Anunturi de Mica Publicitate
Abonament la editia electronica
Iasi Tv Life
TeleM
TVR Iasi Telejurnal
Abonament la editia tiparita

„O tăcere asurzitoare”

GALERIE
Florin Cintic200
  • Florin Cintic200
- +

În anii din urmă, ehe!, dimineţile de vară erau întru­chiparea vibrantă a Infernului lui Dante astfel încât ceasul deşteptător devenea o inutilitate sclifosită.

De o bucată de vreme mă trezesc derutat dimineaţa la ora 7. E prea multă linişte. Trosnelile infernale ale celor care iau gunoiul nu se aud decât pe la ora 10, când maşinile Salubris pot cu adevărat să încurce eficient circulaţia din oraş, iar hămăiala dodecafonică a haitelor de câini vagabonzi, ce pigmentează inconfundabil nopţile din Tătăraşi, a amuţit vremelnic, toropită de soare. De ce e aşa de multă linişte?

În anii din urmă, ehe!, dimineţile de vară erau întru­chiparea vibrantă a Infernului lui Dante astfel încât ceasul deşteptător devenea o inutilitate sclifosită. De la trăsnetul sfredelitor al pietrişului coborât printr-un tobogan de tablă de pe terasa blocului de vizavi, transformată de un antreprenor şmecher în prima mansardă din Oancea (unde eu nu m-aş muta nici gratis, după ce am văzut cum a fost construită!), la tradiţionalele hârâieli ale camioanelor de marfă, urmate de vreo jumătate de oră de pocnete metalice asezonate cu înjuraturi, îndemnuri smucite şi răgete ale unor primate care nu şi-au interiorizat încă limbajul, pot spune, cu mâna pe inimă (şi palmele pe urechi), că, în ultimul deceniu, nimic din suferinţele audive ale reparaţiilor de vară nu mi-a fost străin. Bâzâielile infernale de rotopercutoare, pocnete de schele, moloz aruncat „în ploaie”, huruit de roabă, trăsnete metalice şi inubliabilele îndemnuri, comentarii şi înjurături răcnite de armatele de ţopârlani analfabeţi din construcţii mi-au acompaniat, vesel, dimineţile de vacanţă din ultimii opt-zece ani. Interesant este că metabolismul uvrierului român e foarte gingaş, el debutând cu o criză de epilepsie în care simulează agitaţia de la prima oră a dimineţii pentru ca apoi, îmblânzit, să se retragă moleşit la umbră cu biberonul cu bere la îndemână, până la ora 14.30 când e lovit de o altă frenezie zgomotoasă până pe la 16.30 când, sindicalist erect, descoperă că nesupunerea civică în faţa „lu dom injiner” sau, după caz, a „şăfului” poate începe, prin mârâieli, bolboroseli şi blesteme strucurate printre dinţi pregătind plecarea indignată, „după zece ore de muncă”, de la ora 16.55.

Nu aş vrea să creadă cineva, citind rândurile de mai sus, că îi desconsider pe amărâţii descrişi oarecum acid aici, răpănoşi alcoolici, de cele mai multe ori angajaţi fără acte, plătiţi cu ţârâita sau ţepuiţi de antreprenorii improvizaţi ai lucrărilor de vară. Vina nu e, desigur, a lor. Cei destoinici, care pleacă în străinătate, arată, sub conducerea unor manageri profesionişti din ţări normale, cu legi care chiar se respectă, că mitul muncitorului român leneş este complet inconsistent. Atunci când lucrează pe bani adevăraţi şi cu o legislaţie şi o organizare a muncii civilizate, muncitorii români pot fi serioşi şi aplicaţi. Ei, „căpşunarii” - cum nedrept sunt ostracizaţi de nemernicii din presă -, au ţinut economia României cu bănuţii lor câştigaţi în străinătate şi trimişi acasă prin Western Union, de a rămas şi azi defazat domnul Varujan Vosganian, cu încredinţarea ridicolă că România a avut creştere economică în timpul norocos al guvernului Tăriceanu, datorită înţelepciunii şi priceperii nemăsurate a ministrului de Finanţe.

Liniştea aparentă de azi, nu cred că mai e nevoie să o spun, nu se datorează înţelepciunii sau spiritului civic şi, evident, nici măsurilor curajoase ale guvernului de „flexi­bilizare” a pieţei muncii, ci sărăcirii şi pauperizării catastro­fale a oamenilor obişnuiţi, secătuiţi de criză şi de măsurile ucigaşe ale unei succesiuni de guverne corupte şi ineficiente. Oameni cărora nu le mai arde de investiţii şi îmbunătăţiri imobiliare. E liniştea deloc îmbietoare a cimitirului ce îmi stârneşte melancolii şi amintiri din vremurile când eu şi vecinii mei mai speram ca va veni bunăstarea şi pe aceste meleaguri. Noroc că liniştea nu va ţine mult că acuşi se trezesc din somn haitele de câini vagabonzi din cartier din cauza maţelor ghiorăind şi începe iar concertul...

P.S. Pentru a semnala revenirea, de săptămâna viitoare, la subiecte culturale mă grăbesc să spun că "O tăcere asurzitoare" este titlul unui volum de poezii, de referinţă, semnat de Magda Cârneci cu pseudonimul Magdalena Ghica, în anii 80.

Florin Cîntic este istoric, director al Arhivelor Naţionale, Filiala Iaşi şi membru în board-ul Fundaţiei Iaşi - Capitala Europeană a Culturii

 

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Moştenirea toxică ce o vor lăsa rectorii ajunşi la al treilea sau al patrulea mandat

Dan CONSTANTIN

Moştenirea toxică ce o vor lăsa rectorii ajunşi la al treilea sau al patrulea mandat

Dacă distinsul profesor „X” sau remarcabilul „Z” au putut să treacă peste lege, eu de ce nu aş putea?

opinii

Roboţi

Codrin Liviu CUȚITARU

Roboţi

Robotul a trecut, treptat, de la „plimbarea” convulsivă pe coridoarele Universităţii, la alergarea „profesionistă”. Se arăta capabil să sară şi peste obstacole, plăcerea sa supremă fiind „să evite” deliberat, în viteză, femeile de serviciu îngenuncheate pe ciment şi prinse în efortul răzuirii gumelor de mestecat aruncate iresponsabil. Îngrijitoarele se speriau îngrozitor şi ţipau injurios după Robogică (foarte des îl numeau „pocitania dracului”!).

Despre discursul regionalist din Moldova (II)

George ŢURCĂNAŞU

Despre discursul regionalist din Moldova (II)

Delestaţi de centru şi captivi între statalismul teritoriului post-sovietic de la est de Prut şi desconsiderarea de la nivelul Bucureştiului, moldovenii din România aleg soluţia cea mai simplă: ştergerea sau renunţarea la identitate. Exemplele sunt multiple şi deseori invocate în scrieri mai vechi, de la divergenţele teritoriale bucovineană (în plin nucleu statal al Moldovei), vrânceană şi gălăţeană, la tendinţele actuale ale tinerilor de a migra pentru studii spre centrele universitare externe Moldovei, deseori mai prost cotate decât Iaşul în sistemul universitar. În aceste condiţii, să nu înţelegi necesitatea unor mişcări care militează pentru scoaterea Moldovei din izolarea impusă de către centru e cam prea mult!

Spărgătoarea de coduri

Bogdan ILIESCU

Spărgătoarea de coduri

Viaţa unui copil de acum 40 de ani (şi aproape sigur şi înainte) era absolut fascinantă pentru că era înmuiată din plin în toată istoria omenirii şi în tot ce avea mai valoros, adunat până atunci, în cărţi. Da, lucrurile alea cu un aer prozaic, mărturia perpetuă a unei invenţii seculare, care, prin natura lor de a păstra scris orice gând pe care i-l încredinţai, obligau la multă atenţie, şi mare responsabilitate şi scriitorul, şi cititorul.

pulspulspuls

Calcule matematice: am putea avea o premieră la locale la Iaşi de ne va durea mintea

Calcule matematice: am putea avea o premieră la locale la Iaşi de ne va durea mintea

Dacă tot v-am servit ieri aicea niscai aritmetică electorală de Bahlui, haideţi să continuăm şi azi cu olecuţă de analiză matematică plus geometrie diferenţială tot pe tema asta incitantă! Nu de alta, dar acuşi încep iar simulările de alegeri, şi măcar să fim pregătiţi.

Caricatura zilei

La reciclat pet-uri și doze

Când Sistemul Garantie Colectare te pune pe gânduri

Cumpara editia digitala

Vremea in Iasi

Curs valutar

Parteneri

Intrebarea zilei

Vladimir Putin, presedintele Federatiei Ruse, a declarant intr-un interviu dat jurnalistului american Tucker Carlson ca nu va ataca niciun stat NATO. Credeti ca isi va respecta cuvantul dat?

vezi raspunsuri