Anunturi de Mica Publicitate
Abonament la editia electronica
Iasi Tv Life
TeleM
TVR Iasi Telejurnal
Abonament la editia tiparita

vineri, 29.03.2024

Actriţa din Iaşi care și-a încercat norocul pe scena londoneză: a debutat în „Doamna Bovary”

GALERIE
actrita Beatrice Engel
  • actrita Beatrice Engel
- +

Interviu cu Beatrice Engel despre cât de greu se obţine un rol în Londra sau care este modul de lucru al regizorilor englezi debutat pe scena londoneză profesionistă cu rolul Félicité din „Doamna Bovary.

După ce a jucat opt ani teatru pe scena ieşeană la Luceafărul, actriţa Beatrice Engel a ales să plece la Londra. Luna aceasta a debutat pe scena londoneză profesionistă cu rolul Félicité din „Doamna Bovary“. A avut până în prezent nouă roluri în piesele jucate în Londra şi câte un rol în trei scurtmetraje. La cei 36 de ani ai săi joacă în piese râvnite de toţi actorii tineri. În prezent este actriţă la Drama Studio London.

Ziarul de Iaşi: Cum a început viaţa de actor?
Beatrice Engel:
Se întâmpla în ultimul an de liceu când am văzut la Teatrul Naţional din Iaşi o adaptare a piesei „Romeo şi Julieta“ jucată de câţiva actori din fosta Iugoslavie. Apoi am urmat cursurile Universităţii de Arte „George Enescu“ din Iaşi, iar în 2006 am debutat pe scena Teatrului Luceafărul cu rolul Julieta în „Romeo şi Julieta“ în regia domnului Ion Ciubotaru. Nouă ani mai târziu am absolvit un curs de master la Drama Studio London, iar luna trecută am debutat pe scena londoneză jucând Felicite în „Doamna Bovary“ în regia lui Victor Sobchak, la Upstairs at the Lord Stanley. 

ZdI.: Există momente în care actoria seamană mai degrabă cu o „pacoste“ decât cu o meserie?
B.E.:
Ca în orice meserie şi în cea de actor există suişuri şi coborâşuri, dar nu am simţit niciodată că actoria e o pacoste. E ceea ce îmi place să fac. E pur şi simplu drumul meu, pe care l-am ales în mod conştient şi pe care îmi doresc să merg în continuare. Să fiu sinceră, într-un fel, eu sunt o  „pacoste“ pentru că în ciuda calmului aparent, sunt neliniştită, nerăbdătoare, încăpăţânată, dar şi perfecţionistă şi perseverentă.

ZdI.: Cu ce amintiri aţi rămas de la Teatrul pentru copii?
B.E.:
Am rămas cu amintirea momentelor în care după spectacol copiii îmi aduceau flori, obicei care nu există aici în Anglia, şi momentele în care îmi spuneau cât de mult le-a plăcut spectacolul. E cel mai rapid feedback pe care îl poate avea un actor.

ZdI.: Cum se joacă teatru acolo, există diferenţe vizibile de tehnică, interpretare sau regie?
B.E.:
Actoria e la fel peste tot, în teatru există doar diferenţe de abordare. În România vedeam foarte des spectacole de regie, în care amprenta regizorală e foarte puternică. Însă aici, în Anglia, regia e mult mai subtilă, lasă actorii să fie în prim plan. În ceea ce priveşte stilul de lucru, am întâlnit doar regizori care îţi dau direcţia pe care să mergi, îţi explică ce vor de la tine, iar tu ca actor îţi construieşti singur personajul. Nu am întâlnit vreun regizor care să dea ore de actorie. Nici nu ar avea timp. Închirierea unei săli de repetiţii costă, deci şi timpul pentru repetiţii e limitat. Pentru „Doamna Bovary“, spectacol de două ore şi jumătate, am repetat doar două săptămâni. Ritmul de lucru a fost unul intens. Regizorul ne-a trimis scenariile cu câteva săptămâni înainte de repetiţii şi ne-a cerut să venim la prima repetiţie cu textul învăţat. În ceea ce priveşte personajul meu, Felicite, ştiam cum să-l fac încă de la casting. În Londra când mergi la casting trebuie să-i arăţi, să-i propui regizorului un personaj, iar dacă lui îi place ce vede îţi oferă rolul. Actoria a devenit un mod de viaţă. Mersul la casting-uri poate fi stresant uneori, să obţii un job nu e simplu când aplică 200-300 de actori pe un rol, concurenţa e foarte mare, aşa că încerc să îmi iau în serios munca.

ZdI.: În România actorii sunt plătiţi foarte prost, cum sunt plătiţi peste hotare şi cât de mult investeşte statul în ei?
B.E.:
Spre deosebire de România, unde majoritatea actorilor lucrează în teatrele de stat, joacă permanent şi primesc lunar un salariu, în străinăntate actorii sunt plătiţi pe contract. Dacă eşti actor consacrat şi joci pe West End, câştigi bine. Dacă eşti actor de rând sau debutant şi joci în teatrele de fringe eşti plătit în funcţie de biletele vândute şi sumele nu sunt mari deloc. Actorii de obicei prind un proiect o dată la câteva luni, Londra e un oras scump şi doar din teatru nu s-ar putea întreţine, aşa că mai au şi alte profesii din care fac un ban. În ceea ce priveşte implicarea statului englez în carierele actorilor nu se prea poate vorbi de aşa ceva. Şcolile de actorie de top din Londra, printre care şi Drama Studio London la care am făcut master-ul, sunt particulare, se întreţin din taxe, donaţii. Teatrele de fringe si de pe West End, la fel. Doar Teatrul Naţional şi BBC-ul aparţin statului şi dacă prinzi un contract acolo, eşti plătit foarte bine. În rest, succesul depinde de tine, de cât de mult te zbaţi, dar în nici un caz de stat.

ZdI.: Are şanse un tânăr actor de la noi în teatrele din alte ţări?
B.E.:
Depinde de actor şi de mulţi alţi factori. Din punctul meu de vedere, cursul de master din Londra m-a schimbat mult ca profesionist dar şi ca om, m-a pus pe o direcţie bună şi mi-a dat toate uneltele pentru a mă descurca într-o lume dură. Şanse sunt dacă stăpâneşti limba atât de bine încât să îţi vină natural să joci sau să improvizezi în acea limbă. Apoi depinde de regizori. În teatru e mai greu pentru că regizorii englezi sunt pretenţioşi. Dacă vrei să faci teatru aici trebuie să ai accent britanic. Şi chiar dacă poţi să faci foarte bine accent britanic, vor fi regizori care nu te vor distribui în piesele lor doar pentru că nu eşti englez, nu prea ai cum să le schimbi mentalitatea. Filmele sunt ceva mai accesibile, există roluri de emigranţi est-europeni şi nu interesează pe nimeni dacă ai accent britanic sau nu.  

ZdI.: Pe scurt, reţeta succesului dumneavoastră este...
B.E.:
Reţeta mea e munca şi perseverenţa, dar cred că fiecare actor trebuie să-şi găseasca reţeta proprie. Actoria e o profesie imprevizibilă, ce a funcţionat la mine s-ar putea să nu funcţioneze la ceilalţi şi viceversa. Fiecare actor are propriul drum. 

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Cine profită de madam Şoşoacă

Pavel LUCESCU

Cine profită de madam Şoşoacă

Campania care urmează la Iaşi nu trebuie să devină un circ de tip Şoşoacă, decât dacă vrem să ne batem joc de viitorul acestui oraş. Nu vreau să spun că madam SOS România ar trebui ignorată, ci că n-ar fi rău dacă am încerca să înţelegem mai mult ce are în cap când vine vorba de viitorul oraşului şi mai puţin ce vrea ea să ne vândă, adică scandal.

opinii

Distrugerea statuilor

Alexandru CĂLINESCU

Distrugerea statuilor

Frenezia negatoare woke e urmarea obscurantismului, a fanatismului şi a inculturii. Ideologii woke au cale liberă în mass-media, au pătruns în universităţi şi în şcoli. Acţiunile lor n-au nimic comun cu adevărul istoric. Ei pretind că fac dreptate celor ai căror strămoşi au fost umiliţi şi exploataţi, în realitate manipulează istoria şi adâncesc fracturile sociale.

De ce este atât de aspru Postul Mare?

pr. Constantin STURZU

De ce este atât de aspru Postul Mare?

Faţă de celelalte posturi de peste an, Postul Mare (care precede Sfintele Paşti) este considerat unul aspru, atât din punct de vedere alimentar, cât şi din alte puncte de vedere. De ce este – sau ni se pare a fi – Postul Mare atât de aspru? De ce, în genere, ne este atât de greu să postim? Din mulţimea de posibile răspunsuri, să reflectăm azi la trei dintre ele.

Roboţi

Codrin Liviu CUȚITARU

Roboţi

Robotul a trecut, treptat, de la „plimbarea” convulsivă pe coridoarele Universităţii, la alergarea „profesionistă”. Se arăta capabil să sară şi peste obstacole, plăcerea sa supremă fiind „să evite” deliberat, în viteză, femeile de serviciu îngenuncheate pe ciment şi prinse în efortul răzuirii gumelor de mestecat aruncate iresponsabil. Îngrijitoarele se speriau îngrozitor şi ţipau injurios după Robogică (foarte des îl numeau „pocitania dracului”!).

pulspulspuls

Un mare mister la liberalii ieşeni: cine va primi de la Bucale pâinea şi cuţitul listelor din toamnă?

Un mare mister la liberalii ieşeni: cine va primi de la Bucale pâinea şi cuţitul listelor din toamnă?

Un mare mister tace şi face pe piaţa politichiei locale în această perioadă, stimaţi electori: cine va face listele de candidaturi de la parlamentarele din toamnă la liberalii ieşeni? 

Caricatura zilei

La reciclat pet-uri și doze

Când Sistemul Garantie Colectare te pune pe gânduri

Cumpara editia digitala

Vremea in Iasi

Curs valutar

Parteneri

Intrebarea zilei

Vladimir Putin, presedintele Federatiei Ruse, a declarant intr-un interviu dat jurnalistului american Tucker Carlson ca nu va ataca niciun stat NATO. Credeti ca isi va respecta cuvantul dat?

vezi raspunsuri