Anunturi de Mica Publicitate
Abonament la editia electronica
Iasi Tv Life
TeleM
TVR Iasi Telejurnal
Abonament la editia tiparita

vineri, 29.03.2024

Bob cu bob

GALERIE
briscan zara
  • briscan zara
- +

Calitatea principală pentru a fi înrolaţi e să se poată deplasa câteva zeci de kilometri buni pe zi prin arşiţă, apoi restul: să poată număra din 5 în 5, să fie tari în gură şi să poată striga de dimineaţă până seara: „Porumb fierbinte, cine mai doreşte”, „Ia porumbelul!”, „Frige, frige!”, „Porumbelul de la mare te bronzează-ntre picioare!”, „Pentru fete părăsite, 15 boabe gratuite!”…

Pe la 5 dimineaţa, probabil, se dă deşteptarea. În timpul sezonului nu cred că doarme nimeni mai mult de 3-4 ore pe noapte. Acuma trebuie profitat, după aia, toamna, iarna şi primăvara, e vreme suficientă de odihnă.

Se fierbe porumbul, se împart găleţile, şerveţelele, sarea. Se exersează sloganele, se stabilesc zonele, limitele fiecărui „agent” în parte, „targetul” pe ziua respectivă. Şi gata, se dă startul la muncă. De pe la 6:30 când încep să apară primii turişti pe plajă până la 8, chiar 9 seara, e treabă buluc.

Vorbim aici de o afacere prosperă care funcţionează la capacitate maximă zi şi noapte pe litoral. Ce vedem noi ziua pe plajă însă este doar vârful aisbergului. În spate este organizare la sânge, până în cel mai mic amănunt. Poate pare ea una încropită, cu multe stângăcii şi lipsuri, dar per total merge bine de tot.

Dacă ziua oamenii din teren bat în lung şi-n lat nisipurile strigând sloganuri care mai de care mai „tentante”, în fiecare noapte, până spre dimineaţă, aceeaşi echipă, sau o alta, are sarcina de a preveni şi combate abaterile de la regulile „asociaţiei” prin măsuri drastice şi de a aproviziona „afacerea” cu produse proaspete din diferite surse, fie de la alţi „colaboratori” specializaţi pe asemenea activitate, care dau iama prin lanurile de porumb din Dobrogea, fie direct de la comercianţi legali, asta în caz de urgenţă, de suprasolicitare.

Din punctul de vedere al calculelor afacerea este una dintre cele mai profitabile din lume după cea cu pietre preţioase pentru că practic profitul este de cel puţin 500%. Dacă se cumpără una bucată porumb cu mai puţin de un leu şi se vinde cu 5, cam aşa vine, nu? Asta în cel mai rău caz, pentru că de cele mai multe ori, acea bucată de porumb nu se cumpără, aşa cum spuneam, ci se „achiziţionează” gratis direct de pe câmp de către „recoltatori” care sunt din aceeaşi afacere, deci profitul şi cheltuielile se redistribuie în interiorul organizaţiei. Nu tu autorizaţii, nu tu impozite, nu tu taxe, nu tu declaraţii la fisc în fiecare lună şi câte şi mai câte. Pentru orice întreprinzător ar fi minunat, o oportunitate extraordinară, asta dacă nu ar fi monopol. Ia să încerce fitecine din afară să meargă cu o găleată de porumb fiert dintr-o parte în alta a unei staţiuni, fără „avizul” băieţilor, să vedem îi mai găseşte cineva scheletul, fie şi peste 50 de ani? Am observat la un moment dat un asemenea ins curajos sau inconştient care venise cu un cărucior curăţel şi vindea porumb fără sloganuri. A doua zi nu a mai apărut. Nu se ştie dacă trupul lui a fost găsit în mare sau pe uscat…

Singurele cheltuieli mai mari ar fi cu oamenii de pe teren, dar şi aceştia, fiind din familie, sunt de multe ori fentaţi. Nu tu facturi de utilităţi, nu tu benzină (căruţa e la putere). Singurele cheltuieli ar fi cele pentru achiziţionarea găleţilor, a şerveţelelor şi a sării, în rest profit, profit şi iar profit.

Totul este aşadar pus la punct perfect, nu e loc de învârteală.

Cu siguranţă există un şef, un director general care coordonează activitatea pentru că toţi au acelaşi fel de găleţi, aceeaşi prezentare a produsului, până şi aceleaşi sloganuri. De aici deducem că există o echipă care se ocupă cu instruirea personalului. Cei de „resurse umane” adună probabil toţi ţiganii de prin cartiere în fiecare început de iunie şi le prezintă planul. Cei cu datorii la şef vin oricum, că altfel sunt călcaţi în picioare, ceilalţi sunt liberi să aleagă, dar odată băgaţi în afacere trebuie să urmeze cu stricteţe regulile.

O altă echipă este responsabilă cu supravegherea celor din teren şi o alta cu paza. Ei sunt cei care dau alarma când apare poliţia sau cea mai vagă urmă de ameninţare. Nimeni nu vrea să se întâmple ceva neprevăzut şi nimeni nu e de capul lui, să fim clari în această privinţă. Totul trebuie să meargă ca pe roate. Nu e o treabă uşoară, vorbim aici de câştiguri de sute de mii de lei, poate chiar milioane, de o desfăşurare de forţe colosală pe întreg litoralul românesc, nu e simplu, nici uşor.

Am fost martor anul trecut la o scenă care mi-a întărit afirmaţiile de mai sus. În dreptul cearşafului unde stăteam noi, s-au nimerit să se întâlnească într-o „şedinţă fulger” patru „directori de marketing” din aceia pomeniţi mai sus. Vorbeau tare atât la telefon, cât şi unii cu alţii, aşa că nu era o problemă să înţelegi ce spun. De obicei am observat că interlopii nu prea se feresc să fie auziţi. Nici asta nu e o întâmplare, ei vor să dea impresia că sunt mai presus de oricine făcând acest lucru şi că nu au de ce să se ascundă, e o chestiune de mândrie mai mult. Ei bine, aceşti şefi organizau prin telefon treaba de pe teren: „Vezi că acolo e jandarmi, mergeţi prin partea cealaltă!” Strigau unii la alţii, gesticulau, în fine, ca într-un birou de firmă…

Şi, în sfârşit, la coada lanţului, sunt opincarii, cei pe care îi vedem noi, simpaticii şerpaşi care strigă în gura mare printre cearşafuri şi şezlonguri, simplii angajaţi. Pentru aceştia nu există limită de vârstă. Am văzut copii de 10, 11 ani şi babe trecute de mult de vremea pensiei. De asemenea femei însărcinate. Calitatea principală pentru a fi înrolaţi e să se poată deplasa câteva zeci de kilometri buni pe zi prin arşiţă, apoi restul: să poată număra din 5 în 5, să fie tari în gură şi să poată striga de dimineaţă până seara: „Porumb fierbinte, cine mai doreşte”, „Ia porumbelul!”, „Frige, frige!”, „Porumbelul de la mare te bronzează-ntre picioare!”, „Pentru fete părăsite, 15 boabe gratuite!”…

Ca o mică observaţie personală, n-am văzut, dom’le, niciun moldovean care să strige în gura mare ca un negustor adevărat: „Ia păpuşoiul fiert, neamule, hai la păpuşoi!...”

Briscan Zara este scriitor şi publicist

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Cine profită de madam Şoşoacă

Pavel LUCESCU

Cine profită de madam Şoşoacă

Campania care urmează la Iaşi nu trebuie să devină un circ de tip Şoşoacă, decât dacă vrem să ne batem joc de viitorul acestui oraş. Nu vreau să spun că madam SOS România ar trebui ignorată, ci că n-ar fi rău dacă am încerca să înţelegem mai mult ce are în cap când vine vorba de viitorul oraşului şi mai puţin ce vrea ea să ne vândă, adică scandal.

opinii

Distrugerea statuilor

Alexandru CĂLINESCU

Distrugerea statuilor

Frenezia negatoare woke e urmarea obscurantismului, a fanatismului şi a inculturii. Ideologii woke au cale liberă în mass-media, au pătruns în universităţi şi în şcoli. Acţiunile lor n-au nimic comun cu adevărul istoric. Ei pretind că fac dreptate celor ai căror strămoşi au fost umiliţi şi exploataţi, în realitate manipulează istoria şi adâncesc fracturile sociale.

De ce este atât de aspru Postul Mare?

pr. Constantin STURZU

De ce este atât de aspru Postul Mare?

Faţă de celelalte posturi de peste an, Postul Mare (care precede Sfintele Paşti) este considerat unul aspru, atât din punct de vedere alimentar, cât şi din alte puncte de vedere. De ce este – sau ni se pare a fi – Postul Mare atât de aspru? De ce, în genere, ne este atât de greu să postim? Din mulţimea de posibile răspunsuri, să reflectăm azi la trei dintre ele.

Roboţi

Codrin Liviu CUȚITARU

Roboţi

Robotul a trecut, treptat, de la „plimbarea” convulsivă pe coridoarele Universităţii, la alergarea „profesionistă”. Se arăta capabil să sară şi peste obstacole, plăcerea sa supremă fiind „să evite” deliberat, în viteză, femeile de serviciu îngenuncheate pe ciment şi prinse în efortul răzuirii gumelor de mestecat aruncate iresponsabil. Îngrijitoarele se speriau îngrozitor şi ţipau injurios după Robogică (foarte des îl numeau „pocitania dracului”!).

pulspulspuls

Un mare mister la liberalii ieşeni: cine va primi de la Bucale pâinea şi cuţitul listelor din toamnă?

Un mare mister la liberalii ieşeni: cine va primi de la Bucale pâinea şi cuţitul listelor din toamnă?

Un mare mister tace şi face pe piaţa politichiei locale în această perioadă, stimaţi electori: cine va face listele de candidaturi de la parlamentarele din toamnă la liberalii ieşeni? 

Caricatura zilei

La reciclat pet-uri și doze

Când Sistemul Garantie Colectare te pune pe gânduri

Cumpara editia digitala

Vremea in Iasi

Curs valutar

Parteneri

Intrebarea zilei

Vladimir Putin, presedintele Federatiei Ruse, a declarant intr-un interviu dat jurnalistului american Tucker Carlson ca nu va ataca niciun stat NATO. Credeti ca isi va respecta cuvantul dat?

vezi raspunsuri