Secretul „Puiului galben”: producătorii ieșeni explică pas cu pas metoda. „Nu e nimic nesănătos”. Ce spun autorităţile sanitare locale?
Scandalul “Puiului vopsit” a stârnit un val de reactii critice din partea marilor (...)
citeste totvineri, 29.03.2024
Interviu cu Beatrice Engel despre cât de greu se obţine un rol în Londra sau care este modul de lucru al regizorilor englezi debutat pe scena londoneză profesionistă cu rolul Félicité din „Doamna Bovary.
După ce a jucat opt ani teatru pe scena ieşeană la Luceafărul, actriţa Beatrice Engel a ales să plece la Londra. Luna aceasta a debutat pe scena londoneză profesionistă cu rolul Félicité din „Doamna Bovary“. A avut până în prezent nouă roluri în piesele jucate în Londra şi câte un rol în trei scurtmetraje. La cei 36 de ani ai săi joacă în piese râvnite de toţi actorii tineri. În prezent este actriţă la Drama Studio London.
Ziarul de Iaşi: Cum a început viaţa de actor?
Beatrice Engel: Se întâmpla în ultimul an de liceu când am văzut la Teatrul Naţional din Iaşi o adaptare a piesei „Romeo şi Julieta“ jucată de câţiva actori din fosta Iugoslavie. Apoi am urmat cursurile Universităţii de Arte „George Enescu“ din Iaşi, iar în 2006 am debutat pe scena Teatrului Luceafărul cu rolul Julieta în „Romeo şi Julieta“ în regia domnului Ion Ciubotaru. Nouă ani mai târziu am absolvit un curs de master la Drama Studio London, iar luna trecută am debutat pe scena londoneză jucând Felicite în „Doamna Bovary“ în regia lui Victor Sobchak, la Upstairs at the Lord Stanley.
ZdI.: Există momente în care actoria seamană mai degrabă cu o „pacoste“ decât cu o meserie?
B.E.: Ca în orice meserie şi în cea de actor există suişuri şi coborâşuri, dar nu am simţit niciodată că actoria e o pacoste. E ceea ce îmi place să fac. E pur şi simplu drumul meu, pe care l-am ales în mod conştient şi pe care îmi doresc să merg în continuare. Să fiu sinceră, într-un fel, eu sunt o „pacoste“ pentru că în ciuda calmului aparent, sunt neliniştită, nerăbdătoare, încăpăţânată, dar şi perfecţionistă şi perseverentă.
ZdI.: Cu ce amintiri aţi rămas de la Teatrul pentru copii?
B.E.: Am rămas cu amintirea momentelor în care după spectacol copiii îmi aduceau flori, obicei care nu există aici în Anglia, şi momentele în care îmi spuneau cât de mult le-a plăcut spectacolul. E cel mai rapid feedback pe care îl poate avea un actor.
ZdI.: Cum se joacă teatru acolo, există diferenţe vizibile de tehnică, interpretare sau regie?
B.E.: Actoria e la fel peste tot, în teatru există doar diferenţe de abordare. În România vedeam foarte des spectacole de regie, în care amprenta regizorală e foarte puternică. Însă aici, în Anglia, regia e mult mai subtilă, lasă actorii să fie în prim plan. În ceea ce priveşte stilul de lucru, am întâlnit doar regizori care îţi dau direcţia pe care să mergi, îţi explică ce vor de la tine, iar tu ca actor îţi construieşti singur personajul. Nu am întâlnit vreun regizor care să dea ore de actorie. Nici nu ar avea timp. Închirierea unei săli de repetiţii costă, deci şi timpul pentru repetiţii e limitat. Pentru „Doamna Bovary“, spectacol de două ore şi jumătate, am repetat doar două săptămâni. Ritmul de lucru a fost unul intens. Regizorul ne-a trimis scenariile cu câteva săptămâni înainte de repetiţii şi ne-a cerut să venim la prima repetiţie cu textul învăţat. În ceea ce priveşte personajul meu, Felicite, ştiam cum să-l fac încă de la casting. În Londra când mergi la casting trebuie să-i arăţi, să-i propui regizorului un personaj, iar dacă lui îi place ce vede îţi oferă rolul. Actoria a devenit un mod de viaţă. Mersul la casting-uri poate fi stresant uneori, să obţii un job nu e simplu când aplică 200-300 de actori pe un rol, concurenţa e foarte mare, aşa că încerc să îmi iau în serios munca.
ZdI.: În România actorii sunt plătiţi foarte prost, cum sunt plătiţi peste hotare şi cât de mult investeşte statul în ei?
B.E.: Spre deosebire de România, unde majoritatea actorilor lucrează în teatrele de stat, joacă permanent şi primesc lunar un salariu, în străinăntate actorii sunt plătiţi pe contract. Dacă eşti actor consacrat şi joci pe West End, câştigi bine. Dacă eşti actor de rând sau debutant şi joci în teatrele de fringe eşti plătit în funcţie de biletele vândute şi sumele nu sunt mari deloc. Actorii de obicei prind un proiect o dată la câteva luni, Londra e un oras scump şi doar din teatru nu s-ar putea întreţine, aşa că mai au şi alte profesii din care fac un ban. În ceea ce priveşte implicarea statului englez în carierele actorilor nu se prea poate vorbi de aşa ceva. Şcolile de actorie de top din Londra, printre care şi Drama Studio London la care am făcut master-ul, sunt particulare, se întreţin din taxe, donaţii. Teatrele de fringe si de pe West End, la fel. Doar Teatrul Naţional şi BBC-ul aparţin statului şi dacă prinzi un contract acolo, eşti plătit foarte bine. În rest, succesul depinde de tine, de cât de mult te zbaţi, dar în nici un caz de stat.
ZdI.: Are şanse un tânăr actor de la noi în teatrele din alte ţări?
B.E.: Depinde de actor şi de mulţi alţi factori. Din punctul meu de vedere, cursul de master din Londra m-a schimbat mult ca profesionist dar şi ca om, m-a pus pe o direcţie bună şi mi-a dat toate uneltele pentru a mă descurca într-o lume dură. Şanse sunt dacă stăpâneşti limba atât de bine încât să îţi vină natural să joci sau să improvizezi în acea limbă. Apoi depinde de regizori. În teatru e mai greu pentru că regizorii englezi sunt pretenţioşi. Dacă vrei să faci teatru aici trebuie să ai accent britanic. Şi chiar dacă poţi să faci foarte bine accent britanic, vor fi regizori care nu te vor distribui în piesele lor doar pentru că nu eşti englez, nu prea ai cum să le schimbi mentalitatea. Filmele sunt ceva mai accesibile, există roluri de emigranţi est-europeni şi nu interesează pe nimeni dacă ai accent britanic sau nu.
ZdI.: Pe scurt, reţeta succesului dumneavoastră este...
B.E.: Reţeta mea e munca şi perseverenţa, dar cred că fiecare actor trebuie să-şi găseasca reţeta proprie. Actoria e o profesie imprevizibilă, ce a funcţionat la mine s-ar putea să nu funcţioneze la ceilalţi şi viceversa. Fiecare actor are propriul drum.
Cuvinte cheie: + Drama Studio London, Beatrice Engel, Teatrul Luceafarul
© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.
Ciucă se gândește la o confruntare cu Ciolacu la alegerile prezidențiale
Miroslava – comuna cea mai mare și cea mai bogată din regiune. Încotro? (P)
Gamificarea: o aventură magică la școala primară Lorelay! (P)
Este videochatul o nouă cale către independența financiară a fetelor? (P)
Dealer de droguri cu sute de comenzi, iertat de judecători: „A făcut progrese în plan spiritual”
Lovitură în Podu Roş: trei tineri au jefuit maşina de îngheţată. O greşeală minora a şoferului
Temperaturi de vară la început de aprilie. 28 de grade Celsius la Iași
Grindeanu: Contractul pentru încă un lot din secţiunea montana a A8 intră în licitaţie
Premierul anunţă că “nu este oportun ca magazinele să fie închise în weekend”
O capsulă cu senzori ar putea fi o alternativă la endoscopie
Ce pot indica modificările patologice ale examenului de urină? (P)
Moştenirea toxică ce o vor lăsa rectorii ajunşi la al treilea sau al patrulea mandat
Calcule matematice: am putea avea o premieră la locale la Iaşi de ne va durea mintea
Virusul HIV a fost eliminat din celule, deocamdată, în laborator
Pacient de 22 de ani cu limfagiom chistic de mezocolon, operat cu succes la Arcadia
Ultimele calcule privind posibilitatea ca Iaşul să prindă un post de europarlamentar
“Extraordinara poveste a lui Peter Schlemhil” de Adelbert von Chamisso
Cum e să lucrezi într-o universitate (şi să participi la alegeri)
Pavel LUCESCUCine profită de madam Şoşoacă |
Alexandru CĂLINESCUDistrugerea statuilor |
pr. Constantin STURZUDe ce este atât de aspru Postul Mare? |
Codrin Liviu CUȚITARURoboţi |
Un mare mister la liberalii ieşeni: cine va primi de la Bucale pâinea şi cuţitul listelor din toamnă? |