vineri, 29.03.2024
Arată prof.univ.dr. Adrian Covic într-un interviu acordat, în exclusivitate, „Ziarului de Iaşi“. Pe 10 noiembrie s-au împlinit 17 ani de la primul transplant de rinichi la Iaşi.
Zilele acestea, la Spitalul „Dr. C.I. Parhon“ s-au împlinit 17 ani de când a fost făcut primul transplant de rinichi la Iaşi, în cadrul Centrului de Transplant Renal. Pe 10 noiembrie 2000 nu a fost o singură persoană care a primit o şansă la o viaţă nouă, ci au fost realizate mai multe intervenţii. Două transplanturi în prima zi şi trei în a doua zi, primul dintre ele fiind unul de la mamă la fiică. În primii şase ani au fost efectuate doar intervenţii de transplant de la donator viu, abia din 2006 fiind realizate şi cele de la donatori aflaţi în moarte cerebrală.
Intervenţia cu numărul 200 a fost efectuată săptămâna trecută, fiind totodată şi o premieră, un băieţel de cinci ani primind un rinichi de la un alt copil, aflat în moarte cerebrală în urma unui accident rutier.
La 17 ani distanţă, prof.univ.dr. Adrian Covic precizează că centrul din Iaşi are o rată de supravieţuire de 99,7%, rezultate superioare multor centre din Europa.
- Zilele acestea, se împlinesc 17 ani de când a fost făcut primul transplant de rinichi la Iaşi, la acel moment fiind o realizare importantă pentru spital. Cum vedeţi acum acest lucru după 200 de intervenţii efectuate?
- Aş asemui programul acesta de transplant renal din Iaşi cu furnica care trudeşte mereu şi construieşte, cară şi mai mult decât poate duce, prin contrast cu alte situaţii din medicina românească, în care greierele este prezent. El este un cântăreţ deosebit, lumea apreciază cântecul lui, şi nu muşuroiul de furnici, dar furnica îşi vede mai departe de drum. Această aniversare e o perioadă de reflecţie care arată de departe că nefrologia în România este cea mai mare poveste de succes a medicinei româneşti, şi transplantul în mod deosebit, lucru valabil şi la Iaşi. Transplantul renal la Iaşi a pornit cu foarte multe adversităţi, în condiţiile în care nu a fost ca în alte părţi, întâi o finanţare dedicată ani de zile. A pornit prin forţe proprii, doar la primele transplanturi a venit „naşul“ nostru, un eminent ieşean şi chirurg, profesorul Ionel Sinescu, rectorul Universităţii de Medicină şi Farmacie „Carol Davila“ din Bucureşti, fiind prezent la primele patru transplanturi, apoi ne-a lăsat pur şi simplu să înotăm singuri mai departe. A venit două zile, în prima zi a intrat în sală cu colegii noştri, a doua zi le-a spus să înceapă ei şi el vine mai târziu. Au tot aşteptat, au deschis abdomenul şi erau în situaţia în care nici nu se puteau întoarce, nici profesorul nu era venit. Astfel că au continuat. Când închideau pacientul, a venit profesorul Sinescu şi le-a spus că a făcut intenţionat, pentru că era sigur că va fi foarte bine, iar dacă venea, nu aveau curajul să ducă totul până la bun sfârşit. Sunt 200 de transplanturi efectuate de către echipele noastre, dar în totalitate avem în observaţie aproximativ 500 de cazuri. S-a pornit la început cu o echipă formată din profesorul Grigore Tinică şi profesorul Costică Novac, pentru că noi am vrut să avem un chirurg vascular şi unul urolog, combinaţie care a realizat primele 65 de transplanturi. Apoi am avut propriul chirurg vascular dr. Corneliu Moroşanu. O particularitate a centrului nostru a fost că noi nu am mers pe o singură persoană, am vrut să intre inclusiv rezidenţi, de-a lungul timpului au intrat şi mulţi juniori. Am vrut să îi formăm, considerând că acest program este şi unul educaţional. Apoi, echipa are o apropiere centrată pe pacient, cum puţine sunt în România, a avut grijă inclusiv ca patru-cinci din fetele transplantate să poată să aibă un copil şi suntem mândri că i-am şi năşit.
„Erau oameni în Iaşi care spuneau că va fi un eşec, o catastrofă, vor muri oameni“
- Cât de greu a fost să se ajungă la momentul în care să se facă transplant de rinichi şi la Iaşi?
- La momentul respectiv, erau doar două programe de transplant în România, rodul unor personalităţi remarcabile profesional, prof. Mihai Lucan la Cluj şi prof. Ionel Sinescu de la Bucureşti, în aceste centre se făceau transplanturi pentru câte o jumătate din ţară, moment în care noi am decis că e momentul să se facă transplant şi la Iaşi. Aveam pregătirea suficient de corectă din străinătate, lucrasem efectiv pe transplant, nu eram neliniştiţi din punct de vedere a ce puteam să facem, ci din prisma faptului că lumea e neîncrezătoare la început. Ceea ce a rămas şi acum, pentru că de exemplu ca să te acrediteze Agenţia Naţională de Transplant, trebuie să faci mai multe intervenţii până să fii acreditat, ceea ce este o aberaţie, cum poţi să faci un număr de intervenţii dacă nu eşti acreditat? Soluţia ar fi ca echipele să se rotească, lumea să se mişte dintr-un oraş în altul şi să nu porneşti totul de la zero. Dar la momentul respectiv aşa era. Şi atunci erau oameni în Iaşi care spuneau că va fi un eşec, o catastrofă, vor muri oameni. La momentul respectiv m-am dus la rectorul UMF de atunci, la cel mai reprezentativ chirurg, prof. Carol Stanciu şi profesorul Cristian Dragomir şi le-am spus că îmi asum răspunderea din acest punct de vedere. Am găsit entuziasm la alte persoane şi ne-am adunat cu toţii şi am pornit şi norocul a fost că lucrurile au mers bine de la început, s-au făcut patru-cinci intervenţii pe an, ca apoi să se ajungă la 20-30 pe an.
„Aştepţi cu emoţie de fiecare dată când vine la control, e ca şi cum ai deschide lozul de fiecare dată“
- Care este cazul care v-a impresionat cel mai mult în aceşti 17 ani?
- Fiecare caz transplantat reprezintă o altă emoţie, chiar mă gândeam la un moment dat dacă nu trebuia să ne obişnuim până acum. Tremuri până îţi vin primii candidaţi care vrei să fie în regulă, apoi ai o emoţie când aştepţi să vezi dacă e compatibil din toate punctele de vedere, aştepţi momentul operaţiei, aştepţi să vezi primele picături de urină, apoi rezultatele de a doua zi, să nu apară complicaţii în timpul spitalizării. Avem întâmplări diverse, de la faptul că cineva a închiriat un cal ca să ajungă de la Botoşani la Iaşi în timp util sau că am vorbit la vamă ca să ajungă în timp util candidatul pentru că venea de la Chişinău. Apoi aştepţi cu emoţie de fiecare dată când vine la control, e ca şi cum ai deschide lozul de fiecare dată.
- Primul trimestru din acest an a fost catalogat slab comparativ cu ultimii ani în ceea ce priveşte vieţile salvate prin intermediul transplantului, deşi au fost înfiinţate noi centre de transplant, bugetul a fost mai mare, tehnologia a evoluat, iar medicii sunt mai bine pregătiţi. De exemplu, în 2016, la nivel naţional au fost 265 de transplanturi de rinichi, anul acesta, numărul a fost sub jumătate. Care este cauza?
- Din cauza „griului“ din societate, din cauza intervenţiei politicului în medicină. În loc să fie rezolvate probleme cu adevărat importante, au fost hiperbolizate situaţiile, au devenit publice, nici nu s-au rezolvat, iar de aici o întreagă campanie negativă. E interesant că acum câţiva ani când a fost făcută o campanie pozitivă, au fost multe transplanturi, când a fost o campanie negativă, efectul a fost invers. În al doilea rând, trebuie să o spunem sincer, medicii din transplant nu sunt plătiţi, şi e incredibil ca o activitate remarcabilă să o faci pro-bono timp de 17 ani cum e la noi, sau de o viaţă cum e cazul profesorului Sinescu. Nu e normal. E ca un fel de gardă permanentă, nu contează când, de Crăciun sau Paşti venim aici dacă e cazul. Care sunt alţii care fac asta?
„Eu sunt unul dintre adepţii legii conform căreia ar trebui să fie donare implicită“
- Dumneavoastră sunteţi donator?
- Da, 100%. Eu sunt unul dintre adepţii clari ai legii conform căreia ar trebui să fie donare implicită. Legea din România, tot din cauza suspiciunilor, e cea mai restrictivă din Europa, în ţările în care există încredere în oameni, este asumat. Acolo nimeni nu crede că ţi se vor fura organele, că vor fi abuzuri.
- Numărul mai mic de donatori s-a reflectat şi la nivelul Centrului de Transplant din Iaşi, de exemplu anul acesta, au fost mai multe transplanturi de la donatori vii, de la rude, decât de la donatori aflaţi în moarte cerebrală. Care ar fi motivul?
- A fost o şansă, noi de fiecare dată când avem pacienţi tineri, întrebăm din start dacă au potenţiali donatori, ceea ce e şi de preferat. Asta pentru că supravieţuirea de la donator viu este superioară celei de la donator cadaveric, cel de la persoană în moarte cerebrală este un rinichi parţial mort, aproape resuscitat. Asta fiindcă el este recoltat în condiţii dificile, apoi nu mai este hrănit, irigat, de un organism viu şi este pus la gheaţă. Apoi, când îl scoţi şi începi să îl pregăteşti, să faci legăturile între artere, vene, uretere, sunt lucruri care durează, de la 20-30 de minute şi până la 40 de minute, e o suferinţă pe care nu o putem controla.
„Ar trebui organizată o reţea naţională mai coerentă“
- Se observă că, la nivel naţional, Institutul Clinic de Urologie şi Transplant Renal Cluj-Napoca are cele mai multe transplanturi efectuate, chiar mai multe decât Institutul Clinic Fundeni. Ce îi lipseşte Iaşului să crească din acest punct de vedere?
- Nu ştiu dacă ne dorim, că nu e o competiţie, cred că de fapt ar trebui organizată o reţea naţională mai coerentă. Adică să se facă recoltare de organe din fiecare spital judeţean, sunt spitale judeţene care nu au oferit niciodată organe, lucru care nu se întâmplă în alte ţări. Apoi să funcţioneze mai bine această reţea naţională, să fie o listă de aşteptare naţională coerentă, în momentul de faţă există o listă, dar nu este una integrată perfect. În final, realitatea este că la Cluj sunt multe centre de recoltare în jur, cum ar fi Oradea, Baia Mare, Bistriţa, Timişoara, toate se duc spre Cluj, au astfel şi oferta şi experienţa mai mare. Lucru valabil şi în străinătate, de exemplu m-am pregătit la Manchester, unde făceau 2-3 transplanturi pe zi, apoi Amiens în Franţa, făceau câte facem şi noi, adică 20-30 pe an.
- Cum s-ar putea schimba această regulă de a trimite un rinichi la Bucureşti de fiecare dată când se prelevează, mai ales având în vedere că sunt atâtea persoane care au nevoie şi aici?
- E firesc ca un organ să rămână la Iaşi şi unul în altă parte, aşa se întâmplă şi în alte locuri, însă ar trebui să fie o listă perfect integrată. Pleacă la Bucureşti pentru că avem legături cu ei, transportul e mai uşor, îl trimiţi cu avionul, ajunge într-o oră, la Cluj cum îl trimiţi? O ambulanţă până la Cluj face şapte-opt ore, adică organul ar fi stat la gheaţă în tot acest timp. Ce este anormal, şi s-a întâmplat de câteva ori, este ca, dacă avem doi primitori perfect compatibili în Iaşi, rinichii să nu fie lăsaţi aici. Şi noi am spus lucrul acesta, că am putea să facem două transplanturi dacă există primitori compatibili. Asta nu e acceptabil, nu ştim de ce se întâmplă. Noi am sesizat lucrul acesta, cum am mai sesizat şi că Iaşul are fonduri mai puţine la transplant decât alţii, Iaşul deşi a făcut această activitate, nu are reprezentare în comisia ştiinţifică la ANT. Iaşul are o reprezentare slabă cam la orice în ţară. Au fost mai multe astfel de situaţii, doi primitori perfect compatibili, însă doar un rinichi a rămas aici.
Interviu realizat de Mădălina OLARIU
Cuvinte cheie: + interviu adrian covic, transplant iași, rinichi
© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.
Administratora unui bloc din București a fost înjunghiată mortal de un vecin
Rusia acuză Armenia că încearcă să rupă legăturile cu Moscova
Cât costă kilogramul de miel de Paște: ”Nu-mi pot permite luxul ăsta”
Temperaturi de vară la început de aprilie. 28 de grade Celsius la Iași
Rusia a primit un avertisment scris de la SUA înainte de atacul terorist de la Moscova
Cazul fetiţelor încurcate la externarea din maternitatea Ploieşti: ce sancțiune a primit asistenta
Ploieşti: Ce a păţit asistenta care a încurcat doi bebeluşi la externare
În pofida războiului, economia ucraineană a crescut cu 5,3% în 2023
Economia SUA a înregistrat o creştere peste estimări în trimestrul patru din 2023
Boloş: Cel care stă în concediu medical primeşte mai mulţi bani decât atunci când este la serviciu
Manchester City a transferat un fotbalist american de 14 ani
Grindeanu: Contractul pentru încă un lot din secţiunea montana a A8 intră în licitaţie
Modificări: Tramvaiul 6 (Dacia – Târgu Cucu) va circula până în Tătăraşi Nord
Orașul din România de două ori mai mare decât Bucureștiul în care mulţi ieşeni îşi petrec vacanţa
Philipp Plein şi-a părăsit logodnica pentru o ieşeancă. Tânăra din Paşcani e însărcinată
Ministrul Finanţelor, întrebat cât i-a venit factura la curent: 199 lei
Prahova: Bărbat ucis cu un singur pumn după o ceartă pe modul în care a parcat maşina
Dan Şucu anunţă că merge cu galeria Rapidului la meciul cu U. Craiova
Preţul aurului a urcat joi la 327,8351 lei/gram, o nouă valoare record
Nou scandal: Postări cu soldaţi israelieni care se joacă cu lenjeria intimă a femeilor din Gaza
Prefectul Cojocaru acuză conducerea Aeroportului Iaşi de "politizare cu penali"
Conferința ,,BRICS și ordinea economică mondială”, la sediul Academiei Române din Iași
Premierul anunţă că “nu este oportun ca magazinele să fie închise în weekend”
Ministrul Energiei explică modul cum va fi aplicată schema de plafonare la gaze şi energie
Noi măsuri în privinţa sistemului electronic RO e-Factura. Ce măsură anunţă Guvernul
Integritatea hibridă a lui Herman von Hebel, preşedintele Comisiei Pre-Vetting din Republica Moldova
STUDIU - Gheaţa polară se topeşte şi modifică rotaţia Pământului: Timpul însuşi este afectat
Grav accident rutier în Dolj, unde două maşini s-au ciocnit, iar una a luat foc
Luis Enrique şi Hansi Flick, pe lista scurtă pentru a-i succede lui Xavi la FC Barcelona
O capsulă cu senzori ar putea fi o alternativă la endoscopie
Putin spune că Rusia nu va ataca NATO, dar că avioanele F-16 date Ucrainei vor fi doborâte
Ucraina afirmă că a doborât peste noapte 26 de drone de atac ruseşti
Beyoncé, vedeta pop de culoare din Texas, îşi lansează primul album country
Grecia: Cele mai ridicate temperaturi pentru luna martie din ultimii douăzeci de ani
Dan CONSTANTINMoştenirea toxică ce o vor lăsa rectorii ajunşi la al treilea sau al patrulea mandat |
Codrin Liviu CUȚITARURoboţi |
George ŢURCĂNAŞUDespre discursul regionalist din Moldova (II) |
Bogdan ILIESCUSpărgătoarea de coduri |