Secretul „Puiului galben”: producătorii ieșeni explică pas cu pas metoda. „Nu e nimic nesănătos”. Ce spun autorităţile sanitare locale?
Scandalul “Puiului vopsit” a stârnit un val de reactii critice din partea marilor (...)
citeste totvineri, 29.03.2024
Nici nu trebuie să mai spun că Iaşul şi Bucureştiul apar ca locuri unde luxul şi opulenţa stau alături de mizeria cruntă, de noroiul şi praful de pe uliţe. În fine, Panopol reconstituie câteva biografii pasionante, ale unor femei cu un destin extraordinar. Sunt existenţe ieşite parcă din imaginaţia unui romancier.
Fiu natural al lui Vasile Pogor, ieşeanul Vasile Panopol (1881-1956) a avut preocupări de istoric şi genealogist. I-a apărut postum o evocare a Iaşului (Pe uliţele Iaşului, 2009), iar acum i se reeditează o carte (singura tipărită în timpul vieţii) publicată prima oară în 1943, Românce văzute de străini (editura Corint, cu o scurtă prefaţă de Mihai Dim. Sturdza). Chiar dacă autorul citează riguros izvoarele consultate (direct sau prin intermediar), cartea - de mici dimensiuni - e mai curând un eseu care se citeşte cu uşurinţă; Panopol scrie cursiv, uneori cu anumite naivităţi, ştie multe lucruri, dar reuşeşte să nu fie pedant. Desigur, există lucrări de anvergură ce prezintă modul în care moldovenii şi muntenii au fost văzuţi de călătorii străini. Panopol a avut scopuri mai modeste, a ales un subiect anume şi a adunat o serie de mărturii, multe din ele foarte interesante.
Câteva lucruri ies în evidenţă de la început. Observaţiile străinilor sunt nu o dată contradictorii, în ce priveşte atât înfăţişarea şi comportamentul femeilor, cât şi condiţia lor morală şi socială. Divergenţele punctelor de vedere sunt explicabile: societatea autohtonă e una amestecată, mai ales la finele secolului al XVIII-lea şi începutul secolului al XIX-lea, când se întâlnesc modelul oriental şi influenţele occidentale. E de notat apoi că străinii iau cunoştinţă mai ales de viaţa din cele două capitale, Iaşi şi Bucureşti; lumea satului e mai puţin prezentă şi e înfăţişată fie în tonuri idilice fie apocaliptic, ca o imagine a sărăciei şi înapoierii absolute. În fine, trebuie spus că unii dintre călători se integrează, cum spunem astăzi, în lumea de aici, se îndrăgostesc, trăiesc aventuri pasionale, încheiate fericit sau, dimpotrivă, cu eşecuri; viziunea lor va fi, în consecinţă, mai mult sau mai puţin subiectivă.
Iată, spre exemplu, un anume Thomas Alberti, care trece prin Moldova pe la 1620, are impresia că femeile sunt emancipate, vorbind liber „cu bărbaţii de faţă cu lumea”. În secolul următor, J.-L. Carra deplânge tocmai starea de inferioritate a femeii: „Roabe ale părinţilor, ale bărbaţilor lor şi ale amanţilor lor, femeile moldovene şi române nu recunosc alte legi, alte voinţe mai mari decât ale bărbaţilor. (…) Gelozia, prin urmare, rareori are ocazie a se exersa asupra lor furia sa, bărbatul vorbeşte şi femeia, tremurând, vine de-i sărută mâna şi îi cere iertăciune”. Cam tot pe atunci însă, contele d’Hauterive ne asigură că gelozia era apanajul femeilor, că la Iaşi, în fiecare an, cam treizeci de bărbaţi erau otrăviţi de nevestele lor bănuitoare şi că alţii erau emasculaţi cu sălbăticie. În secolul al XVII-lea, Paul de Alep povesteşte că femeile necredincioase şi destrăbălate erau pedepsite crunt, căci „domnitorul le taie nasurile, le pune la stâlp şi adesea le îneacă”, iar în Muntenia erau închise, pe viaţă, în ocnele de sare. Mai târziu, pe la 1820, Tancoigne, consulul francez de la Bucureşti, descrie oraşul ca pe un loc al pierzaniei, prostituţia devenind un fenomen endemic, răspândit în toate straturile societăţii.
Există şi imagini recurente, dintre care se detaşează aceea a femeilor tolănite pe divan. Celebrul principe de Ligne găseşte chiar o comparaţie extrem de sugestivă: „Mi s-a întâmplat, din cauza modului obişnuit ce au femeile de a se aşeza sau de a se culca înghemuite, să le confund, când încăperile nu erau bine luminate, cu nişte blănuri uitate pe divan”. Obiceiul pare să se fi perpetuat, pentru că la 1836 Saint-Marc Girardin le vede la fel, tolănite pe divan şi citind, acum, romane franţuzeşti. Tot prinţul de Ligne notează un curios criteriu de frumuseţe feminină: o mamă se scuză că fiica ei nu are încăburtă şi că, din nefericire (!), e dreaptă şi zveltă ca o trestie. Alt francez, contele de Langeron, vorbeşte şi el de pântecele proeminente ale femeilor. Laurençon, pe la 1820, e frapat de obscenităţile cu care atât bărbaţii, cât şi femeile din „lumea bună” îşi presară conversaţia. Acelaşi Laurençon dă un amănunt de tot hazul: protipendada mergea cu trăsurile la Herestrău, unde pe atunci nu se afla nimic altceva decât un chioşc; în lipsă de alte distracţii, boierii scuipau în lac ca să facă rotocoale ! La Iaşi se merge la Copou, relatează Le Cler în 1866, iar călugăriţele de familie bună coboară din caleaşcă şi… fumează o ţigară! Cu câţiva ani înainte, Eugène Léger, medic, ţine să înregistreze ceea ce i se pare a fi un obicei al pământului: „un moldovean neaoş trebuie să se îmbete şi să-şi bată nevasta în ziua de Paşti”…Nu mai ştim, nici aici, unde se află graniţa ce desparte adevărul de fantasmă.
Nici nu trebuie să mai spun că Iaşul şi Bucureştiul apar ca locuri unde luxul şi opulenţa stau alături de mizeria cruntă, de noroiul şi praful de pe uliţe. În fine, Panopol reconstituie câteva biografii pasionante, ale unor femei cu un destin extraordinar. Sunt existenţe ieşite parcă din imaginaţia unui romancier.
Alexandru Călinescu este profesor universitar doctor la Universitatea “Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi, critic literar şi scriitor
Cuvinte cheie:
© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.
VIDEO PRIMELE IMAGINI cu craterul format de prăbușirea dronei, la 8 km de Brăila
Prognoză meteo pentru luna aprilie: Temperaturi peste cele normale. În ce zone sunt anunțate ploi
Ciucă se gândește la o confruntare cu Ciolacu la alegerile prezidențiale
Miroslava – comuna cea mai mare și cea mai bogată din regiune. Încotro? (P)
Gamificarea: o aventură magică la școala primară Lorelay! (P)
Este videochatul o nouă cale către independența financiară a fetelor? (P)
Dealer de droguri cu sute de comenzi, iertat de judecători: „A făcut progrese în plan spiritual”
Lovitură în Podu Roş: trei tineri au jefuit maşina de îngheţată. O greşeală minora a şoferului
Temperaturi de vară la început de aprilie. 28 de grade Celsius la Iași
Grindeanu: Contractul pentru încă un lot din secţiunea montana a A8 intră în licitaţie
Premierul anunţă că “nu este oportun ca magazinele să fie închise în weekend”
O capsulă cu senzori ar putea fi o alternativă la endoscopie
Ce pot indica modificările patologice ale examenului de urină? (P)
Moştenirea toxică ce o vor lăsa rectorii ajunşi la al treilea sau al patrulea mandat
Calcule matematice: am putea avea o premieră la locale la Iaşi de ne va durea mintea
Virusul HIV a fost eliminat din celule, deocamdată, în laborator
Pacient de 22 de ani cu limfagiom chistic de mezocolon, operat cu succes la Arcadia
Pavel LUCESCUCine profită de madam Şoşoacă |
Alexandru CĂLINESCUDistrugerea statuilor |
pr. Constantin STURZUDe ce este atât de aspru Postul Mare? |
Codrin Liviu CUȚITARURoboţi |
Un mare mister la liberalii ieşeni: cine va primi de la Bucale pâinea şi cuţitul listelor din toamnă? |