Anunturi de Mica Publicitate
Abonament la editia electronica
Iasi Tv Life
TeleM
TVR Iasi Telejurnal
Abonament la editia tiparita

vineri, 29.03.2024

acestblogdenervi.ro

GALERIE
Florin Cintic200
  • Florin Cintic200
- +

Ceea ce e fascinant în acest univers personal, instituit şi livrat on-line cu o francheţe câteodată derutantă, e stilistica directă, fără ocolişuri şi, cum am mai spus, lirismul viril.

Numai faptul că nu o cunosc personal m-a împiedicat să îmi intitulez acest text "O noapte cu Petronela Rotar", aşa cum ar fi trebuit. Am auzit prima oară de blogul ei în urmă cu ceva timp, urmărind o semnalare entuziastă a vechiului meu prieten Alin Bena, ieşean aciuat la Deva. Era o postare energică, acidă şi justiţiară, în acord cu felul de a fi al autoarei, în care spulbera o vită de taximetrist braşovean care îi adresase o înjurătură monstruoasă fiicei ei minore care traversa o trecere de pietoni citind dintr-o carte. Aşa că am mai "zappat" fugitiv şi frugal pe acel blog. M-a amuzat tăietura frustă şi parcimonioasă a scrisului ei, cu un dozaj rafinat de trăire culturalistă şi limbaj colorat, dezinhibat, cu texte inegale strânse într-un fel de Journal en miette, de un lirism viril şi o sinceritate debordantă. La o privire superficială, mi s-a părut un fel de feminism "glossy", strunit în expresie, cu accente uşor patetice, "emo".

Ei bine, mă înşelam. Deşi fără studii de specialitate, Petronela Rotar, din iubire nesfârşită pentru efectul terapeutic al scrisului, iubire dublată de voinţă şi de lecturi nesăţioase încă din adolescenţă, s-a devotat, cu o energie irepresibil justiţiară, jurnalisticii. Întâi celei scrise şi apoi celei de televiziune, pasiune care i-a adus celebritatea, dar care, prin natura frisonantă a ororile despre care trebuia să relateze zilnic la televiziunea cea mai urmărită din ţară, a ajuns să-i şi populeze nopţile cu coşmaruri. Cu atât mai mult cu cât ea reprezintă, printr-o tumultuoasă biografie, şi un exemplu de manual al sintagmei cretine, dar, vai, atât de tologită de contemporani, potrivit căreia "viaţa bate filmul".

Nu ştiu mulţi oameni care să fi putut rezista încercărilor vieţii cu atâta stoicism şi cu atâta umor lucid cum o face autoarea acestui blog. E aproape indecent să aminteşti tribulaţiile unei văduve de la 21 de ani, a unei mame care îşi creşte admirabil, dar singură, fetele din două căsnicii diferite (prima, curmată tragic cu câteva zile înainte de oficiere, cea de-a doua, încheiată rapid amiabil cu un soţ savant-autist) sau lupta ei disperată cu inevitabila depresie care a chinuit-o mai bine de un deceniu.(Nu mai amintim aici, fiind subînţelese, grohăielile zilnice, pofticioase şi obraznice, ale masculilor gregari faţă de o atrăgătoare femeie singură). Ce au însă de-a face toate aceste felii de viaţă, amare sau sensibile, cu literatura?

Ştim, desigur, încă de la musiu Jourdain, că, totuşi, în ciuda aparenţelor, nu vorbim în proză nici chiar atunci când narăm întâmplări spectaculoase sau inimaginabile. Dacă blogul Petronelei Rotar ar fi fost doar o supapă terapeutică pentru apăsătoarea ei existenţă zilnică, existenţă pigmentată de drame, de iubiri, de orori sau gingăşii, nu ne-ar fi atras prea mult atenţia, bineînţeles. Însă autoarea scrie bine. Scrie bine pentru că nu are încotro, căci şocurile vieţii trăite sunt o provocare căreia îi dă curs şi din nevoia de a expia răul, fireşte, dar mai ales din pornirea de a se reinventa pe sine prin scris. Zeiţă războinică, "băiată", vorba bunicii ei, operează fără anestezie, dar cu umor şi sarcasm, sau cu un hohot de plâns cu greu reţinut în gât, tumori, maligne sau benigne, ale lumii în care trăim. Dă seamă, cu o excelentă privire critică, atât de frumuseţea uitată a lumii, de nesfârşita iubire maternă, de extazul lecturii sau de omenia unor semeni, cât şi, în egală măsură, de urâţenia aspră, iritantă, a societăţii contemporane şi a oamenilor care îi otrăvesc viaţa, urâţenie pe care o cauterizează exemplar cu fierul înroşit al verbului şi cu ploaia acidă a ironiei.

Ceea ce e fascinant în acest univers personal, instituit şi livrat on-line cu o francheţe câteodată derutantă, e stilistica directă, fără ocolişuri şi, cum am mai spus, lirismul viril. Autoarea îşi construieşte lumea firesc, fără aerul că vrea să facă o demonstraţie, sublimând, printr-o proză poetică, sau printr-un hiperrealism concis, structural diferit de artificilitatea neorealismului mizerabilist al filmului românesc contemporan, duritatea cotidianului, pe care îşi propune, programatic, să-l prezinte în toată expresivitatea sa nudă. Distilându-şi în scris obsesiile, complexele, iubirile, dramele sau nedreptăţile vieţii curente, Petronela Rotar ne spune zilnic, prin această comunicare frugală şi centrifugă a blogului, postmodernă, aventură a gândirii nomade cum ar spune Lacan, că, da, e vie şi iubeşte viaţa cu pasiune cu atât mai mult cu cât, de mai multe ori până acum, a fost salvată chiar când se pregătea să treacă pragul pe uşa întredeschisă pe care scria Exit. A învăţat, deci, să strunească moartea, fie doar şi din irepresibila pornire de a da cu tifla, de a rămâne, la 37 de ani, o adolescentă rebelă şi sensibilă, gata să facă gaşcă cu fetele ei, spre eterna stupoare a minţilor închistate şi spre vibrantul lor amuzament iubitor.

"Care crezi că va fi ultimul tău gând înainte de a muri?", o întreabă impudic Teleşpan. Iar ea îi răspunde: "Că o să râdă foarte tare domnii de la morgă când or vedea că pe mâna moartei scrie ALIVE."

Alive, volumul care cuprinde prozele Petronelei Rotar, de pe blog şi inedite, va intra zilele astea în librării după ce va fi lansat sâmbătă, 22 noiembrie, la Târgul de carte "Gaudeamus", la Bucureşti. Uitaţi-vă, poate e şi ea acolo şi-i puteţi lua un autograf. O să o recunoaşteţi după tatuajul cu acelaşi titlu de pe încheietura mâinii drepte.

P.S. "Aşa, şi? Care-i treaba cu noaptea...?" S-a întâmplat ca a doua oară, la recomandarea lui Caius Dobrescu, să am mai mult timp şi, odată intrat în labirintul blogului ei, să nu mai pot ieşi. E acolo o drăcie foarte "catchy" care îţi deschide la finalul fiecărei postări încă alte cinci chestii "debitate" de autoare. Te poţi rătăci. Îţi poţi pierde întreaga noapte. Dar merită, băieţi, să ajungeţi la o postare de vacanţă din Grecia, cu o imagine bine ascunsă între faldurile luxuriantului ei blog, pentru a înţelege entuziasmul cu care Al. Ştefănescu a recunoscut-o imediat şi a sărit să o strângă la pieptu-i generos, ademenind-o să o bage în istorie.

Florin Cîntic este istoric, director al Arhivelor Naţionale, Filiala Iaşi şi membru în board-ul Fundaţiei Iaşi - Capitala Europeană a Culturii 

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Cine profită de madam Şoşoacă

Pavel LUCESCU

Cine profită de madam Şoşoacă

Campania care urmează la Iaşi nu trebuie să devină un circ de tip Şoşoacă, decât dacă vrem să ne batem joc de viitorul acestui oraş. Nu vreau să spun că madam SOS România ar trebui ignorată, ci că n-ar fi rău dacă am încerca să înţelegem mai mult ce are în cap când vine vorba de viitorul oraşului şi mai puţin ce vrea ea să ne vândă, adică scandal.

opinii

Distrugerea statuilor

Alexandru CĂLINESCU

Distrugerea statuilor

Frenezia negatoare woke e urmarea obscurantismului, a fanatismului şi a inculturii. Ideologii woke au cale liberă în mass-media, au pătruns în universităţi şi în şcoli. Acţiunile lor n-au nimic comun cu adevărul istoric. Ei pretind că fac dreptate celor ai căror strămoşi au fost umiliţi şi exploataţi, în realitate manipulează istoria şi adâncesc fracturile sociale.

De ce este atât de aspru Postul Mare?

pr. Constantin STURZU

De ce este atât de aspru Postul Mare?

Faţă de celelalte posturi de peste an, Postul Mare (care precede Sfintele Paşti) este considerat unul aspru, atât din punct de vedere alimentar, cât şi din alte puncte de vedere. De ce este – sau ni se pare a fi – Postul Mare atât de aspru? De ce, în genere, ne este atât de greu să postim? Din mulţimea de posibile răspunsuri, să reflectăm azi la trei dintre ele.

Roboţi

Codrin Liviu CUȚITARU

Roboţi

Robotul a trecut, treptat, de la „plimbarea” convulsivă pe coridoarele Universităţii, la alergarea „profesionistă”. Se arăta capabil să sară şi peste obstacole, plăcerea sa supremă fiind „să evite” deliberat, în viteză, femeile de serviciu îngenuncheate pe ciment şi prinse în efortul răzuirii gumelor de mestecat aruncate iresponsabil. Îngrijitoarele se speriau îngrozitor şi ţipau injurios după Robogică (foarte des îl numeau „pocitania dracului”!).

pulspulspuls

Un mare mister la liberalii ieşeni: cine va primi de la Bucale pâinea şi cuţitul listelor din toamnă?

Un mare mister la liberalii ieşeni: cine va primi de la Bucale pâinea şi cuţitul listelor din toamnă?

Un mare mister tace şi face pe piaţa politichiei locale în această perioadă, stimaţi electori: cine va face listele de candidaturi de la parlamentarele din toamnă la liberalii ieşeni? 

Caricatura zilei

La reciclat pet-uri și doze

Când Sistemul Garantie Colectare te pune pe gânduri

Cumpara editia digitala

Vremea in Iasi

Curs valutar

Parteneri

Intrebarea zilei

Vladimir Putin, presedintele Federatiei Ruse, a declarant intr-un interviu dat jurnalistului american Tucker Carlson ca nu va ataca niciun stat NATO. Credeti ca isi va respecta cuvantul dat?

vezi raspunsuri