Secretul „Puiului galben”: producătorii ieșeni explică pas cu pas metoda. „Nu e nimic nesănătos”. Ce spun autorităţile sanitare locale?
Scandalul “Puiului vopsit” a stârnit un val de reactii critice din partea marilor (...)
citeste totvineri, 29.03.2024
Corespondentul de agenţie de presă face onest ceea ce e calificat să facă: culege şi sintetizează, pe scurt, informaţii din surse deschise, mai luminează contextul cu câte o informaţie pe surse, din interior, şi colorează, când e cazul, fundalul cu bârfe şi glumiţe.
Sunt aproape trei decenii de la asasinarea lui Nicolae Ceauşescu, conducător militar şi politic al României din 1965 până în 1989, în fruntea unui partid comunist unic, într-o ţară subdezvoltată, nedemocratică, aflată în siajul Moscovei. Deşi au trecut mai mulţi ani decât "Epoca de Aur" a acestuia, o analiză serioasă şi bazată pe documente, cu imparţialitate istorică şi cu fineţe contextuală a acelor timpuri, încă nu este de găsit în librării. De aceea, orice efort memorialistic făcut cu bună-credinţă, chiar dacă e inevitabil subiectiv şi limitat la un unghi de vedere personal, e mai mult decât binevenit pentru simplul fapt că multiplică perspectivele şi, uneori, poate aduce detalii semnificative care să lumineze cotloane încă obscure ale istoriei recente.
Pornind de la o dezbatere inocentă pe reţelele de socializare, am primit, pentru biblioteca Arhivelor Naţionale din Iaşi, o mărturie interesantă a unui personaj despre care nu ştiam mare lucru, dar care, în calitatea singulară de corespondent pentru o mare agenţie de presă occidentală, a fost un martor privilegiat la câteva dintre momentele istorice care au marcat domnia apăsătoare a lui Nicolae Ceauşescu, singurul bolşevic leninist ajuns preşedinte de republică (cvasi)sovietică căruia i s-a acordat, linguşitor, un sceptru regal (stârnind ironia cosmică, şi invidia, lui Salvator Dali). E vorba de volumul de amintiri al lui Sergiu Viorel Urmă intitulat bombastic Screwed. Dansând cu generalii apărut la Cartea Românească în 2016, cu subtitlul excesiv "Din România lui Ceauşescu în America lui Obama: memoriile şi observaţiile unui reporter Associated Press de-a lungul a patruzeci de ani în Europa şi Statele Unite". În ciuda multor limitări, pe care le voi detalia critic mai târziu, volumul merită atenţie pentru că realizează o sinteză, inevitabil sumară şi generalizantă, a unuia dintre cele mai interesante filoane de analiză istorică pentru ultimele patru decenii de istorie recentă: colaborarea, politică, economică şi diplomatică dintre România şi Statele Unite ale Americii, probabil cea mai atipică din lagărul ţărilor socialiste aflate sub pulpana Moscovei, pornită de flerul lui Ceauşescu de a-l primi cu protocol de preşedinte de stat, în 1967, pe Richard Nixon, fost Vicepreşedinte şi candidat la preşedinţie, aflat într-un turneu în Europa de Est prin care îşi întărea relevanţa internaţională, deşi acesta efectua vizita în calitate de persoană privată. Cu acest prilej, între cei doi viitori preşedinţi (la acea vreme Ceauşescu era doar Secretar General al PCR, chiar dacă conducea, de facto, ţara) s-a stabilit o amiciţie directă care va înfrunta timpul (eu am găsit la National Security Archives din Washington, scrisoarea de recomandare a lui Nixon pentru Reagan, din 1983, pentru ca România lui Ceauşescu să producă uniforme şi armament - prin Romtehnica lui Stănculescu -, pe bani americani, pentru Saddam Hussein, aflat atunci în război cu Iranul, duşman tradiţional al S.UA.).
Amiciţia Nixon - Ceauşescu ar fi trebuit să fie, în opinia mea, firul roşu pe care să se construiască amintirile domnului Urmă, nu numai pentru că domnia-sa, ca mulţi alţi tineri ai momentului au fost de bunăvoie în stradă, în 1969, în mulţimea care tălăzuia să-l vadă pe primul preşedinte american venit în România, ci pentru că acela a fost un punct de cotitură în relaţiile româno-americane, care a deschis parteneriatele culturale (bursele Fulbright pentru ambele ţări, bursele pentru scriitori la Iowa University, schimburi de ansambluri, teatru, jazz etc.) şi care, graţie muncii nevăzute a lui Maurer şi Corneliu Mănescu, l-a transformat pe Ceauşescu într-un star regional al politicii externe care mima medierea cu Vietnamul de Nord, cu China, cu Israelul sau cu Germania Federală. Tot acel moment i-a permis celei mai mari agenţii de presă americane şi mondiale, Associated Press, să-şi deschidă o antenă în România - acceptarea ei fiind făcută, în primul rând, pentru motive de propagandă a regimului, desigur -, unde domnul Urmă, strălucit absolvent al facultăţii de engleză, a fost angajat ca asistent al reporterului american ca urmare a recomandării Catincăi Ralea, fiică a lui Mihail Ralea, influent "tovarăş de drum" comunist, ea însăşi o anglistă de excepţie, cu mare trecere la ambasade, un personaj carismatic, de o rară inteligenţă, dispărută tragic în urma unui accident medical. Din 1974, când şeful de antenă a fost retras pentru alte zări mai interesante, domnul Urmă a rămas singurul român corespondent al unei agenţii străine acreditat ca atare la Bucureşti până în anul 1985 când guvernul comunist, din ce în ce mai ostracizat internaţional, i-a retras acreditarea expulzând practic toţi jurnaliştii străini într-o încercare disperată de a opri informaţiile despre dezastrul politic şi umanitar din România.
Cartea de "amintiri şi observaţii" a domnului Urmă nu conţine, spre dezamăgirea mea, prea multe lucruri noi, în afară de o condamnare la moarte a unor băieţi întreprinzători care furau carne pe care apoi o revindeau, de moartea artificierului din poliţie care a încercat să dezamorseze o bombă plasată în autoturismul unui student sirian din Grozăveşti şi de povestea neverosimilă a "îmbrăcării" cu mesaje subversive a câinilor vagabonzi din Bucureşti (evenimente petrecute în anii 80, care ar fi necesitat, în opinia mea, mai multe detalii credibile). În rest, corespondentul de agenţie de presă face onest ceea ce e calificat să facă: culege şi sintetizează, pe scurt, informaţii din surse deschise, mai luminează contextul cu câte o informaţie pe surse, din interior, şi colorează, când e cazul, fundalul cu bârfe şi glumiţe. Totuşi, volumul conţine un lucru important pentru publicul larg, care-l recomandă: o cronologie coerentă şi o decriptare corectă şi onestă a evenimentelor din cele două decenii de viaţă cotidiană în România acoperite de autor. Este un bun instrument de a pătrunde în succesiunea unor fapte şi în descrierea unor personaje care au marcat timpul şi care sunt astăzi acoperite de aluviunile istoriei şi ale uitării. Din acest punct de vedere, ca devoalare a unor elemente din istoria recentă ascunse publicului larg (chiar dacă, pentru specialişti, sunt în general cunoscute), cartea domnului Urmă este un excelent punct de pornire pentru cei interesaţi să afle dedesubturile acelei lumi.
Cartea mai are un strat important de informaţii: voluminosul dosar de urmărire informativă pe care i l-a deschis Securitatea autorului. (Continuare în ediţia Ziarului de Iaşi din 22 noiembrie)
Florin Cîntic este istoric, director al Arhivelor Naţionale, Filiala Iaşi şi scriitor
Cuvinte cheie:
© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.
Ciucă se gândește la o confruntare cu Ciolacu la alegerile prezidențiale
Miroslava – comuna cea mai mare și cea mai bogată din regiune. Încotro? (P)
Gamificarea: o aventură magică la școala primară Lorelay! (P)
Este videochatul o nouă cale către independența financiară a fetelor? (P)
Dealer de droguri cu sute de comenzi, iertat de judecători: „A făcut progrese în plan spiritual”
Lovitură în Podu Roş: trei tineri au jefuit maşina de îngheţată. O greşeală minora a şoferului
Temperaturi de vară la început de aprilie. 28 de grade Celsius la Iași
Grindeanu: Contractul pentru încă un lot din secţiunea montana a A8 intră în licitaţie
Premierul anunţă că “nu este oportun ca magazinele să fie închise în weekend”
O capsulă cu senzori ar putea fi o alternativă la endoscopie
Ce pot indica modificările patologice ale examenului de urină? (P)
Moştenirea toxică ce o vor lăsa rectorii ajunşi la al treilea sau al patrulea mandat
Calcule matematice: am putea avea o premieră la locale la Iaşi de ne va durea mintea
Virusul HIV a fost eliminat din celule, deocamdată, în laborator
Pacient de 22 de ani cu limfagiom chistic de mezocolon, operat cu succes la Arcadia
Ultimele calcule privind posibilitatea ca Iaşul să prindă un post de europarlamentar
“Extraordinara poveste a lui Peter Schlemhil” de Adelbert von Chamisso
Pavel LUCESCUCine profită de madam Şoşoacă |
Alexandru CĂLINESCUDistrugerea statuilor |
pr. Constantin STURZUDe ce este atât de aspru Postul Mare? |
Codrin Liviu CUȚITARURoboţi |
Un mare mister la liberalii ieşeni: cine va primi de la Bucale pâinea şi cuţitul listelor din toamnă? |