Anunturi de Mica Publicitate
Abonament la editia electronica
Iasi Tv Life
TeleM
TVR Iasi Telejurnal
Abonament la editia tiparita

vineri, 29.03.2024

"Amintiri din Casa Morţilor" 2.0. (I)

GALERIE
Florin Cintic
  • Florin Cintic
- +

Corespondentul de agenţie de presă face onest ceea ce e calificat să facă: culege şi sintetizează, pe scurt, informaţii din surse deschise, mai luminează contextul cu câte o informaţie pe surse, din interior, şi colorează, când e cazul, fundalul cu bârfe şi glumiţe.

Sunt aproape trei decenii de la asasinarea lui Nicolae Ceauşescu, conducător militar şi politic al României din 1965 până în 1989, în fruntea unui partid comunist unic, într-o ţară subdezvoltată, nedemocratică, aflată în siajul Moscovei. Deşi au trecut mai mulţi ani decât "Epoca de Aur" a acestuia, o analiză serioasă şi bazată pe documente, cu imparţialitate istorică şi cu fineţe contextuală a acelor timpuri, încă nu este de găsit în librării. De aceea, orice efort memorialistic făcut cu bună-credinţă, chiar dacă e inevitabil subiectiv şi limitat la un unghi de vedere personal, e mai mult decât binevenit pentru simplul fapt că multiplică perspectivele şi, uneori, poate aduce detalii semnificative care să lumineze cotloane încă obscure ale istoriei recente.

Pornind de la o dezbatere inocentă pe reţelele de socializare, am primit, pentru biblioteca Arhivelor Naţionale din Iaşi, o mărturie interesantă a unui personaj despre care nu ştiam mare lucru, dar care, în calitatea singulară de corespondent pentru o mare agenţie de presă occidentală, a fost un martor privilegiat la câteva dintre momentele istorice care au marcat domnia apăsătoare a lui Nicolae Ceauşescu, singurul bolşevic leninist ajuns preşedinte de republică (cvasi)sovietică căruia i s-a acordat, linguşitor, un sceptru regal (stârnind ironia cosmică, şi invidia, lui Salvator Dali). E vorba de volumul de amintiri al lui Sergiu Viorel Urmă intitulat bombastic Screwed. Dansând cu generalii apărut la Cartea Românească în 2016, cu subtitlul excesiv "Din România lui Ceauşescu în America lui Obama: memoriile şi observaţiile unui reporter Associated Press de-a lungul a patruzeci de ani în Europa şi Statele Unite". În ciuda multor limitări, pe care le voi detalia critic mai târziu, volumul merită atenţie pentru că realizează o sinteză, inevitabil sumară şi generalizantă, a unuia dintre cele mai interesante filoane de analiză istorică pentru ultimele patru decenii de istorie recentă: colaborarea, politică, economică şi diplomatică dintre România şi Statele Unite ale Americii, probabil cea mai atipică din lagărul ţărilor socialiste aflate sub pulpana Moscovei, pornită de flerul lui Ceauşescu de a-l primi cu protocol de preşedinte de stat, în 1967, pe Richard Nixon, fost Vicepreşedinte şi candidat la preşedinţie, aflat într-un turneu în Europa de Est prin care îşi întărea relevanţa internaţională, deşi acesta efectua vizita în calitate de persoană privată. Cu acest prilej, între cei doi viitori preşedinţi (la acea vreme Ceauşescu era doar Secretar General al PCR, chiar dacă conducea, de facto, ţara) s-a stabilit o amiciţie directă care va înfrunta timpul (eu am găsit la National Security Archives din Washington, scrisoarea de recomandare a lui Nixon pentru Reagan, din 1983, pentru ca România lui Ceauşescu să producă uniforme şi armament - prin Romtehnica lui Stănculescu -, pe bani americani, pentru Saddam Hussein, aflat atunci în război cu Iranul, duşman tradiţional al S.UA.).

Amiciţia Nixon - Ceauşescu ar fi trebuit să fie, în opinia mea, firul roşu pe care să se construiască amintirile domnului Urmă, nu numai pentru că domnia-sa, ca mulţi alţi tineri ai momentului au fost de bunăvoie în stradă, în 1969, în mulţimea care tălăzuia să-l vadă pe primul preşedinte american venit în România, ci pentru că acela a fost un punct de cotitură în relaţiile româno-americane, care a deschis parteneriatele culturale (bursele Fulbright pentru ambele ţări, bursele pentru scriitori la Iowa University, schimburi de ansambluri, teatru, jazz etc.) şi care, graţie muncii nevăzute a lui Maurer şi Corneliu Mănescu, l-a transformat pe Ceauşescu într-un star regional al politicii externe care mima medierea cu Vietnamul de Nord, cu China, cu Israelul sau cu Germania Federală. Tot acel moment i-a permis celei mai mari agenţii de presă americane şi mondiale, Associated Press, să-şi deschidă o antenă în România - acceptarea ei fiind făcută, în primul rând, pentru motive de propagandă a regimului, desigur -, unde domnul Urmă, strălucit absolvent al facultăţii de engleză, a fost angajat ca asistent al reporterului american ca urmare a recomandării Catincăi Ralea, fiică a lui Mihail Ralea, influent "tovarăş de drum" comunist, ea însăşi o anglistă de excepţie, cu mare trecere la ambasade, un personaj carismatic, de o rară inteligenţă, dispărută tragic în urma unui accident medical. Din 1974, când şeful de antenă a fost retras pentru alte zări mai interesante, domnul Urmă a rămas singurul român corespondent al unei agenţii străine acreditat ca atare la Bucureşti până în anul 1985 când guvernul comunist, din ce în ce mai ostracizat internaţional, i-a retras acreditarea expulzând practic toţi jurnaliştii străini într-o încercare disperată de a opri informaţiile despre dezastrul politic şi umanitar din România.

Cartea de "amintiri şi observaţii" a domnului Urmă nu conţine, spre dezamăgirea mea, prea multe lucruri noi, în afară de o condamnare la moarte a unor băieţi întreprinzători care furau carne pe care apoi o revindeau, de moartea artificierului din poliţie care a încercat să dezamorseze o bombă plasată în autoturismul unui student sirian din Grozăveşti şi de povestea neverosimilă a "îmbrăcării" cu mesaje subversive a câinilor vagabonzi din Bucureşti (evenimente petrecute în anii 80, care ar fi necesitat, în opinia mea, mai multe detalii credibile). În rest, corespondentul de agenţie de presă face onest ceea ce e calificat să facă: culege şi sintetizează, pe scurt, informaţii din surse deschise, mai luminează contextul cu câte o informaţie pe surse, din interior, şi colorează, când e cazul, fundalul cu bârfe şi glumiţe. Totuşi, volumul conţine un lucru important pentru publicul larg, care-l recomandă: o cronologie coerentă şi o decriptare corectă şi onestă a evenimentelor din cele două decenii de viaţă cotidiană în România acoperite de autor. Este un bun instrument de a pătrunde în succesiunea unor fapte şi în descrierea unor personaje care au marcat timpul şi care sunt astăzi acoperite de aluviunile istoriei şi ale uitării. Din acest punct de vedere, ca devoalare a unor elemente din istoria recentă ascunse publicului larg (chiar dacă, pentru specialişti, sunt în general cunoscute), cartea domnului Urmă este un excelent punct de pornire pentru cei interesaţi să afle dedesubturile acelei lumi.

Cartea mai are un strat important de informaţii: voluminosul dosar de urmărire informativă pe care i l-a deschis Securitatea autorului. (Continuare în ediţia Ziarului de Iaşi din 22 noiembrie)

Florin Cîntic este istoric, director al Arhivelor Naţionale, Filiala Iaşi şi scriitor

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Cine profită de madam Şoşoacă

Pavel LUCESCU

Cine profită de madam Şoşoacă

Campania care urmează la Iaşi nu trebuie să devină un circ de tip Şoşoacă, decât dacă vrem să ne batem joc de viitorul acestui oraş. Nu vreau să spun că madam SOS România ar trebui ignorată, ci că n-ar fi rău dacă am încerca să înţelegem mai mult ce are în cap când vine vorba de viitorul oraşului şi mai puţin ce vrea ea să ne vândă, adică scandal.

opinii

Distrugerea statuilor

Alexandru CĂLINESCU

Distrugerea statuilor

Frenezia negatoare woke e urmarea obscurantismului, a fanatismului şi a inculturii. Ideologii woke au cale liberă în mass-media, au pătruns în universităţi şi în şcoli. Acţiunile lor n-au nimic comun cu adevărul istoric. Ei pretind că fac dreptate celor ai căror strămoşi au fost umiliţi şi exploataţi, în realitate manipulează istoria şi adâncesc fracturile sociale.

De ce este atât de aspru Postul Mare?

pr. Constantin STURZU

De ce este atât de aspru Postul Mare?

Faţă de celelalte posturi de peste an, Postul Mare (care precede Sfintele Paşti) este considerat unul aspru, atât din punct de vedere alimentar, cât şi din alte puncte de vedere. De ce este – sau ni se pare a fi – Postul Mare atât de aspru? De ce, în genere, ne este atât de greu să postim? Din mulţimea de posibile răspunsuri, să reflectăm azi la trei dintre ele.

Roboţi

Codrin Liviu CUȚITARU

Roboţi

Robotul a trecut, treptat, de la „plimbarea” convulsivă pe coridoarele Universităţii, la alergarea „profesionistă”. Se arăta capabil să sară şi peste obstacole, plăcerea sa supremă fiind „să evite” deliberat, în viteză, femeile de serviciu îngenuncheate pe ciment şi prinse în efortul răzuirii gumelor de mestecat aruncate iresponsabil. Îngrijitoarele se speriau îngrozitor şi ţipau injurios după Robogică (foarte des îl numeau „pocitania dracului”!).

pulspulspuls

Un mare mister la liberalii ieşeni: cine va primi de la Bucale pâinea şi cuţitul listelor din toamnă?

Un mare mister la liberalii ieşeni: cine va primi de la Bucale pâinea şi cuţitul listelor din toamnă?

Un mare mister tace şi face pe piaţa politichiei locale în această perioadă, stimaţi electori: cine va face listele de candidaturi de la parlamentarele din toamnă la liberalii ieşeni? 

Caricatura zilei

La reciclat pet-uri și doze

Când Sistemul Garantie Colectare te pune pe gânduri

Cumpara editia digitala

Vremea in Iasi

Curs valutar

Parteneri

Intrebarea zilei

Vladimir Putin, presedintele Federatiei Ruse, a declarant intr-un interviu dat jurnalistului american Tucker Carlson ca nu va ataca niciun stat NATO. Credeti ca isi va respecta cuvantul dat?

vezi raspunsuri