe, un punct de cotitură în istoria recentă a lumii. Dar nu era nici pe departe un eveniment singular. În 1993, un alt atac cu o bombă plasată într-un automobil vizase aceleaşi turnuri gemene din New York care au fost distruse complet 8 ani mai târziu. Efectele au fost însă limitate atunci, deşi au murit totuşi 6 oameni şi au existat mulţi răniţi. Au urmat apoi, în 1998, atacurile teroriste asupra ambasadelor americane din Kenya şi Tanzania, din nou cu sute de victime, şi cel din anul 2000 asupra navei militare americane USS Cole, ancorate în portul Aden din Yemen. Sunt detalii care trebuie menţionate între altele şi pentru a scoate în evidenţă faptul că terorismul islamic este departe de a fi un fenomen exclusiv post 9/11. Are rădăcini mai vechi şi nu s-a născut ca urmare a intervenţiilor militare care au urmat, cele din Afganistan şi Irak.

Mai ales ultima dintre acestea, cea din Irak, stârneşte şi astăzi dispute aprinse, fiind chiar în centrul dezbaterilor din cursa prezidenţială americană. Dacă dăm la o parte tot felul de alegaţii fără nici un fel de bază reală, cum ar fi aceea că Statele Unite ar fi intervenit în Irak pentru a "pune mâna" pe zăcămintele de petrol de acolo (în fapt americanii au cheltuit mult mai mult decât ar fi obţinut dacă ar fi exploatat gratis timp de zeci de ani petrolul din Irak!), rămâne totuşi un mare semn de întrebare privind efectele pe termen lung. În prezent mulţi, chiar dintre cei care au sprijinit iniţial intervenţia, tind să considere că acestea au fost mai degrabă negative.

Problema nu e atât intervenţia în sine, la urma urmei Saddam Hussein era un dictator sângeros care a asasinat zeci de mii de irakieni, inclusiv făcând apel la arme chimice, ci maniera în care a fost gestionată perioada care a urmat. Discuţia e complicată şi de decizia preşedintelui Obama de a retrage rapid practic întregul contingent militar din Irak. Criticii săi spun că astfel au explodat diviziunile sectare întreţinute de tensiunile provocate de comportamentul guvernului de la Bagdad, dominat de shiiţi, faţă de minoritatea sunnită. De unde ascensiunea ISIS şi o destabilizare generală a regiunii. Între altele prin ascensiunea şi comportamentul tot mai agresiv al Iranului, care în urma înlăturării de la putere a lui Saddam Hussein, care asigura o contrapondere faţă de regimul mulahilor de la Teheran, beneficia acum de un regim prietenos, chiar oarecum vasal, la Bagdad. Cu alte cuvinte, intenţia fundamentală care a stat la baza deciziei de a interveni militar în Irak (spre deosebire de cea din 1991, când obiectivul a fost limitat la acela de a-l alunga pe Saddam Hussein din Kuweitul pe care îl invadase), a fost aceea de a remodela în bine regiune prin consolidarea unui Irak democratic, care să adopte instituţii şi un stil de guvernare asemănătoare cu cele occidentale, s-a dovedit în final imposibil de pus în practică pe teren.

Însă exact cei care îi critică pe americani pentru intervenţia în Irak, îi critică acum pentru non-intervenţia din Siria. În plus, aceiaşi critici, care aduc în discuţie haosul din Libia după îndepărtarea de la putere a lui Gaddafi (o acţiune militară prin care americanii nu au făcut decât, destul de reticent, să răspundă solicitărilor venite de la francezi şi britanici), au aplaudat entuziast aşa numita "primăvară arabă" care a dus la ascensiunea islamiştilor radicali peste tot în nordul Africii şi în Siria. În fapt, din multe puncte de vedere, conflictul din Siria din ultimii 5 ani, atunci când a început insurecţia internă împotriva regimului Assad, are ca punct de plecare "primăvara arabă" mai degrabă decât intervenţia militară din Irak. Oricum, cei de care pomeneam au întreţinut acelaşi gen de iluzii nerealiste privind şansele de reuşită ale unei încercări de remodelare a acestui spaţiu dominat de fanatism religios, diviziuni sectare şi aranjamente tribale foarte departe de valori unanim acceptate în lumea occidentală.

Lumea de astăzi, la 15 ani distanţă, e foarte diferită. Nu numai pentru că ideea "schimbărilor de regim", în sensul promovării acelor valori în general asociate democraţiei liberale, nu mai e deloc de actualitate. Administraţia Obama deja a schimbat în mod semnificativ registrul în materie de politică externă pe acest palier. Este chiar acuzată de inhibiţie exagerată ca atunci când a decis să-şi ignore propriul avertisment privind linia roşie care nu trebuie depăşită de către regimul Assad de la Damasc prin utilizarea armelor chimice. Dar, cu toate acestea, America a rămas în mandatele Obama o putere globală profund implicată, chiar dacă de o manieră mai reţinută, la nivel global. Asta s-ar putea schimba în perioada următoare. Poate nu chiar imediat, ci pe termen mediu. Există în prezent un puternic curent izolaţionist în Statele Unite. Il exprimă, într-un mod incorent şi bombastic, dar foarte explicit Donald Trump. Retragerea în interior, disocierea treptată de alianţe şi aliaţi, în Europa şi Asia, renunţarea sau reformularea radicală a unor acorduri comerciale sunt toate puncte pe această agendă care conduc la un scenariu în care Statele Unite decid să se extragă semnificativ de pe scena internaţională.

S-ar putea să existe unii care să salute, chiar cu entuziasm, acest lucru. Uitând că lumea care a fost construită, cu America la cârmă, după cel de-al doilea război mondial, este, cu toate problemele şi păcatele ei, probabil cea mai bună pe care a cunoscut-o planeta vreodată. Cu instituţii internaţionale, cu rute de globale de comerţ securizate de americani, cu mecanisme de intervenţie în caz de dezastre sau, ca în Ruanda sau Sudan, atunci când asistăm la un adevărat genocid. Cum natura are oroare de vid, acest spaţiu va fi umplut imediat de noua specie de dictatori, violenţi şi lipsiţi de scrupule, care pare să prolifereze pe glob, de la Erdogan la Duterte în Filipine, sau de către state autocratice, precum Rusia sau China, care îşi vor putea impune voinţa fără opoziţie în regiuni extinse din Europa, Orientul Mijlociu sau Asia. 

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Moştenirea toxică ce o vor lăsa rectorii ajunşi la al treilea sau al patrulea mandat

Dan CONSTANTIN

Moştenirea toxică ce o vor lăsa rectorii ajunşi la al treilea sau al patrulea mandat

Dacă distinsul profesor „X” sau remarcabilul „Z” au putut să treacă peste lege, eu de ce nu aş putea?

opinii

Roboţi

Codrin Liviu CUȚITARU

Roboţi

Robotul a trecut, treptat, de la „plimbarea” convulsivă pe coridoarele Universităţii, la alergarea „profesionistă”. Se arăta capabil să sară şi peste obstacole, plăcerea sa supremă fiind „să evite” deliberat, în viteză, femeile de serviciu îngenuncheate pe ciment şi prinse în efortul răzuirii gumelor de mestecat aruncate iresponsabil. Îngrijitoarele se speriau îngrozitor şi ţipau injurios după Robogică (foarte des îl numeau „pocitania dracului”!).

Despre discursul regionalist din Moldova (II)

George ŢURCĂNAŞU

Despre discursul regionalist din Moldova (II)

Delestaţi de centru şi captivi între statalismul teritoriului post-sovietic de la est de Prut şi desconsiderarea de la nivelul Bucureştiului, moldovenii din România aleg soluţia cea mai simplă: ştergerea sau renunţarea la identitate. Exemplele sunt multiple şi deseori invocate în scrieri mai vechi, de la divergenţele teritoriale bucovineană (în plin nucleu statal al Moldovei), vrânceană şi gălăţeană, la tendinţele actuale ale tinerilor de a migra pentru studii spre centrele universitare externe Moldovei, deseori mai prost cotate decât Iaşul în sistemul universitar. În aceste condiţii, să nu înţelegi necesitatea unor mişcări care militează pentru scoaterea Moldovei din izolarea impusă de către centru e cam prea mult!

Spărgătoarea de coduri

Bogdan ILIESCU

Spărgătoarea de coduri

Viaţa unui copil de acum 40 de ani (şi aproape sigur şi înainte) era absolut fascinantă pentru că era înmuiată din plin în toată istoria omenirii şi în tot ce avea mai valoros, adunat până atunci, în cărţi. Da, lucrurile alea cu un aer prozaic, mărturia perpetuă a unei invenţii seculare, care, prin natura lor de a păstra scris orice gând pe care i-l încredinţai, obligau la multă atenţie, şi mare responsabilitate şi scriitorul, şi cititorul.

pulspulspuls

Calcule matematice: am putea avea o premieră la locale la Iaşi de ne va durea mintea

Calcule matematice: am putea avea o premieră la locale la Iaşi de ne va durea mintea

Dacă tot v-am servit ieri aicea niscai aritmetică electorală de Bahlui, haideţi să continuăm şi azi cu olecuţă de analiză matematică plus geometrie diferenţială tot pe tema asta incitantă! Nu de alta, dar acuşi încep iar simulările de alegeri, şi măcar să fim pregătiţi.

Caricatura zilei

Liste electorale

Cumpara editia digitala

Vremea in Iasi

Curs valutar

Linkuri sponsorizate

Parteneri

Intrebarea zilei

Vladimir Putin, presedintele Federatiei Ruse, a declarant intr-un interviu dat jurnalistului american Tucker Carlson ca nu va ataca niciun stat NATO. Credeti ca isi va respecta cuvantul dat?

vezi raspunsuri