Anunturi de Mica Publicitate
Abonament la editia electronica
Iasi Tv Life
TeleM
TVR Iasi Telejurnal
Abonament la editia tiparita

„Happy Day", la Palas

GALERIE
nicolae cretu
  • nicolae cretu
- +

Sâmbătă, 18 iunie, a fost o zi care ar fi putut începe cu Târgul de cireşe de la bojdeuca lui Creangă:dacă tot ce anunţa programul cultural de acolo (dincolo de cireşele scoase la vânzare) n-ar fi coincis cu orele unei întâlniri de promoţie de la Litere (româniştii) de acum zece ani. 

Mi-ar fi plăcut ca, nesuprapunându-se, să le împac pe amândouă. Aşa, cireşele rămân pe altă dată, pentru că, pus în situaţia de a alege ori una, ori alta, mai încape vreo îndoială, când e vorba de foştii studenţi, deveniţi colegii noştri de breaslă, cu deja un deceniu de activitate la catedră? Mi s-a părut întotdeauna că ar trebui, cum se întâmplă în Universităţile străine prin care am trecut, să fim toţi, profesorii lor, prezenţi la Cursurile festive de încheiere a studenţiei, în pragul primei diplome de „dascăli". Şcoala de toate gradele e „spaţiul" unui dialog modelator (nu numai, dar intelectual în primul rând) şi e normal să nu ne despărţim oricum, nici într-un caz „funcţionăreşte"-uscat, de cei cu care am lucrat ani de zile. Cum şi la astfel de întâlniri periodice ale promoţiilor care s-au succedat în timp, şi la revederea cu care nu doar ei, unii despre alţii, dar şi noi mai aflăm ce mai fac, cum au evoluat, ce simt şi gândesc despre munca lor în şcoală, cum îşi văd, de la distanţa anilor scurşi, studenţia de odinioară, legătura durabilă cu Universitatea şi Iaşul.

M-a interesat şi mi-a plăcut ceea ce (le-)au spus colegii prezenţi, universitarii Lăcrămioara Petrescu, Ana-Maria Minuţ, Emanuela Ilie, Mircea Ciubotaru, Alexandru Gafton, Ioan Milică absolvenţilor de acum un deceniu, între ei fiind şi unul dintre cei mai tineri de la Catedra din care fac parte, Ilie Moisuc (implicat în organizarea întâlnirii, alături de câteva colege), cu un remarcabil doctorat în co-tutelă româno-franceză şi acum pe calea către o nouă diplomă universitară. Profesorii şi absolvenţii aflaţi în băncile aceluiaşi amfiteatru au împletit crâmpeie de amintiri „de atunci" cu mărturisite aprecieri deosebite date, încă din vremea studenţiei, muncii şi studiului celor mai pasionaţi „ucenici", semnelor de vocaţie ale acelora care au şi confirmat ulterior aşteptări de un nivel deosebit. Şi nu se limitează ceea ce spun aici doar la doctorate încheiate sau în curs, ori la treptele de perfecţionare didactică, ci, unor astfel de rezultate firesc remarcate, li s-au alăturat tot atât de fireştile laude cuvenite celor de pe „mâna" cărora ne vin unii dintre cei mai buni studenţi. Dar nu s-a vorbit numai despre „meserie", normal, evocându-se şi evenimente ale vieţii lor de familie, despre copii, ca şi despre foşti elevi, cu care se mândresc, despre nu puţine, de asemenea, dintre problemele şcolii româneşti de azi şi ale educaţiei ca realitate şi proces mult mai largi, mult dincolo de spaţiul clasei de elevi. Adesea şi cu umor, ca de pildă, şcolirea părinţilor la cursuri practice de „fonetică", datorată celor mai proaspeţi membri ai tinerelor familii. O întâlnire frumoasă şi cu miez, într-o bună atmosferă colegială şi prietenească, a „ştafetei" generaţiilor.

Seara, în grădina Palas, am mers să-i ascult pe artiştii Corului Academic „Gavriil Musicescu" al Filarmonicii Moldova, dirijat de Doru Morariu, acompaniaţi la pian de Edit Arva, Adina Alupei, plus doi chitarişti cărora, neştiindu-le numele, le cer scuze. Un sfârşit de zi minunat, doar câtva timp ameninţat de norii de ploaie, până la urmă „înduplecaţi", se vede, să ne lase în pace, poate graţie pragului de deschidere a concertului, Swingin’ with the Saints (titlu-„ramă" al întregului program), ca şi tuturor celorlalte piese care i-au urmat. În mod deosebit merită laude, elogii nedrămuite toţi cei şase solişti: sopranele Mirela Diaconu, Roxana Postolache, Ilinca Traistă (prima, singură, în Cantata Son of Man: Ride on, toate trei în Joshua fit the Battle of Jericho şi Every Time I feel the Spirit), tenorii Radu Casiean şi Radu Dumitru (în I’m gonna sing till the Spirit moves in my Heart) şi basul Lucian Cilinschi (în celebra Shenandoah), tot atâţia admirabili interpreţi de prim plan într-un nuanţat relief al „dialogului" soliştilor cu ansamblul corului. Ansamblu a cărui strălucire n-a fost mai puţin apreciată de public şi în restul programului: Ride the Chariot, Nobody knows the Trouble I’ve seen, I’m gonna sing, Elijah Rock, Proud Mary, Oh Happy day.

O zi de iunie nu departe de solstiţiul de vară care "bătea" la uşă. În afară de cei aşezaţi pe scaunele din parc şi pe băncile din apropiere, mulţi ascultători în picioare, pe alei, sau aşezaţi cât se poate de informal pe peluzele care urcă spre Palatul Culturii, nobil fundal al Serii de Muzică afro-americană al cărei swing, ritm şi stil, de o vitalizantă putere molipsitoare, antrena cadenţa bătăilor din palme şi pe mulţi tineri părinţi sau cupluri de îndrăgostiţi să înceapă mişcări de dans. Era cea mai bună dovadă a receptării (chiar dinamică) întregului concert. O impresie generală de normalitate a unui moment de bucurie a spectacolului, ca în orice mare oraş de cultură al lumii. Ropotele de aplauze îndelungate şi numeroasele "Bravo!" nu aveau nimic de complezenţă, erau bine meritata răsplată cuvenită artiştilor, în frunte cu dirijorul, şi, nu mai puţin, amfitrionilor de la Palas, mai precizat, doamnei Stela Fodor, coordonatorul activităţilor culturale, cărora, privind lucrurile fără urmă de prejudecată, nu are de ce să nu le stea bine, chiar foarte bine, la doi paşi de spaţiile comerciale. Mulţumiri tuturor şi sunt sigur că melomanii ieşeni de toate vârstele (şi copiii lor, viitori melomani) aşteaptă - aşteptăm toţi -  viitoare astfel de "recidive" şi la fel de Happy Days.

Nicolae Creţu este profesor doctor în cadrul Facultăţii de Litere, Universitatea "Alexandru Ioan Cuza" Iaşi, critic şi istoric literar

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Moştenirea toxică ce o vor lăsa rectorii ajunşi la al treilea sau al patrulea mandat

Dan CONSTANTIN

Moştenirea toxică ce o vor lăsa rectorii ajunşi la al treilea sau al patrulea mandat

Dacă distinsul profesor „X” sau remarcabilul „Z” au putut să treacă peste lege, eu de ce nu aş putea?

opinii

Roboţi

Codrin Liviu CUȚITARU

Roboţi

Robotul a trecut, treptat, de la „plimbarea” convulsivă pe coridoarele Universităţii, la alergarea „profesionistă”. Se arăta capabil să sară şi peste obstacole, plăcerea sa supremă fiind „să evite” deliberat, în viteză, femeile de serviciu îngenuncheate pe ciment şi prinse în efortul răzuirii gumelor de mestecat aruncate iresponsabil. Îngrijitoarele se speriau îngrozitor şi ţipau injurios după Robogică (foarte des îl numeau „pocitania dracului”!).

Despre discursul regionalist din Moldova (II)

George ŢURCĂNAŞU

Despre discursul regionalist din Moldova (II)

Delestaţi de centru şi captivi între statalismul teritoriului post-sovietic de la est de Prut şi desconsiderarea de la nivelul Bucureştiului, moldovenii din România aleg soluţia cea mai simplă: ştergerea sau renunţarea la identitate. Exemplele sunt multiple şi deseori invocate în scrieri mai vechi, de la divergenţele teritoriale bucovineană (în plin nucleu statal al Moldovei), vrânceană şi gălăţeană, la tendinţele actuale ale tinerilor de a migra pentru studii spre centrele universitare externe Moldovei, deseori mai prost cotate decât Iaşul în sistemul universitar. În aceste condiţii, să nu înţelegi necesitatea unor mişcări care militează pentru scoaterea Moldovei din izolarea impusă de către centru e cam prea mult!

Spărgătoarea de coduri

Bogdan ILIESCU

Spărgătoarea de coduri

Viaţa unui copil de acum 40 de ani (şi aproape sigur şi înainte) era absolut fascinantă pentru că era înmuiată din plin în toată istoria omenirii şi în tot ce avea mai valoros, adunat până atunci, în cărţi. Da, lucrurile alea cu un aer prozaic, mărturia perpetuă a unei invenţii seculare, care, prin natura lor de a păstra scris orice gând pe care i-l încredinţai, obligau la multă atenţie, şi mare responsabilitate şi scriitorul, şi cititorul.

pulspulspuls

Calcule matematice: am putea avea o premieră la locale la Iaşi de ne va durea mintea

Calcule matematice: am putea avea o premieră la locale la Iaşi de ne va durea mintea

Dacă tot v-am servit ieri aicea niscai aritmetică electorală de Bahlui, haideţi să continuăm şi azi cu olecuţă de analiză matematică plus geometrie diferenţială tot pe tema asta incitantă! Nu de alta, dar acuşi încep iar simulările de alegeri, şi măcar să fim pregătiţi.

Caricatura zilei

La reciclat pet-uri și doze

Când Sistemul Garantie Colectare te pune pe gânduri

Cumpara editia digitala

Vremea in Iasi

Curs valutar

Parteneri

Intrebarea zilei

Vladimir Putin, presedintele Federatiei Ruse, a declarant intr-un interviu dat jurnalistului american Tucker Carlson ca nu va ataca niciun stat NATO. Credeti ca isi va respecta cuvantul dat?

vezi raspunsuri