Anunturi de Mica Publicitate
Abonament la editia electronica
Iasi Tv Life
TeleM
TVR Iasi Telejurnal
Abonament la editia tiparita

vineri, 29.03.2024

Când vor învăţa funcţionarii din Iaşi să fie profesionişti politicoşi?

GALERIE
posta
  • posta
- +

Un tânăr ieşean a trimis pe adresa redacţiei un mesaj, fiind nemulţumit de atitudinea unor funcţionari publici. El a relatat o întâmplare petrecută recent la un oficiu poştal din Iaşi. Redăm mesajul lui:

"În urmă cu mai multe luni, am trimis un colet prin intermediul poştei private. După ce împachetasem cutia, mi s-a spus că trebuie desfăcută deoarece o vor ambala şi sigila cei de acolo. În câteva secunde, pachetul meu arăta altfel şi părea în siguranţă, având scotch personalizat de jur împrejur.

Zilele trecute am mers la unul dintre oficiile poştale din Iaşi. Aveam de trimis din nou un colet. Am crezut că va fi ca la poşta privată, unde mi s-a ambalat pe loc pachetul. Mi-am pus lucrurile într-o cutie şi am vârât în rucsac (preventiv, îmi ziceam eu în sinea mea) un cutter şi nişte sfoară. M-am gândit că-mi voi cumpăra o coală de la poştă şi că funcţionarii mă vor ajuta la împachetat.

Am ajuns la oficiu. Coadă de câteva persoane, nu mai mult de trei-patru. Angajatele, disperate. "N-avem hârtie pentru tipărit, nu merge programul la calculator. Lipici, vreţi lipici? De unde lipici, nu vedeţi că n-avem nici pe ce imprima?! Plicuri? Doar mari, mici nu, nu avem". Aşteptam cuminte cu pachetul în mână să-mi vină rândul. Ajung după 45 de minute. Cer o hârtie de ambalat şi întreb ce am de făcut pentru a trimite coletul. "Mergeţi la magazin, pe colţ, şi cumpăraţi hârtie, aici n-avem, apoi completaţi un formular", mi-a zis doamna care mă văzuse stând inutil la rând cu pachetul desfăcut.

Am ieşit cu acea cutie de la pantofi în braţe şi cu rucsacul în spate şi am mers la magazin. Nu aveau hârtie de ambalat. După minute de plimbare din uşă în uşă, am făcut rost de o coală. M-am întors la poştă. Ştiam deja că lipici nu aveau; nici eu nu-mi adusesem. Noroc de sfoara din rucsac! Am legat totul cât de bine am putut, chinuindu-mă teribil pe masa îngustă. După ce am terminat, m-am aşezat din nou la rând. "Ce-i cu maţele astea, aşa se leagă? Ce trebuie atâtea aţe", mă certa funcţionara în timp ce smulgea sfoara legată de mine. "Asta singură ajunge", mi-a reproşat ea revoltată. I-am explicat că nu e lipită hârtia şi că riscă să se risipiească totul; n-a vrut să audă.

Mi-a întins un formular şi m-a trimis la o măsuţă. Trebuia completat "judeţul" în care expediam marfa şi mi-am dat seama că-mi dăduse ceea ce crezuse ea că-mi trebuie, nu ceea ce vroiam eu. "Trimit pachetul în străinătate", i-am atras atenţia. "Păi îţi trebuie alt formular", mi-a zis doamna. "Păi de ce n-ai întrebat", mi-am spus în sinea mea. Am completat rubricile de acolo, inclusiv valoarea pe care o estimam eu a produselor pe care le trimiteam; aşa se cerea. Ajung din nou la ghişeu şi sunt bruftuluită mai rău. "Pentru ce ai scris valoarea? Ăsta e colet fără valoare! Nu trebuia scris", a ţipat funcţionara la mine! "Dar care e coletul cu valoare? Şi de ce să nu scriu, dacă e rubrică pe formularul de trimitere pe care mi l-aţi dat să-l completez", am întrebat nedumerit şi deja nervos. "Nu înţelegi? Nu trebuie scris", s-a iritat funcţionara! "Nu, nu înţeleg, că nu trimit zilnic pachete", i-am răspuns în silă! "V-am explicat clar", mi-a răspuns cucoana.

Mi-a cântărit apoi pachetul, mi-a dat tichetul care atesta că am trimis şi plătit şi atât. Înainte să plec, trag cu ochiul la panoul de pe perete pe care sunt informaţii despre expedierea coletelor. Scrie acolo care sunt mărfurile interzise la export şi care sunt cele care pot fi trimise pe proprie răspundere. Printre acestea din urmă, sunt albinele vii şi păsările mici. Dacă veneam cu un stol de vrăbiuţe şi cu un roi de albine vii, ar fi avut răbdare să-mi explice cum le trimit?

Aş fi vrut să fac o poză afişului care tronează în oricare oficiu poştal din ţară. Dar fotografiatul şi filmatul în interiorul instituţiei publice numită "poştă" sunt interzise. Am găsit, totuşi, o imagine mai veche pe ziare.com:

De ce nu mi-a spus funcţionara pusă acolo să lucreze cu publicul care sunt opţiunile de trimitere? De ce nu m-a întrebat de la bun început unde trimit şi la ce serviciu pot apela? De ce crede că dacă ea are pe mână în fiecare zi zeci de pachete, înseamnă că şi eu am tot atâtea? De ce nu există amabilitate, decenţă şi politeţe în Iaşi, în ţară"?

 

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Cine profită de madam Şoşoacă

Pavel LUCESCU

Cine profită de madam Şoşoacă

Campania care urmează la Iaşi nu trebuie să devină un circ de tip Şoşoacă, decât dacă vrem să ne batem joc de viitorul acestui oraş. Nu vreau să spun că madam SOS România ar trebui ignorată, ci că n-ar fi rău dacă am încerca să înţelegem mai mult ce are în cap când vine vorba de viitorul oraşului şi mai puţin ce vrea ea să ne vândă, adică scandal.

opinii

Distrugerea statuilor

Alexandru CĂLINESCU

Distrugerea statuilor

Frenezia negatoare woke e urmarea obscurantismului, a fanatismului şi a inculturii. Ideologii woke au cale liberă în mass-media, au pătruns în universităţi şi în şcoli. Acţiunile lor n-au nimic comun cu adevărul istoric. Ei pretind că fac dreptate celor ai căror strămoşi au fost umiliţi şi exploataţi, în realitate manipulează istoria şi adâncesc fracturile sociale.

De ce este atât de aspru Postul Mare?

pr. Constantin STURZU

De ce este atât de aspru Postul Mare?

Faţă de celelalte posturi de peste an, Postul Mare (care precede Sfintele Paşti) este considerat unul aspru, atât din punct de vedere alimentar, cât şi din alte puncte de vedere. De ce este – sau ni se pare a fi – Postul Mare atât de aspru? De ce, în genere, ne este atât de greu să postim? Din mulţimea de posibile răspunsuri, să reflectăm azi la trei dintre ele.

Roboţi

Codrin Liviu CUȚITARU

Roboţi

Robotul a trecut, treptat, de la „plimbarea” convulsivă pe coridoarele Universităţii, la alergarea „profesionistă”. Se arăta capabil să sară şi peste obstacole, plăcerea sa supremă fiind „să evite” deliberat, în viteză, femeile de serviciu îngenuncheate pe ciment şi prinse în efortul răzuirii gumelor de mestecat aruncate iresponsabil. Îngrijitoarele se speriau îngrozitor şi ţipau injurios după Robogică (foarte des îl numeau „pocitania dracului”!).

pulspulspuls

Un mare mister la liberalii ieşeni: cine va primi de la Bucale pâinea şi cuţitul listelor din toamnă?

Un mare mister la liberalii ieşeni: cine va primi de la Bucale pâinea şi cuţitul listelor din toamnă?

Un mare mister tace şi face pe piaţa politichiei locale în această perioadă, stimaţi electori: cine va face listele de candidaturi de la parlamentarele din toamnă la liberalii ieşeni? 

Caricatura zilei

La reciclat pet-uri și doze

Când Sistemul Garantie Colectare te pune pe gânduri

Cumpara editia digitala

Vremea in Iasi

Curs valutar

Parteneri

Intrebarea zilei

Vladimir Putin, presedintele Federatiei Ruse, a declarant intr-un interviu dat jurnalistului american Tucker Carlson ca nu va ataca niciun stat NATO. Credeti ca isi va respecta cuvantul dat?

vezi raspunsuri