Anunturi de Mica Publicitate
Abonament la editia electronica
Iasi Tv Life
TeleM
TVR Iasi Telejurnal
Abonament la editia tiparita

vineri, 29.03.2024

“Proiectul de ţară”

GALERIE
alexandru lazescu200
  • alexandru lazescu200
- +

Cât contează cu adevărat "proiectele de ţară" ale candidaţilor?

Una dintre întrebările la modă ale momentului, ne aflăm în plină campanie prezidenţială, este să-i întrebi pe candidaţi sau să te întrebi retoric atunci când nici unul dintre ei nu este de faţă: "Care este proiectul său de ţară?". Cu varianta frecventă în care apare cuvântul "viziune". Sigur, e o modalitate destul de sigură ca moderatorul/analistul/jurnalistul cu pricina să pară luminat, profund, responsabil în raport cu politicienii lipsiţi de substanţă şi mărginiţi la care face trimitere. Însă, în fond, "proiectele de ţară" ale candidaţilor la preşedinţie, ni s-au prezentat totuşi câteva până acum, nu au decât o relevanţă minimală. Ele promit multe lucruri care fie nu intră în nici un fel în "fişa postului" (legate de economie, educaţie, sănătate, etc) fie care nu sunt realizabile decât în cel mai bun caz pe termen lung. Un nou preşedinte şi chiar şi un nou guvern nu poate schimba din păcate din temelii decât cu mult chin şi după multă vreme maniera în care ţara este guvernată, la nivel central şi local. Sigur că avem şi exemple de reuşite punctuale dar pe ansamblu instituţiile statului funcţionează prost, ineficient, rupte total de cetăţenii pe care în teorie ar trebui să-i servească.

Sunt multe explicaţii la mijloc, de la clientelismul primitiv de partid care face ca tot felul de neaveniţi să ajungă peste noapte în poziţii de autoritate fără să aibă habar ce au de făcut la lipsa unor proceduri coerente sau a unor spaţii adecvate pentru relaţionarea cu publicul. Instabilitatea instituţională care a devenit cronică mai ales în ultimii 15 ani (puţini demnitari sau chiar administratori de nivel mediu au reuşit să-şi termine mandatele legale sau să coordoneze o activitate o durată rezonabilă de timp) a făcut imposibilă orice idee de proiect de carieră. E o discuţie lungă pe care, la fel ca şi atunci când e vorba de alte chestiuni esenţiale, principalele structuri politice autohtone nu au vrut deloc să o tranşeze din dorinţa de a beneficia atunci când ajung la putere de mecanismele pe care le blamează atunci când sunt în opoziţie. În plus, mai există o altă explicaţie mai profundă care ţine de textura societăţii româneşti în care raportarea la valori se face selectiv şi mai ales la nivel strict declarativ. Corupţia dovedită nu are mare impact electoral iar şmecherii, descucăreţii sunt mai preţuiţi decât "fraierii" care respectă regulile. Reacţia comunităţii academice, a elitelor intelectuale faţă de plagiatul lui Victor Ponta, imposibil de negat pentru oricine este de bună credinţă, e pilduitoare în ceea ce priveşte "pragmatismul", "flexibilitatea morală" de care dau în general dovadă românii atunci când este pus în discuţie propriul lor interes. De altfel asta s-a văzut şi în perioada comunistă. Spre deosebire de Polonia, Cehoslovacia, Ungaria, România nu a avut practic nici un fel de mişcare de opoziţie consistentă deşi aici absurdul deciziilor luate la vârf, cultul personalităţii atinseseră cote absolut jenante în raport cu tot ceea ce se putea vedea în celelalte state comuniste din Europa.

Sigur, e nerezonabil să ne aşteptăm la un comportament social precum, de exemplu, cel din ţările scandinave dar sub un anumit prag această pulverizare masivă a valorilor gripează dezastruos majoritatea mecanismelor instituţionale care fac o ţară să funcţioneze. Şi ca să nu rămânem într-o zonă abstractă iată un exemplu recent. Presa internaţională a subliniat admirativ prestaţia bulgăroaicei Kristalina Georgieva, în raport cu majoritatea celorlalţi candidaţi la poziţiile de comisari europeni, între care se aflau unii cu o îndelungată experienţă în poziţii de vârf. Răspunsurile precise, competente, la obiect, umorul ei au produs o impresie excelentă, lucru extrem de important mai ales pentru o ţară "de periferie". La polul opus s-a aflat Corina Creţu. Ea a primit până la urmă avizul comisei de audiere, e vorba de o decizie eminamente politică, dar faptul în sine spune multe despre seriozitatea cu care au tratat bulgarii nominalizarea şi cum a făcut-o, prin contrast, Victor Ponta la Bucureşti.

Corina Creţu "şi-a rezolvat problema", "s-a ales", premierul s-a achitat de "obligaţiile" de partid sau de familie. Singurul perdant e România, dar asta nu pare să afecteze cine ştie ce lumea, pe aici, prin ţară. E îndoielnic că votanţii lui Victor Ponta vor ţine în vreun fel cont de astfel de decizii cu impact negativ. Asta a înţeles foarte bine şi cea mai mare parte a clasei politice. Dacă nu există nici un fel de cost politic semnificativ chiar pentru decizii sau declaraţii cu impact negativ major de ce şi-ar schimba oamenii politici atitudinea? Multiplicaţi acest comportament de mii de ori şi veţi înţelege de ce majoritatea instituţiilor din ţară funcţionează atât de prost.

Această realitate ţine de România profundă şi ar trebui să crezi în basme ca să-ţi imaginezi că un candidat care propune schimbări radicale din acest punct de vedere chiar o va putea face. A eşuat în multe proiecte de reformă chiar şi Traian Băsescu, un politician puternic, experimentat, cu priză populară mult peste aceea a tuturor candidaţilor prezidenţiali de astăzi. În plus, el a beneficiat şi de sprijinul unui partid politic relativ consolidat care o bună bucată de vreme i-a ieşit rar din cuvânt. S-a văzut că lupta cu establishmentul e cumplit de grea, are şanse minimale de reuşită. De aceea, cuvântul la ordinea zilei este "nevoia de linişte". Nu vorbeşte Victor Ponta despre "marea unire", ceea ce în traducere corectă înseamnă în fond un îndemn la o "restauraţie" generalizată? O restauraţie ale cărei semne se văd deja la tot pasul. Principala sa promisiune de campanie sună în fapt cam aşa: cât mai puţin deranj reformist. De aceea, în cea mai mare parte frazeologia proiectelor de ţară e total nerelevantă. Americanii au o vorbă care descrie foarte bine acest gen de situaţie: "the words are cheap", ceea ce tradus liber înseamnă că nu e deloc greu să promiţi.

În acest context intern şi într-unul extern în care sunt de aşteptat bulversări geostrategice majore care riscă să ne afecteze în chip major există totuşi două lucruri esenţiale care depind direct de preşedinte: 1. împiedicarea unor derapaje majore în materie de stat de drept (aşa cum s-a întâmplat de pildă în vara anului 2012) şi apărarea independenţei justiţiei; 2. prezervarea şi chiar adâncirea partenariatului strategic cu America, singura în măsură să ofere garanţii reale în materie de securitate naţională. Ambele chestiuni sunt esenţiale pentru că în fond ele înseamnă păstrarea unui model de societate care deşi nu rezolvă prin el însuşi o guvernanţă eficientă a ţării oferă măcar speranţe că acest lucru este posibil pe termen lung.

Dacă privim lucrurile în primul rând din această perspectivă, singura care contează cu adevărat, Monica Macovei pare să ofere cele mai multe garanţii în timp ce Klaus Iohannis este cu siguranţă o alternativă de preferat lui Victor Ponta deşi şi în cazul său rămân destule semne de întrebare neclarificate. În ce sferă geostrategică alege să graviteze România nu e doar o opţiune de politică externă ci în primul rând una de politică internă. Care va defini în chip fundamental tipul de societate care va exista aici în anii următori. Vom avea parte de o democraţie de tip occidental sau de altceva, de un stat confiscat de o oligarhie cleptocratică? Istoria ne învaţă că nimic nu trebuie considerat un dat ireversibil. În 2012 Donetskul găzduia meciuri din Campionatul European de Fotbal. Astăzi se dau lupte grele pentru controlul aeroportului de acolo, un aeroport ale cărei construcţii moderne inaugurate cu acel prilej au ajuns o ruină. Cine se uită în aceste zile la protestele din Hong Kong sau la criza din Ucraina înţelege că în final despre acest tip de opţiune majoră este vorba.


 

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Cine profită de madam Şoşoacă

Pavel LUCESCU

Cine profită de madam Şoşoacă

Campania care urmează la Iaşi nu trebuie să devină un circ de tip Şoşoacă, decât dacă vrem să ne batem joc de viitorul acestui oraş. Nu vreau să spun că madam SOS România ar trebui ignorată, ci că n-ar fi rău dacă am încerca să înţelegem mai mult ce are în cap când vine vorba de viitorul oraşului şi mai puţin ce vrea ea să ne vândă, adică scandal.

opinii

Distrugerea statuilor

Alexandru CĂLINESCU

Distrugerea statuilor

Frenezia negatoare woke e urmarea obscurantismului, a fanatismului şi a inculturii. Ideologii woke au cale liberă în mass-media, au pătruns în universităţi şi în şcoli. Acţiunile lor n-au nimic comun cu adevărul istoric. Ei pretind că fac dreptate celor ai căror strămoşi au fost umiliţi şi exploataţi, în realitate manipulează istoria şi adâncesc fracturile sociale.

De ce este atât de aspru Postul Mare?

pr. Constantin STURZU

De ce este atât de aspru Postul Mare?

Faţă de celelalte posturi de peste an, Postul Mare (care precede Sfintele Paşti) este considerat unul aspru, atât din punct de vedere alimentar, cât şi din alte puncte de vedere. De ce este – sau ni se pare a fi – Postul Mare atât de aspru? De ce, în genere, ne este atât de greu să postim? Din mulţimea de posibile răspunsuri, să reflectăm azi la trei dintre ele.

Roboţi

Codrin Liviu CUȚITARU

Roboţi

Robotul a trecut, treptat, de la „plimbarea” convulsivă pe coridoarele Universităţii, la alergarea „profesionistă”. Se arăta capabil să sară şi peste obstacole, plăcerea sa supremă fiind „să evite” deliberat, în viteză, femeile de serviciu îngenuncheate pe ciment şi prinse în efortul răzuirii gumelor de mestecat aruncate iresponsabil. Îngrijitoarele se speriau îngrozitor şi ţipau injurios după Robogică (foarte des îl numeau „pocitania dracului”!).

pulspulspuls

Un mare mister la liberalii ieşeni: cine va primi de la Bucale pâinea şi cuţitul listelor din toamnă?

Un mare mister la liberalii ieşeni: cine va primi de la Bucale pâinea şi cuţitul listelor din toamnă?

Un mare mister tace şi face pe piaţa politichiei locale în această perioadă, stimaţi electori: cine va face listele de candidaturi de la parlamentarele din toamnă la liberalii ieşeni? 

Caricatura zilei

La reciclat pet-uri și doze

Când Sistemul Garantie Colectare te pune pe gânduri

Cumpara editia digitala

Vremea in Iasi

Curs valutar

Parteneri

Intrebarea zilei

Vladimir Putin, presedintele Federatiei Ruse, a declarant intr-un interviu dat jurnalistului american Tucker Carlson ca nu va ataca niciun stat NATO. Credeti ca isi va respecta cuvantul dat?

vezi raspunsuri