Anunturi de Mica Publicitate
Abonament la editia electronica
Iasi Tv Life
TeleM
TVR Iasi Telejurnal
Abonament la editia tiparita

CAPETE DE RAND

Apusul

GALERIE
nichita danilov200
  • nichita danilov200
- +

Într-o sâmbătă seara, Mama Sonya rămase însărcinată şi născu un regiment de soldaţi.

Unii ieşiră gata îmbrăcaţi de luptă. Alţii, goi puşcă, ca la recrutare. Primul nu avea mai mult de un metru patruzeci înălţime şi era puţin crăcănat. Flutura un steag mare şi roşu în mână şi cânta Marseillise-a. Îl boteză Jean. Şi Jean îi fu numele.

Al doilea ieşi cu tot cu cal şi începu să galopeze chiuind prin încăpere. Galopa cu sabia ridicată în aer şi chiuia. Sparse bibelourile, dădu jos draperia şi dispăru cu tot cu cal într-o altă încăpere, lăsând în urma sa un nor de praf ce se înălţă până-n tavan. Îl boteză Stepan. Şi Stepan îi fu numele.
După o săptămână, Stepan reveni la odaie, trântindu-şi cu furie căciula căzăcească de pământ. Cu ochii înroşiţi de lacrimi, cânta ceva tărăgănat fără cap şi coadă, îşi vânduse calul şi sabia, îşi băuse cămaşa şi cizmele, revenind acasă doar în izmene şi cu cravaşa. De cravaşă nu se putuse despărţi. Stepan căzu în genunchi şi începu să se biciuiască peste spate. Îşi biciuia spatele cu cravaşa şi urla. Prăbuşit în genunchi, cu trupul zgâlţâit de friguri, Stepan hohotea de plâns. Izmenele îi erau pătate de praf, şi de lacrimi. Se târî în genunchi până la patul în care zăcea mama Sonya. Îşi culcă sughiţând capul pe pântecele ei şi izbucni în hohote. Umerii şi pieptul i se zguduiau de plâns. Mama Sonya îl mângâia cu blândeţe pe cap, îngânându-i un cântec vechi de pe Don. Stepan ofta jalnic. Plângea lovindu-se cu pumnii peste piept. Noduri de sughiţ i se puneau în gât de atâta plâns.
Chiar atunci Mama Sonya născu doi gemeni. Unul alb, celălalt galben. Purtau prinsă în curele câte o tobă roşie: băteau un marş de război. Erau nespus de mândri de statura lor neobişnuită. Trecură prin uşă amândoi, în acelaşi timp. Se împiedicară de trepte şi se rostogoliră cât erau de lungi în stradă. Reveniră însă peste câteva zile, cu hainele sfâşiate, mânjiţi de sânge şi catran. Hoinăriră mult timp pe străzi. Intrară la un cinematograf, apoi de acolo se duseră la teatru. Nu ocoliră nici circul, zgâindu-se nedumeriţi la urşi, şerpi, crocodili şi lei. O gorilă neagră scăpată dintr-o cuşcă fu cât pe ce să îi sugrume pe amândoi. Se aleseră doar cu haine rupte şi zgârieturi. Cu cizmele ridicate până la umăr, treceau prin faţa Mamei Sonya, băteau un pas de paradă de-a dreptul impunător. Nişte cretini, murmură Mama Sonya.
Cretini, cretini, întări Stepan, ştergându-se de plâns şi surâzând. Gemenii se opriră la fereastră. Stăteau rezemaţi unul de altul şi se uitau în stradă. Maşinile coborau în goană. Tramvaiele urcau gâfâind la deal. Lumea trecea pe trotuar grăbită. Se revărsa în piaţă, intrând şi ieşind puhoi din magazine. Era un du-te-vino peste tot.
Cretini, cretini, repetă amuzându-se Stepan. Nu după mult timp, reveni şi Jean, cu steagul găurit de gloanţe şi un cucui în cap. Urcându-se pe masă, continua să cânte aceeaşi Marseilleise-a, aruncând din când în când câte-o ocheadă spre Stepan.
Hei, tu, camarad! De ce plângi, camarad? Ridică-te, camarad!
Un fanfaron, spuse Mama Sonya.
Ce estem famfarom? Cin' estetn famfarom? Eu famfarom? Eu franţuz cinstit şi nu beţiv ca Stepan, spuse Jean.
Stepan sări ars şi-l înşfacă de gât. Scrâşnind din dinţi, îl ridică de guler în aer, apropiindu-şi mustăţile zburlite de faţa îngrozită a lui Jean, care începu să tremure din toate încheieturile
Cum ai zis? Repetă, repetă, pui de căţea!
Eu nu spus nimic. Eu neamţ cinstit, se răţoi Jean. Jean era un pic neamţ, un pic evreu, şi în rest franţuz curat. Cum n-ai spus nimic?! - urlă Stepan, îmbrâncindu-l cu putere peste pat.
Mama Sonya îi luă în braţe, strângându-i la piept pe amândoi.
Tocmai atunci gemenii bătură din nou acelaşi marş războinic, astfel că se mai născură patru. Aveau o groază de bani într-un geamantan pe care-l cărau pe rând. Începură să-i împrăştie prin cameră. Sutele şi miile zburau peste tot aşezându-se ca nişte frunze desprinse din copac în straturi groase pe parchet, pe mobilă, pe scaune, pe aşternut şi pe pian. În sfârşit, ieşiră şi ei în stradă, făcând un mare tărăboi.
Nu-i nimic de capul lor! se auzi glasul Mamei Sonya, care, ridicându-se în capul oaselor, începu să-şi tragă în cărţi.
Stepan însă se şi repezi în urma lor, strigând cât îl ţinea gura:
Fraţilor, staţi, fraţilor! Luaţi-mă cu voi, nu mă lăsaţi aici!
M-am săturat de toţi neisprăviţii ăştia! şi-i arătă cu degetul pe cei doi gemeni care băteau din tobă şi steagul lui Jean ce se prăvălise peste masă. Jean îi zâmbi înfricoşat.
Cei patru însă nici nu-l băgară în seamă pe Stepan. Unul roşcat şi mustăcios şopti ceva tainic la urechile altor doi mustăcioşi, care râseră înfundat, dar fără să-şi întoarcă faţa spre Stepan. Doar cel de-al patrulea, înalt cât o prăjină şi cu căpăţâna rasă, se întoarse spre Stepan, care stătea cu moţul răvăşit în prag, şi rânji, arătându-şi dinţii mari şi rari, îngălbeniţi de tutun. Toţi patru dispărură după zid, târând după ei un steag verde cu o gaură la mijloc.
Stepan rămase descumpănit în prag, dezamăgit parcă de sine însuşi şi umilit până în străfundul sufletului. Un nod aspru i se pusese în gât şi începu să bocească din nou. Avântul care-l cuprinsese la vederea celor patru fraţi în uniformă de husar se spulberase acum. Stepan se ghemui la podea. Din pricina nervilor, îl durea stomacul. Izbea cu pumnii în parchet şi plângea. Deodată ochii îi căzură pe grămada de bancnote împrăştiate pe jos. Şi Stepan se opri din plâns. Ochii îi luciră în cap de lăcomie. Stepan începu să se târască în genunchi pe podea, îndesând bancnotele sub braţ. Culegea banii şi-i îndesa în ciorapi şi în izmene.
Jean îşi strecură şi el câteva bancnote în buzunarul de la vestă şi acum îşi răsucea satisfăcut mustaţa în sus.
Gemenii stăteau tăcuţi în lumina amurgului şi nici nu clipeau din ochi. Mâinile înarmate cu beţe le rămaseră suspendate deasupra tobelor şi nu vroiau cu nici un chip să se mai lase-n jos. Dispreţuiau banii şi pe Jean. Pe Stepan nici nu-l băgară în seamă. Privirea lor trecea prin el ca printr-un zid.
Apoi se născură alţii. Zece odată. Goi puşcă şi zgribuliţi de frig, se dădură jos din pat şi, ascunzându-şi bărbăţia în palmă, se strecurară pe uşa larg deschisă şi se pierdură după colţ.
Să le fie de bine, zise Mama Sonya, împrăştiind cărţile pe pat. Cum au venit, aşa s-au dus. Ducă-se pe pustii! Ducă-se!
Apoi ieşiră alţii. O sută. Apoi încă o sută, înarmaţi cu puşti şi tunuri. Apoi o mie. Zece mii. Un milion întreg!
Dumnezeu cu ei, zise Mama Sonya, strângând cărţile din aşternut.
Acum umpleau toată clădirea. Mărşăluiau în pod, în beci şi pe acoperiş. Era o hărmălaie de nedescris. Unii făceau instrucţie, alţii stăteau de gardă, alţii îşi curăţau armele. Alţii îşi lustruiau bocancii. Alţii jucau zaruri sau cărţi. Caii nechezau. Soldaţii mărşăluiau în pas de paradă prin faţa Mamei Sonya, cu baioneta pe umeri şi steaguri desfăşurate în vânt.
Unii săpau tranşee. Alţii îşi întindeau corturile în piaţă.
Sparseră toate geamurile. Scoseseră uşile din ţâţâni. Ciuruiră toată mobila. Nimic în casă nu mai era întreg. Acoperişul de ţiglă se lăsase într-o rână, prin găurile lor se vedeau norii. Nişte nori grei şi negri. Un perete dispăru de tot şi acum prin acel loc gol se vedea strada. O stradă lungă pe care mărşăluiau tot soldaţi, strângându-şi puştile la piept.
Mama Sonya stătea întinsă în pat, se simţea obosită. Genunchii îi zvâcniră. Pântecul fu cuprins de-un tremur scurt. Ochii i se rotiră în orbite. Buzele îi se acoperiră de o spumă albă, ce se prelinse în ţărână.
Ziua era pe sfârşite. Soarele abia apusese pe jumătate şi o tăcere grea se lăsase peste oraş. Mama Sonya îşi aprinse o ţigară, ridicându-se pe perne într-o rână. Trăgea adânc fumul în plămâni şi îl expedia afară în mici rotocoale de fum, suflându-le în tavan. Se simţea singură şi obosită de durere. Ţinea într-o mână cărţile şi în alta ţigaretul, privind cu resemnare şi tristeţe la regimentele de soldaţi ce-i izvorau mereu dintre picioare, scurgându-se în şiruri nesfârşite-n stradă.
Afară tunurile bubuiau din nou. Tancurile huruiau pe caldarâm strivind hoituri şi flori sub şenile. Soldaţii mărşăluiau în pas de paradă.
O uşoară ameţeală îi înceţoşa vederea. Cu cărţile în mână, aţipi în pat, continuând să nască şi în somn soldaţi.
Jos se auzeau urale. Sus, Jean cânta Marseilleise-a. Şi undeva, tot sus, altcineva îngâna tărăgănat Katiuşa
 
Nichita Danilov este directorul general adjunct al Institutului Cultural Român din Chişinău, scriitor şi publicist

 

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Alianţa PSD-PNL, mai puternică decât Putin?

Cosmin PAȘCA

Alianţa PSD-PNL, mai puternică decât Putin?

Să luăm exemplul Iaşului. Peste un an-doi, Marius Ostaficiuc va afirma că filiala AUR a fost „capturată” şi va reveni la PSD, Tudor Ciuhodaru îşi va redescoperi „umanismul” şi se va întoarce la partidul lui Dan Voiculescu (aripa televizată a PSD), iar Ciprian Paraschiv îşi va aminti că a fost cândva liberal. Şi mulţi alţii, totul multiplicat cu 41 la nivel de ţară. Controlează azi PSD-PNL România cu 55%? Să vedeţi peste doi-trei ani când o să râdă de Putin cu alea 87% ale lui.

opinii

Bunici obraznici

Briscan ZARA

Bunici obraznici

Bunicii îşi descoperă în nepoţi un scop în viaţă şi nu-i lasă pe aceştia să înveţe nimic din propriile greşeli. Având mult timp la dispoziţie, ei execută toate treburile, odraslele neavând voie să mişte un deget. Mâncarea li se serveşte la pat, în faţa televizorului, totul este aranjat în farfurie în aşa fel încât plodul să nu facă altceva decât să îşi bage singur în gură. Dacă lenea e prea mare, chiar şi acest mic inconvenient se rezolvă de către mereu atenţii şi mereu săritorii bunici: copilul e hrănit în gură. El nu trebuie să îşi aleagă hainele, să îşi spele vasele din care a mâncat, nu mai vorbesc de gătit. Copiii crescuţi de bunici nu ştiu să facă nimic! Pentru că nu au fost lăsaţi să facă. Li s-a pus totul la nas.

Noi, femeile

Cristina DANILOV

Noi, femeile

O fată nu trebuie să rupă cămașa colegului pentru a scăpa de batjocura lui. O adolescentă are dreptul de a citi pe o bancă în parc, așa cum citeam eu cândva, fără să fie agresată și apoi umilită de autorități doar pentru că este femeie. Se poate? Desigur, egalitatea între sexe e un principiu care se învață și societatea de azi ne cere tuturor să facem efortul de a ieși din stereotipurile în care ne-am format și să participăm deschiși la această lecție a umanității.

Între artă şi credinţă

Nichita DANILOV

Între artă şi credinţă

Se pare că noi nu încercăm să ne împăcăm cu gândul că trăim într-o lume imperfectă şi dorim, cu tot dinadinsul să transformă imperfecţiune în perfecţiune, gândind şi, mai ales, acţionând, cât mai corect politic. Aliniindu-ne, cu alte cuvinte, la noile standarde ale politicilor culturale, care dau naştere la noi aberaţii ideologice, la fel de nocive ca şi cele din perioada comunismului, la ameninţări şi la vărsări de sânge.

pulspulspuls

Câteva observaţii din dronă asupra întâmplărilor nefericite de la Vniversitate

Câteva observaţii din dronă asupra întâmplărilor nefericite de la Vniversitate

Acuma, dacă tot s-a terminat cu agitaţia de la Vniversitatea din Copou, haideţi să facem două-trei observaţiuni mai detaşate, fără presiunea votului, presiune care a tot apăsat şi în afara instituţiei în aceste ultimel zile. 

Caricatura zilei

Putin a mai câștigat un mandat de președinte al Federației Ruse

Vladimir Putin a câstigat alegerile prezidentiale din Rusia cu 87,97 la suta.  

Cumpara editia digitala

Vremea in Iasi

Curs valutar

Linkuri sponsorizate

Parteneri

Intrebarea zilei

Vladimir Putin, presedintele Federatiei Ruse, a declarant intr-un interviu dat jurnalistului american Tucker Carlson ca nu va ataca niciun stat NATO. Credeti ca isi va respecta cuvantul dat?

vezi raspunsuri