Anunturi de Mica Publicitate
Abonament la editia electronica
Iasi Tv Life
TeleM
TVR Iasi Telejurnal
Abonament la editia tiparita

AUĂLEU TEATRU: „Casa din copac”

GALERIE
Mariana Codrut Foto Florin Lazarescu
  • Mariana Codrut Foto Florin Lazarescu
- +

„Pentru un artist este esenţial să nu fie dependent. Cred că de acolo începe libertatea artistului: să nu depindă financiar de vreo instituţie.”

Sâmbătă, 3 septembrie, am văzut la Teatru Fix din strada Cuza Vodă un spectacol al trupei independente timişorene „Auăleu”, venită la Iaşi în cadrul reţelei IndependNet. Nu ascund că m-am dus cam sceptică, în ciuda părerii foarte bune a companio­­nului meu, caricaturistul şi graficianul Ion Barbu, care mai văzuse o dată spectacolul. De ce eram sceptică? Fiindcă aflasem că totul e producţie a trupei formate numai din actori: textul, regia, scenografia, luminile, sonorizarea, probabil sau mai mult ca sigur şi costumele. (De fapt, textul, regia, luminile şi sonorizarea sunt semnate de actorul Ovidiu Mihăiţă.) Or, eu eram obişnuită cu ideea că, vezi, Doamne!, dramaturgul e dramaturg, regizorul e regizor, scenograful e scenograf… Ei bine, pe duşumeaua-scenă de doar câţiva metri pătraţi, în jurul căreia stăteau pe bănci nepretenţioase şi foarte aproape de actori vreo 30 de spectatori, mi s-a dovedit clar că se poate şi altfel: la finalul spectacolului am constatat, încă bulversată de ce văzusem şi auzisem, că am fost deposedată fără milă de scepticismul meu. Halal trupă, n-am simţit când m-a vămuit!

Spectacolul e o sumă de tablouri din viaţa românească postrevoluţionară, care reconstituie cu luciditate, sarcasm şi amărăciune povestea unui cuplu tânăr: ţăranca (Andreea Wolfer) şi poetul (Armand Iftode). Cuplul nu are casă, nu are masă, nu are maşină, nu are benzină, dar - cum îi şade bine oricărui cuplu tânăr - are planuri, speranţe, vise: ea să facă agricultură ecologică pe bucata de pământ primită de la rude, el să scrie poezii, să se lanseze etc. Moara-socială-a-dracului îi prinde însă între spiţe, taman cum se întâmplă tuturor tinerilor din patria noastră, cu excepţia câtorva norocoşi şi a descendenţilor celor care au parvenit, au furat, au falimentat ş.a.m.d. Proprietăreasa la care stau cu chirie şi vecinii sunt primii care le dau în cap. Urmează apoi, pentru poetul devenit deja autor al unei cărţi: editorul - care îl plăteşte de zeci de ori mai puţin decât e pensia vecinului pensionat anticipat pe caz de boală fictivă; criticul literar (Christine Cizmaş) - confuz, atras de alte cele pentru a-l promova; publicul - care îi pretinde să scrie ce vrea el şi cumpără orice porcărie publicată, numai nu şi cartea lui; crainica radio - care, printre întreruperile intempestive de natură tehnică şi zgomotele din studio făcute de mătura şi aspiratorul femeii de serviciu (Marian Pîrvulescu), din cauza cărora famelicul poet nu se poate aduna să răspundă la întrebări, îi taie brusc la un moment dat invitatului macaroana: capul la fund, emisiunea s-a terminat! Ţăranca, adică partenera poetului şi singura care crede în el, are parte la rându-i de… bucurii specifice: pământul e năpădit de ciulini, comisarii străini o iau drept altcineva şi-i cer, fireşte, ceva ce ea fie nu înţelege neam (de vreme ce ăia îi vorbesc englezeşte, franţuzeşte şi nemţeşte), fie ceva ce şi-l traduce după cum o taie capul. În final, dar pas cu pas, toate porţile se închid, toate speranţele sunt nimicite, praful se alege de visele celor doi. Furaţi şi batjocoriţi de toţi, inclusiv de slujitorul bisericii, care le ia ultimele resturi de mâncare (Ioan Codrea), striviţi, fără cale de scăpare nici morţi, bieţii tineri oferă un spectacol găsit de lume nici măcar vrednic de milă: priviţi-i cum se târăsc, cum fug, cum se caţără unul pe altul, cum se zvârcolesc!, spune o voce glacială, în timp ce actorii fac sau imită toate aceste gesturi lipiţi de scândura scenei…

„Casa din copac” a micii trupe timişorene a durat două ore fără pauză, dar eu nu am simţit timpul, atât e de viu, de dinamic spectacolul: tragicul (nepatetic), grotescul şi comicul (uneori cam şarjate) convieţuiesc credibil, creează suficientă tensiune cât să treci peste pasaje care mie mi s-a părut că puteau lipsi fără a dăuna întregului. Meritul e, fireşte, nu doar al textului, ci şi al actorilor: pasionaţi, plini de zvâc, haioşi, capabili să treacă rapid de la un personaj la altul (multe de compoziţie), de la o stare la alta, neprecupeţindu-şi vocile, intrările şi mişcările în forţă - i-au pus cu siguranţă pe jar nu doar pe spectatori, ci şi pe locatarii şi trecătorii de pe strada Cuza Vodă nr. 10 din Iaşi.

*

Într-un interviu dat doar cu câteva zile înaintea plecării la Festivalul de teatru subteran organizat de Ion Barbu la Petrila în iunie a.c., Ovidiu Mihăiţă a spus un lucru important şi adevărat: „Pentru un artist este esenţial să nu fie dependent. Cred că de acolo începe libertatea artistului: să nu depindă financiar de vreo instituţie”. E cu atât mai fain şi mai respectabil un asemenea crez, cu cât Mihăiţă, Christine Cizmaş şi colegii & prietenii lor actori riscă şi muncesc pe cont propriu de 10 ani de când fac teatru la „Auăleu”-ul timişorean.

P.S.Christine Cizmaş mai interpretează şi: proprietăreasa, crainica radio, un comisar, vânzătoarea bătrână, un spectator întârziat, angajatoarea, curatorul din muzeu, rusoaica, epilogul. Marian Pîrvulescu mai joacăşi: administratorul, sperietoarea de ciori, un gropar, un crâsnic, un ţigan, un copil, mătuşa, un înger, un cosmonaut. Ioan Codrea mai e şi: taximetristul, poştaşul, cioara, un poliţist, un crainic radio, un comisar, un gunoier, un copil, angajatorul, Dalai ­Lama, un taliban.   

Mariana Codruţ este poetă, prozatoare şi publicistă

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Moştenirea toxică ce o vor lăsa rectorii ajunşi la al treilea sau al patrulea mandat

Dan CONSTANTIN

Moştenirea toxică ce o vor lăsa rectorii ajunşi la al treilea sau al patrulea mandat

Dacă distinsul profesor „X” sau remarcabilul „Z” au putut să treacă peste lege, eu de ce nu aş putea?

opinii

Roboţi

Codrin Liviu CUȚITARU

Roboţi

Robotul a trecut, treptat, de la „plimbarea” convulsivă pe coridoarele Universităţii, la alergarea „profesionistă”. Se arăta capabil să sară şi peste obstacole, plăcerea sa supremă fiind „să evite” deliberat, în viteză, femeile de serviciu îngenuncheate pe ciment şi prinse în efortul răzuirii gumelor de mestecat aruncate iresponsabil. Îngrijitoarele se speriau îngrozitor şi ţipau injurios după Robogică (foarte des îl numeau „pocitania dracului”!).

Despre discursul regionalist din Moldova (II)

George ŢURCĂNAŞU

Despre discursul regionalist din Moldova (II)

Delestaţi de centru şi captivi între statalismul teritoriului post-sovietic de la est de Prut şi desconsiderarea de la nivelul Bucureştiului, moldovenii din România aleg soluţia cea mai simplă: ştergerea sau renunţarea la identitate. Exemplele sunt multiple şi deseori invocate în scrieri mai vechi, de la divergenţele teritoriale bucovineană (în plin nucleu statal al Moldovei), vrânceană şi gălăţeană, la tendinţele actuale ale tinerilor de a migra pentru studii spre centrele universitare externe Moldovei, deseori mai prost cotate decât Iaşul în sistemul universitar. În aceste condiţii, să nu înţelegi necesitatea unor mişcări care militează pentru scoaterea Moldovei din izolarea impusă de către centru e cam prea mult!

Spărgătoarea de coduri

Bogdan ILIESCU

Spărgătoarea de coduri

Viaţa unui copil de acum 40 de ani (şi aproape sigur şi înainte) era absolut fascinantă pentru că era înmuiată din plin în toată istoria omenirii şi în tot ce avea mai valoros, adunat până atunci, în cărţi. Da, lucrurile alea cu un aer prozaic, mărturia perpetuă a unei invenţii seculare, care, prin natura lor de a păstra scris orice gând pe care i-l încredinţai, obligau la multă atenţie, şi mare responsabilitate şi scriitorul, şi cititorul.

pulspulspuls

Calcule matematice: am putea avea o premieră la locale la Iaşi de ne va durea mintea

Calcule matematice: am putea avea o premieră la locale la Iaşi de ne va durea mintea

Dacă tot v-am servit ieri aicea niscai aritmetică electorală de Bahlui, haideţi să continuăm şi azi cu olecuţă de analiză matematică plus geometrie diferenţială tot pe tema asta incitantă! Nu de alta, dar acuşi încep iar simulările de alegeri, şi măcar să fim pregătiţi.

Caricatura zilei

La reciclat pet-uri și doze

Când Sistemul Garantie Colectare te pune pe gânduri

Cumpara editia digitala

Vremea in Iasi

Curs valutar

Parteneri

Intrebarea zilei

Vladimir Putin, presedintele Federatiei Ruse, a declarant intr-un interviu dat jurnalistului american Tucker Carlson ca nu va ataca niciun stat NATO. Credeti ca isi va respecta cuvantul dat?

vezi raspunsuri