Chirica: 4 dosare / Alexe: 3 dosare. De ce totuşi cei doi nu au motive de îngrijorare până în ziua alegerilor?
Daca cei doi vor câstiga la viitoarele alegeri locale înca o tura în fruntea insti (...)
citeste totjoi, 28.03.2024
Lumea de astăzi, la 15 ani distanţă, e foarte diferită. Nu numai pentru că ideea "schimbărilor de regim", în sensul promovării acelor valori în general asociate democraţiei liberale, nu mai e deloc de actualitate.
Duminică s-au împlinit 15 ani de la atacul terorist din 11 septembrie 2001. A fost, în multe privinţe, un punct de cotitură în istoria recentă a lumii. Dar nu era nici pe departe un eveniment singular. În 1993, un alt atac cu o bombă plasată într-un automobil vizase aceleaşi turnuri gemene din New York care au fost distruse complet 8 ani mai târziu. Efectele au fost însă limitate atunci, deşi au murit totuşi 6 oameni şi au existat mulţi răniţi. Au urmat apoi, în 1998, atacurile teroriste asupra ambasadelor americane din Kenya şi Tanzania, din nou cu sute de victime, şi cel din anul 2000 asupra navei militare americane USS Cole, ancorate în portul Aden din Yemen. Sunt detalii care trebuie menţionate între altele şi pentru a scoate în evidenţă faptul că terorismul islamic este departe de a fi un fenomen exclusiv post 9/11. Are rădăcini mai vechi şi nu s-a născut ca urmare a intervenţiilor militare care au urmat, cele din Afganistan şi Irak.
Mai ales ultima dintre acestea, cea din Irak, stârneşte şi astăzi dispute aprinse, fiind chiar în centrul dezbaterilor din cursa prezidenţială americană. Dacă dăm la o parte tot felul de alegaţii fără nici un fel de bază reală, cum ar fi aceea că Statele Unite ar fi intervenit în Irak pentru a "pune mâna" pe zăcămintele de petrol de acolo (în fapt americanii au cheltuit mult mai mult decât ar fi obţinut dacă ar fi exploatat gratis timp de zeci de ani petrolul din Irak!), rămâne totuşi un mare semn de întrebare privind efectele pe termen lung. În prezent mulţi, chiar dintre cei care au sprijinit iniţial intervenţia, tind să considere că acestea au fost mai degrabă negative.
Problema nu e atât intervenţia în sine, la urma urmei Saddam Hussein era un dictator sângeros care a asasinat zeci de mii de irakieni, inclusiv făcând apel la arme chimice, ci maniera în care a fost gestionată perioada care a urmat. Discuţia e complicată şi de decizia preşedintelui Obama de a retrage rapid practic întregul contingent militar din Irak. Criticii săi spun că astfel au explodat diviziunile sectare întreţinute de tensiunile provocate de comportamentul guvernului de la Bagdad, dominat de shiiţi, faţă de minoritatea sunnită. De unde ascensiunea ISIS şi o destabilizare generală a regiunii. Între altele prin ascensiunea şi comportamentul tot mai agresiv al Iranului, care în urma înlăturării de la putere a lui Saddam Hussein, care asigura o contrapondere faţă de regimul mulahilor de la Teheran, beneficia acum de un regim prietenos, chiar oarecum vasal, la Bagdad. Cu alte cuvinte, intenţia fundamentală care a stat la baza deciziei de a interveni militar în Irak (spre deosebire de cea din 1991, când obiectivul a fost limitat la acela de a-l alunga pe Saddam Hussein din Kuweitul pe care îl invadase), a fost aceea de a remodela în bine regiune prin consolidarea unui Irak democratic, care să adopte instituţii şi un stil de guvernare asemănătoare cu cele occidentale, s-a dovedit în final imposibil de pus în practică pe teren.
Însă exact cei care îi critică pe americani pentru intervenţia în Irak, îi critică acum pentru non-intervenţia din Siria. În plus, aceiaşi critici, care aduc în discuţie haosul din Libia după îndepărtarea de la putere a lui Gaddafi (o acţiune militară prin care americanii nu au făcut decât, destul de reticent, să răspundă solicitărilor venite de la francezi şi britanici), au aplaudat entuziast aşa numita "primăvară arabă" care a dus la ascensiunea islamiştilor radicali peste tot în nordul Africii şi în Siria. În fapt, din multe puncte de vedere, conflictul din Siria din ultimii 5 ani, atunci când a început insurecţia internă împotriva regimului Assad, are ca punct de plecare "primăvara arabă" mai degrabă decât intervenţia militară din Irak. Oricum, cei de care pomeneam au întreţinut acelaşi gen de iluzii nerealiste privind şansele de reuşită ale unei încercări de remodelare a acestui spaţiu dominat de fanatism religios, diviziuni sectare şi aranjamente tribale foarte departe de valori unanim acceptate în lumea occidentală.
Lumea de astăzi, la 15 ani distanţă, e foarte diferită. Nu numai pentru că ideea "schimbărilor de regim", în sensul promovării acelor valori în general asociate democraţiei liberale, nu mai e deloc de actualitate. Administraţia Obama deja a schimbat în mod semnificativ registrul în materie de politică externă pe acest palier. Este chiar acuzată de inhibiţie exagerată ca atunci când a decis să-şi ignore propriul avertisment privind linia roşie care nu trebuie depăşită de către regimul Assad de la Damasc prin utilizarea armelor chimice. Dar, cu toate acestea, America a rămas în mandatele Obama o putere globală profund implicată, chiar dacă de o manieră mai reţinută, la nivel global. Asta s-ar putea schimba în perioada următoare. Poate nu chiar imediat, ci pe termen mediu. Există în prezent un puternic curent izolaţionist în Statele Unite. Il exprimă, într-un mod incorent şi bombastic, dar foarte explicit Donald Trump. Retragerea în interior, disocierea treptată de alianţe şi aliaţi, în Europa şi Asia, renunţarea sau reformularea radicală a unor acorduri comerciale sunt toate puncte pe această agendă care conduc la un scenariu în care Statele Unite decid să se extragă semnificativ de pe scena internaţională.
S-ar putea să existe unii care să salute, chiar cu entuziasm, acest lucru. Uitând că lumea care a fost construită, cu America la cârmă, după cel de-al doilea război mondial, este, cu toate problemele şi păcatele ei, probabil cea mai bună pe care a cunoscut-o planeta vreodată. Cu instituţii internaţionale, cu rute de globale de comerţ securizate de americani, cu mecanisme de intervenţie în caz de dezastre sau, ca în Ruanda sau Sudan, atunci când asistăm la un adevărat genocid. Cum natura are oroare de vid, acest spaţiu va fi umplut imediat de noua specie de dictatori, violenţi şi lipsiţi de scrupule, care pare să prolifereze pe glob, de la Erdogan la Duterte în Filipine, sau de către state autocratice, precum Rusia sau China, care îşi vor putea impune voinţa fără opoziţie în regiuni extinse din Europa, Orientul Mijlociu sau Asia.
Cuvinte cheie:
© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.
Ucraina afirmă că a doborât peste noapte 26 de drone de atac ruseşti
Beyoncé, vedeta pop de culoare din Texas, îşi lansează primul album country
Grecia: Cele mai ridicate temperaturi pentru luna martie din ultimii douăzeci de ani
Nissan va investi în unitatea de vehicule electrice Ampere a grupului Renault
Prima Doamnă Jill Biden a scris o carte pentru copii despre pisica de la Casa Albă
Sonda japoneză SLIM a supravieţuit celei de-a doua nopţi pe Lună
Medicamentele hormonale ar putea creşte riscul de tumori cerebrale
PSD Iaşi anunţă că un nou primar PNL va candida pe listele lor la alegerile locale
Ce pot indica modificările patologice ale examenului de urină? (P)
Moştenirea toxică ce o vor lăsa rectorii ajunşi la al treilea sau al patrulea mandat
Calcule matematice: am putea avea o premieră la locale la Iaşi de ne va durea mintea
Totul despre evaluarea copiilor din Iaşi care vor împlini 6 ani după începerea clasei pregătitoare
O nouă reţea de gaze, cu peste 1.700 de branşamente, într-o comună de lângă Iaşi
Un arhitect în cursa pentru Primăria Iaşi. Este candidat din partea REPER
Expoziţie de enciclopedii la BCU Iaşi, sub titlul “Universul într-o carte”
Permis reţinut în vederea anulării: mergea beat criţă cu maşina prin sat
S-a aprobat o nouă majorare de tarife la CFR Călători. Intră în vigoare luni
Guvernul PSD și Antibiotice Iași: un parteneriat strategic pentru sănătatea românilor (P)
Diana Şoşoacă: Mă gândesc foarte serios să candidez la primăria Iaşiului. Cred că voi candida
Doliu la Tribunalul Iaşi. „A fost un accident”. O judecătoare abia pensionată a murit la 54 de ani
Virusul HIV a fost eliminat din celule, deocamdată, în laborator
Angajat al Primăriei Timișoara, prins de primar copiind la examen cu o cască (P)
Lecția de demagogie politică: Episodul moțiunii de cenzură împotriva Ministerului Agriculturii (P)
Pacient de 22 de ani cu limfagiom chistic de mezocolon, operat cu succes la Arcadia
Ultimele calcule privind posibilitatea ca Iaşul să prindă un post de europarlamentar
“Extraordinara poveste a lui Peter Schlemhil” de Adelbert von Chamisso
Dan CONSTANTINMoştenirea toxică ce o vor lăsa rectorii ajunşi la al treilea sau al patrulea mandat |
Codrin Liviu CUȚITARURoboţi |
George ŢURCĂNAŞUDespre discursul regionalist din Moldova (II) |
Bogdan ILIESCUSpărgătoarea de coduri |