Anunturi de Mica Publicitate
Abonament la editia electronica
Iasi Tv Life
TeleM
TVR Iasi Telejurnal
Abonament la editia tiparita

„Balena Albastră“: pericol real sau isterie mediatică? Interviu cu psihoterapeutul Anda Păcurar

GALERIE
Anda-Pacurar-Psihoterapeut-1864x2815
  • Anda-Pacurar-Psihoterapeut-1864x2815
- +

În prezent, copiii comunică foarte mult în mediul online. Aici ajung să fie provocaţi sau hărţuiţi - fenomen denumit în literatura de specialitate de limba engleză, „cyberbullying“. Atenţie: provocările prind foarte uşor la copii, mai ales la adolescenţi, vârsta lor fiind una a extremelor. Adolescentul gândeşte: „Ori mă iubeşte, ori mor!“ sau „Nimănui nu-i pasă de mine, deci mai bine mor!“. Dacă la noi fenomenul este abia la început, în afară există deja foarte multe cazuri de automutilare - crestături pe braţe sau alte părţi ale corpului - fenomen dificil de gestionat de părinţi şi de şcoală. Despre acest fenomen, a vorbit la Iaşi, Anda Păcurar, psihoterapeut supervizor la „Telefonul Copilului“ din România. Prezentă la un workshop organizat de RemindCenter Iaşi , aceasta a explicat părinţilor şi cadrelor didactice de ce apar aceste probleme, de ce fenomene de tipul „Balena Albastră“ sunt ameninţări reale şi reprezintă în continuare un pericol pentru copii. „Credeţi că astfel de cazuri nu există printre copiii din Iaşi? Eu am avut o elevă care intrase într-o relaţie cu un necunoscut pe un grup din mediul online. Asta, cu ajutorul telefonului. Lucrurile au evoluat foarte repede şi respectivul a convins fata să se cresteze cu lama pe mâini pentru a-i dovedi că îl iubeşte. Ce poţi face tu ca profesor când afli de un astfel de caz?“, a întrebat o doamnă prezentă la întâlnire, cadru didactic la o şcoală din Iaşi care a arătat şi modul în care a recţionat. În afara discuţiei cu părinţii, a avut ore în care le-a prezentat elevilor filme despre „cyberbullying“ şi au discutat pe marginea subiectului. 

Jocul nu face decât să exploateze nişte practici pe care copiii le au deja 

Reporter: Se spune că discuţiile despre „Balena Albastră“ din media şi social media au stârnit o adevărată isterie care nu ar avea de fapt o bază. Că acest joc nu se mai joacă şi nu mai reprezintă un pericol. Este sau nu un pericol „Balena Albastră“? 

Psihoterapeut Anda Păcurar: E foarte bine că s-a aflat şi se discută despre „Balena Albastră“. Jocul nu face decât să exploateze nişte practici pe care copiii le au. Şi anume ideea de a da curs provocărilor. Au fost foarte multe astfel de provocări care s-au răspândit viral pe internet. Să ne amintim de acea provocare care a devenit virală pe internet: copiii trebuiau să-şi toarne gheaţă în cap. Se filmau făcând lucrul acesta şi puneau filmuleţele pe net. Pe acelaşi principiu s-a construit şi „Balena Albastră“. Pe ideea de provocare. Iar copiilor le plac provocările. Din păcate, acesta a fost un joc provocator macabru şi malefic. Însă nu trebuie neapărat să fie vorba de „Balena Albastră“ pentru a se ajunge în situaţii în care copiii sunt provocaţi să-şi facă rău şi să dea curs acestor provocări. Cred că „Balena Albastră“ va deveni o etichetă pentru toate acele provocări în care copiii sunt determinaţi să-şi facă rău. Sau să le facă altora rău. Cum s-a întâmplat la Iaşi cu acei copii care au încercat să se sufoce. Astfel de provocări vor apărea în continuare. „Balena Albastră“ va rămâne doar o etichetă care denumeşte acest fenomen. Doar pentru că inventatorul jocului a fost arestat, nu înseamnă că fenomenul s-a oprit. Cu siguranţă astfel de evenimente vor mai exista, din ce în ce mai frecvent. Indiferent cum se vor numi provocările, acestea vor apărea mereu. 

„Astfel de situaţii de automutilare vor apărea din ce în ce mai frecvent“. De ce? 

Reporter: Spuneţi că astfel de situaţii vor apărea din ce în ce mai frecvent. Mă refer la jocuri, grupuri sau persoane cu care intră în contact copiii în spaţiul virtual şi care îi provoacă să îşi fac rău. Şi nu doar în spaţiu virtual. De ce credeţi acest lucru? 

Psihoterapeut Anda Păcurar: Colegii din Anglia de la „Telefonul Copilului“ care au o experienţă de peste 25 de ani, spuneau că, în urmă cu câţiva ani, nu exista problema cu automutilările - acele crestături pe mâini sau alte zone ale corpului. Acum, majoritatea apelurilor din Anglia, sunt pe direcţia asta. Provocările apar mereu. Şi apar şi la noi. La „Telefonul Copilului“ din România, anul trecut am avut sesizări legate de depresii şi tulburări de comportament în procentaj de 4,94% şi comportamente neadecvate manifestate prin gânduri/gesturi extreme în procentaj de 3,49%. Nu legate de „Balena Albastră“. Dar, am avut 1.545 de cazuri bullying. Formele în care s-a manifestat fenomenul bullying au fost: insulte, jigniri, porecle, sarcasm în procentaj de 42,98%, loviri, îmbrânciri în procentaj de 38,58% şi intimidare, denigrare, insulte cu privire la statutul social în procentaj de 18,44%. Abuzul de tip bullying a avut loc, cu precădere în şcoală - peste 80% dintre cazuri. Dar şi în mediul online/spaţiul public - 18,04%. Vreau să precizez că astfel de provocări nu vin doar din mediul online, ci şi la şcoală sau în alte grupuri. Carcateristica este că majoritatea acestor copii au acces la telefon sau calculator şi că sigur comunică şi online. Şi că îşi fac poze. Putem face referire chiar la cazul petrecut recent la Iaşi. Nu, nu jucau „Balena Albastră“, ci „De-a ortu’ popii“. Adică un joc de pe vremea părinţilor lor, un joc despre care cred că mulţi vă amintiţi, chiar dacă nu după nume. Iar dacă nu vă amintiţi de joc, sigur vă amintiţi de carbid, de săgeţi cu bold în vârf şi de jocurile la calea ferată. Ce e nou acum? Doar selfie-urile. Jocul exploatează plăcere copiilor de a da curs provocărilor, dar acum şi de a se poza în timp ce duc la sfârşit provocările. E ca în bancul cu Ion şi Angelina Jolie (sau Cindy Crawford, sau cine vreţi). Degeaba ai „naufragiat“ cu ea dacă nu ştie şi Vasile. Degeaba duci la capăt o provocare dacă nu află toţi. 

E normal ca un copil să dea curs provocărilor de a-şi face rău? 

Reporter: Mulţi părinţi, bunici spun: pe vremea mea nu exista aşa ceva: să te convingă cineva să te tai cu lama! Sau să te arunci de pe bloc! Este normal ca adolescentul/copilul să dea curs acestor provocări care îl îndeamnă să-şi facă rău?

Psihoterapeut Anda Păcurar: Autodistructivitatea este o caracteristică a adolescenţei. Poate, pe vremea adolescenţei noastre nu ne tăiam. Dar, să ne amintim: poate consumam alcool în exces sau făceam alte gesturi care ţin tot de autodistructivitate. Doar că nu ne pozam şi nu afla atât de multă lume. Repet: adolescenţa este o vârstă a extremelor şi a gesturilor de autodistrugere. Plus, să nu uităm, o vârstă la care apare nevoia de distracţie. Cu cât copilul este mai restricţionat, cu atât se duce mai mult spre comportamente antisociale care îi fac rău. Sau fac rău altora. E ca o modă. Să ne amintim de moda EMO. Tot autodistructivitatea a fost speculată şi acolo: copiii se tundeau, se vopseau în cele mai ciudate moduri, îşi induceau starea de depresie. În funcţie de cum evoluează societatea, aceste provocări apar pe noi suporturi, sub alte forme. 

Cum poate un joc din mediul virtual să aducă un copil în pragul sinuciderii? 

Reporter: Şi, totuşi, în cazul jocului „Balena Albastră“, nu mai vorbim doar de automutilare. Vorbim de sinucidere. Cum reuşeşte un astfel de joc să determine un adolescent să-şi ia viaţa? 

Psihoterapeut Anda Păcurar: Jocul a exploatat exact comportamentul actual al copiilor care dau curs provocărilor. Din păcate, victime au fost copiii care sunt mai introvertiţi, care nu spun sau care nu au cui să spună supărările ori tristeţile lor. Şi au dat curs unor provocări morbide care îi hipnotizau în direcţia morţii. Provocările vizau o conectare cu moartea, o conectare treptată, constantă, escaladantă. Îţi faci întâi un desen cu o balenă, apoi te crestezi pe mână, te trezeşti la o anumită oră, asculţi o anumită muzică, vizionezi un anumit film. Totul duce în zona de conectare cu macabrul, cu moartea. Şi mai departe cu privarea de somn şi cu anumite stimulente auditive: aşa se ajunge să se manipuleze creierul în sens negativ. Şi să nu uităm de partea cu pozatul sau filmatul. Copiii asta fac în zilele noastre: poze sau filmuleţe la orice. 

Adolescentul gândeşte în extreme şi moartea i se poate părea singura soluţie! 

Reporter: Da, dar de la a face poze la orice până la a te sinucide e drum lung. Unii copii pot intra în joc din curiozitate. Riscă să se sinucidă? 

Psihoterapeut Anda Păcurar: Unii copii au intrat în joc de amuzament şi apoi fost prinşi de joc şi manipulaţi. Alţi copii au alte probleme: foarte multe emoţii negative înăbuşite - frici, furii pe care nu au cui sau nu ştiu cum să le exprime. Şi atunci când ajung în faţa unei probleme, nu văd o rezolvare. Moartea pare singura rezolvare. Au fost declaraţii de genul: „Vreau să joc, să mă sinucid pentru că nimănui nu-i pasă de mine!“ E o gândire care poare foarte simplistă. Dar până la o anumită vârstă copiii gândesc în alb şi negru, iar la adolescenţă gândesc în extreme: ori mă iubeşte, ori mă omor! Sau: nu am altă soluţie decât sinuciderea! Repet: adolescentul gândeşte în extreme şi moartea i se poate părea la un moent dat singura soluţie! 

Reporter: Ce pot face părinţii pentru a preveni astfel de probleme: automutilări sau chiar sinucideri din cauza provocărilor din mediul online? 

Psihoterapeut Anda Păcurar: Adulţii trebuie să aibă o relaţie prietenoasă cu copiii. Nu trebuie să fii neapărat prietenul de confesiune. Dar, copilul să simtă că are pe cine să se bazeze, la cine să vină. Sursele de rezilienţă ale unui copil sunt adulţii. Rezilienţa se referă la situaţia în care într-un fel sau altul viaţa te face ghem şi tu ai capacitatea să-ţi revii la forma iniţială. Pentru asta un copil trebuie să ştie că se bazează pe anumite calităţi şi pe anumite persoane. De aceea e necesară o atitudine deschisă, prietenoasă faţă de copil. Nu una de condamnare că a greşit. Pentru asta adultul trebuie să petreacă timp cu copilul, să intre în lumea lui. Nu neapărat să-i ţină prelegeri. Mulţi spun: dar copilul nu vrea să vorbească! E adevărat! Şi, totuşi, te aşezi lângă el, stai câteva minute. S-ar putea să vorbească sau nu. Cel puţin va şti că eşti acolo. Apoi, uităm adesea să insistăm pe partea de relaxare şi distracţie, nu pe impuneri, restricţii şi pedepse. Se pune foartă multă presiune pe copil: să facă lucruri, să aibă performanţe, să aibă prieteni. Dar, ar trebui să insistăm mai mult pe partea de relaxare: de exemplu să practice sporturi fără miză, fără competiţie. Chiar un sport care creşte nivelul de adrenalină - alpinism, căţărări etc. Sau să petrecem timp cu copiii jucând jocuri de societate care îi interesează. 

Reporter: Interzicem accesul la calculator - e aceasta o soluţie? 

Psihoterapeut Anda Păcurar: Calculatorul trebuie să fie într-un spaţiu vizibil, nu în camera copilului. Acesta să nu fie total absorbit în camera lui, de un ecran. Iar noi trebuie să ne arătăm interesul faţă de lumea lui. Nu e mare lucru pentru un părinte să se uite şi el în fiecare seară, împreună cu copilul, 10 minute, la un vlogger în vogă. Chiar dacă nu îl interesează, nu i se pare amuzant. Dar, intră în lumea copilului. Află ce se întâmplă acolo, de ce e interesat copilul, ce e important pentru acel copil. De foarte multe ori lumile se separă: pe măsură ce copilul creşte, nu mai are nevoie de atenţia părinţilor. Iar părinţii mulţumiţi că nu sunt solicitaţi, ignoră ce se întâmplă în lumea online a copilului. Iar acesta îşi dezvoltă o lume a lui, poate chiar o identitate a lui pe internet. Despre care părintele nu ştie de fapt nimic. 

„Atenţie la cât de mult suntem şi noi prinşi de mediu online şi uităm de copii“

Reporter: Cum controlăm situaţia cu telefonul? Mulţi copii ajung la astfel de provocări în urma conversaţiilor pe telefonul mobil. 

Psihoterapeut Anda Păcurar: Aici trebuie să existe reguli respectate de toţi ai casei. Dacă e o regulă, trebuie să fie o regulă a casei. De multe ori şi părintele e mereu cu telefonul în mână, pe reţele de socializare. Şi ignoră copilul. Şi chiar dacă nu ne dăm seama, copilul suferă, dezinteresul îl interpretează ca respingere. Iar pentru un copil, respingerea parentală este cea mai dureroasă. Copilul va sublinia: „Ce să spun despre viaţa părinţilor mei? Că nu le pasă deloc de mine, nu ştiu nimic de viaţa mea!“. Deci, atenţie la cât de mult suntem şi noi prinşi de mediu online şi uităm de copii. De asemenea, nu poţi să-i spui copilului eu am voie pe telefon, tu nu! Regulile sunt pentru toată casa! Apoi, un alt aspect care trebuie stabilit clar: părintele are acces la telefonul copilului. Şi copilul să ştie că părintele are acces. Asta nu înseamnă să-i urmărească pas cu pas telefonul! Să nu abuzăm! Dar copilul ştie că părintele îi poate verifica oricând accesările, convorbirile, mesajele. Şi că e firesc să aibă acces ca să-l protejeze. Atunci când copilul ştie acest lucru, îşi cenzurează limbajul, e mai atent la aplicaţiile, paginile, grupurile accesate. Şi, astfel, se autoeducă. Bineînţeles, părintele nu va şti niciodată tot. Dar va avea astfel o breşă, o legătură cu lumea copilului. 

„E stupid să crezi că vorbind despre astfel de provocări le dai idei copiilor“

Reporter: Mulţi părinţi aşteaptă rezolvări de la şcoală. Pot face ceva profesorii pentru a preveni astfel de fenomene? 

Psihoterapeut Anda Păcurar: Fiecare adult are o influenţă în viaţa copilului, inclusiv profesorii. La şcoală pot avea loc lecţii educative pe anumite teme. De exemplu, acum a apărut subiectul acesta cu „Balena Albastră“. Trebuie discutat la şcoală. E stupid să crezi că vorbind despre aceste provocări le dai idei copiilor. Oricum ei sunt la curent cu ce se întâmplă în mediul online. Dar, discutând pe aceste teme, le dăm ocazia să-şi spună părerea, să discute, să nu mai aibă impresia că e un subiect interzis. Şi tot ce interzis e şi provocator. Discutând, aflăm ce ştiu şi ce cred copiii despre astfel de subiecte. Profesorii pot deschide discuţii pe această temă. Să-i lase pe copii să-şi spună părerea. Apoi să puncteze şi profesorii anumite lucruri. 

„Toate comportamentele copilului sunt ca un semnal de alarmă“

Reporter: Ce faci când descoperi că a fost atras de un joc cu provocări? 

Psihoterapeut Anda Păcurar: Ideal ar fi să poţi să comunici cu el. În nici un caz să începi cu acuzaţii, predici sau pedepse, interdicţii. Dar, de cele mai multe ori nu poţi rezolva problema de unul singur. Ca părinte e posibil să nu fii pregătit pentru asta. Şi e normal să fie aşa. Şi poate e nevoie să ceri sfatul unui specialist - un consilier - să te înveţe cum să abordezi copilul. Sau să duci copilul la un consilier. Sau altcineva care o relaţie bună, consistentă. Copilul să discute cu cineva din familie, de exemplu cu o mătuşă mai apropiată. Toate comportamentele copilului sunt ca un semnal de alarmă. Nu sărim să-l certăm, să sancţionăm comportamentul, ci vrem să înţelegem. Un copil care dă curs unor provocări care îi fac rău arată cât de descurajat poate fi, cât de puţin îşi preţuieşte viaţa, arată cât de la risc este viaţa lui. Dacă îi interzici comunicarea, îi iei calculatorul, telefonul, îi interzici prieteniile, nu îi rezolvi suferinţa. Dimpotrivă, s-ar putea să înrăutăţeşti situaţia. 

Reporter: Există semne, comportamente care ne pot da de bănuit că există probleme? 

Psihoterapeut Anda Păcurar: Copilul e absorbit de joc, poartă haine care să-i acopere corpul ca să nu se vadă semnele automutilărilor, ii scade apetitul, pot scădea notele, poate să doarmă prea mult sau prea puţin. Toate semnele pot arăta că este foarte preocupat de altceva decât era în mod obişnuit.

Interviu realizat de Simona RELEA

„Telefonul Copilului“ în România 

Anda Păcurar, este psihoterapeut, lucrează de foarte mulţi ani cu copiii şi familii, traduce şi aduce în ţară cărţi cu principii de creştere a copiilor. De asemenea, este supervizor la Asociaţia „Telefonul Copilului“. Având ca număr unic european - 116111 - telefonul copilului oferă consiliere atât copiilor, adolescenţilor, cât şi adulţilor, zi de zi, de dimineaţă până la ora 24. Aici, copiii sau adulţii pot suna ca să raporteze abuzuri sau dacă doresc să discute cu un consilier, să ceară o părere, un sfat. Le răspund consilieri specializaţi în psihologie. Apelul este anonim, gratuit, şi nu apare pe factură.  

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Moştenirea toxică ce o vor lăsa rectorii ajunşi la al treilea sau al patrulea mandat

Dan CONSTANTIN

Moştenirea toxică ce o vor lăsa rectorii ajunşi la al treilea sau al patrulea mandat

Dacă distinsul profesor „X” sau remarcabilul „Z” au putut să treacă peste lege, eu de ce nu aş putea?

opinii

Roboţi

Codrin Liviu CUȚITARU

Roboţi

Robotul a trecut, treptat, de la „plimbarea” convulsivă pe coridoarele Universităţii, la alergarea „profesionistă”. Se arăta capabil să sară şi peste obstacole, plăcerea sa supremă fiind „să evite” deliberat, în viteză, femeile de serviciu îngenuncheate pe ciment şi prinse în efortul răzuirii gumelor de mestecat aruncate iresponsabil. Îngrijitoarele se speriau îngrozitor şi ţipau injurios după Robogică (foarte des îl numeau „pocitania dracului”!).

Despre discursul regionalist din Moldova (II)

George ŢURCĂNAŞU

Despre discursul regionalist din Moldova (II)

Delestaţi de centru şi captivi între statalismul teritoriului post-sovietic de la est de Prut şi desconsiderarea de la nivelul Bucureştiului, moldovenii din România aleg soluţia cea mai simplă: ştergerea sau renunţarea la identitate. Exemplele sunt multiple şi deseori invocate în scrieri mai vechi, de la divergenţele teritoriale bucovineană (în plin nucleu statal al Moldovei), vrânceană şi gălăţeană, la tendinţele actuale ale tinerilor de a migra pentru studii spre centrele universitare externe Moldovei, deseori mai prost cotate decât Iaşul în sistemul universitar. În aceste condiţii, să nu înţelegi necesitatea unor mişcări care militează pentru scoaterea Moldovei din izolarea impusă de către centru e cam prea mult!

Spărgătoarea de coduri

Bogdan ILIESCU

Spărgătoarea de coduri

Viaţa unui copil de acum 40 de ani (şi aproape sigur şi înainte) era absolut fascinantă pentru că era înmuiată din plin în toată istoria omenirii şi în tot ce avea mai valoros, adunat până atunci, în cărţi. Da, lucrurile alea cu un aer prozaic, mărturia perpetuă a unei invenţii seculare, care, prin natura lor de a păstra scris orice gând pe care i-l încredinţai, obligau la multă atenţie, şi mare responsabilitate şi scriitorul, şi cititorul.

pulspulspuls

Calcule matematice: am putea avea o premieră la locale la Iaşi de ne va durea mintea

Calcule matematice: am putea avea o premieră la locale la Iaşi de ne va durea mintea

Dacă tot v-am servit ieri aicea niscai aritmetică electorală de Bahlui, haideţi să continuăm şi azi cu olecuţă de analiză matematică plus geometrie diferenţială tot pe tema asta incitantă! Nu de alta, dar acuşi încep iar simulările de alegeri, şi măcar să fim pregătiţi.

Caricatura zilei

La reciclat pet-uri și doze

Când Sistemul Garantie Colectare te pune pe gânduri

Cumpara editia digitala

Vremea in Iasi

Curs valutar

Linkuri sponsorizate

Parteneri

Intrebarea zilei

Vladimir Putin, presedintele Federatiei Ruse, a declarant intr-un interviu dat jurnalistului american Tucker Carlson ca nu va ataca niciun stat NATO. Credeti ca isi va respecta cuvantul dat?

vezi raspunsuri