Anunturi de Mica Publicitate
Abonament la editia electronica
Iasi Tv Life
TeleM
TVR Iasi Telejurnal
Abonament la editia tiparita

vineri, 29.03.2024

Caste globale

GALERIE
Tiberiu Brailean200
  • Tiberiu Brailean200
- +

Economia noatră este condusă de o elită acaparatoare de putere. Revenind la sistemul castelor, aceştia ar fi noii brahmani, care slujesc Zeului Ban.

A doua castă ar fi formată din regi şi militari, care-i reprezintă şi îi păzesc pe primii. A treia e formată din cei care muncesc, în varii domenii şi plătesc impozite din care se îmbogăţesc primele caste. În fine, ultima castă, paria societăţii, formată din dezmoşteniţii sorţii şi e vorba de circa două miliarde, din care jumătate în Africa, dar şi 35 de milioane în Statele Unite. Observ o întărire a castelor unu, doi şi patru şi o slăbire a clasei de mijloc care duce greul. Resursele, averea şi puterea sunt tot mai mult concentrate la primele două niveluri, dezechilibrând puternic sistemul. Ce va ieşi de aici? Logic: războaie, revoluţii şi tot felul de frământări sociale.

Nu mai avem o plasă de siguranţă cum erau statele în epoca modernă, sistemele fiscale sunt mai puţin progresive, iar încercările de schimbare duc la fuga capitalurilor. În capitalismul globalizat, protecţia riscurilor trebuie să ne-o asigurăm singuri, prin aranjamente private sau de castă. Guvernul poate fi cel mult un facilitator. Să vedem însă ce mai scrie dl. Schiller: ”Democratizarea finanţei merge mână în mână cu umanizarea acesteia (Ce emoţionant!). În acest sens, este important ca finanţa să fie umană (!) şi să înglobeze cunoştinţele noastre tot mai sofisticate despre mintea umană în sistemele, în modelele şi în predicţiile ei” (p. 471). Apoi, trece la ”neuroeconomie”. Aţi văzut? V-am spus eu că problemele sunt la mansardă. Omul poate să se ia de mână cu un alt mare nobelizat, care în 2005, în discursul de recepţie, declara ritos că, în zilele noastre, crizele economice nu mai sunt posibile, iar acum luptă cu electrificarea prin Africa pentru că mai are un an din cei zece autopropuşi şi trebuie să termine cu sărăcia la nivel global!... Dacă aşa ne sunt elitele, vă daţi seama cât de bolnav e sistemul?   

Cităm mai departe: ”Trebuie să perfecţionăm în continuare un sistem care asigură debuşee pentru manifestarea agresivităţii native a oamenilor, care le permite să fie egoişti” (472). Asta sună nazistoid de-a dreptul, sau cel puţin cinic. Totuşi, autorul are o calitate: din când în când spune adevărul, remarcă indiferenţa faţă de cei loviţi de sărăcie, din ultima castă, cu trimitere la filosoful Peter Unger,(Living High and Letting Die) şi se miră şi el că-i vine greu să remarce asta. Oricum, argumentele sale morale, perfect futile, sunt considerate egoiste şi specioase.

Natura umană ar fi esenţialmente concentrată pe o sete nesecată de putere. Nietzsche (Voinţa de putere, 1901) ar fi mândru de o asemenea idee, care stă de altminteri şi la baza celor două războaie mondiale. El scria că ”Voinţa de putere este forma primitivă a afectului (…) este cu deosebire lămuritor să postulăm puterea în locul ”fericirii” individuale: există o năzuinţă spre putere, spre creşterea puterii (…) orice forţă motrice este voinţă de putere, nu există nici altă forţă fizică, dinamică sau psihică în afară de aceasta” (p. 11).

Acestea ar fi aşadar fundamentele filosofice. Dar Schiller îşi supralicitează teoria afirmând că ”Neuroştiinţa descrie multe tipare de comportament existente în creier, inclusiv impulsuri altruiste (ca să vezi!), care nu pot fi toate derivate din vreo forţă ”psihică” unitară”. Cu alte cuvinte omul ar fi aşa un fel de aglutinare a unor tare psihice înnăscute şi disparate, reacţionînd probabil la stimuli. Asta potrivit noii ştiinţe a ”neuroeconomoei”.

Şi totuşi Adam Smith a scris Teoria sentimentelor morale, încă din 1742, unde nu vorbeşte deloc despre voinţa de putere, ci despre alte sentimente, mult mai nobile, ce ar da imbold economiştilor, printre care, de pildă, dorinţa de apreciere. Există apoi o literatură enormă ce contrazice teza setei de putere, mai ales la esenţialişti, fenomenologi etc. Rezultă din toate aceste cercetări că demnitatea, de pildă, un nume bun, bate dorinţa animalică de putere. Smith vorbeşte despre ”râvna după după aprobarea şi stima celor lângă care trăim, care este de-o aşa mare importanţă pentru fericirea noastră (…). Ne place nu doar să primim laude, ci şi să fi făcut ceea ce este demn de laudă” (p.18). Ce-aţi făcut cu ştiinţa economică? Din holotropică a ajuns hylotropică, pentru a uza limbajul convenit în această carte, un tablou fals după natura umană. Dar care persoană doreşte să fie falsificată? Eu nu. Nu cred că dacă aş avea un comportament venal aş fi demn de laudă. Valabil şi pentru cei care îl au realmente. 

Au apărut o groază de filosofii morale de tip erzaţ. Tot felul de hoţi şi de asasini, inclusiv economici, sunt priviţi ca nişte eroi. Corupţia, mita, minciuna sunt la loc de cinste, la masă cu regele. Şi totuşi capitalismul este văzut ca sistemul cel mai moral, multe peste celelalte, în care puterea era folosită mai fără menajamente. Acum sistemul e mult mai pervers şi mult mai centralizat. Elita financiară suge rezursele de pe tot globule. E mai democratic aşa?

Ostaticii epocii noastre sunt garanţiile în active financiare, gajul şi ipoteca. E tot un soi de sclavagism, la limită, nu-ţi rămâne de vândut decât munca. Acest sistem de garanţii, cu contracte de report inclusiv, pentru a prelungi şi amplifica boala, e cel din care s-a născut această criză. Creditul ipotecar pentru locuinţe e tot echivalentul unui schimb de ostatici din feudalism, doar că ostaticii sunt locuinţele. Dar tragediile se trăiesc tot în plan uman.

Speranţele autorului se leagă tot de instituţiiloe ce reprezintă capitalismul financiar. Sunt instituţii edificate de oameni, iar acolo unde nu funcţionează, nu înţeleg de ce nu pot fi schimbate. Problema este că ele funcţionează bine, dar pentru foarte puţini. Aşa numita ”democratizare financiară” nu este decât propagandă...

Să ne întoarcem de unde am plecat. Progresele tehnologiei informaţiei slujesc nişte elite financiare ce se comportă ca o castă conducătoare. Inovaţiile financiare nu sunt doar nişte instrumente, precum cele tehnologice. Mai mult decât acestea din urmă, ele slujesc structuri de interese imorale în dauna celor mulţi. Aici, structurile inteligeţei artificiale sunt programate pentru a sluji şi ele elitei care conduce lumea. Ceea ce depăşeşte inteligenţa umană, mai ales în materie de scopuri şi de decizii poate fi periculos. I.A. e bună doar ca instrument. Ea trebuie să ofere în continuare spaţii de manifestare imboldurilor noastre agresive şi dorinţei de putere. Arena conflictelor trebuie să fie gestionabilă. Şi este şi amorală, ceea ce reprezintă un mare avantaj pentru a descuraja cârcotaşii.

Tiberiu Brăilean este profesor universitar doctor la Facultatea de Economie şi Administrarea Afacerilor din cadrul Universităţii “Al.I. Cuza” Iaşi 

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Cine profită de madam Şoşoacă

Pavel LUCESCU

Cine profită de madam Şoşoacă

Campania care urmează la Iaşi nu trebuie să devină un circ de tip Şoşoacă, decât dacă vrem să ne batem joc de viitorul acestui oraş. Nu vreau să spun că madam SOS România ar trebui ignorată, ci că n-ar fi rău dacă am încerca să înţelegem mai mult ce are în cap când vine vorba de viitorul oraşului şi mai puţin ce vrea ea să ne vândă, adică scandal.

opinii

Distrugerea statuilor

Alexandru CĂLINESCU

Distrugerea statuilor

Frenezia negatoare woke e urmarea obscurantismului, a fanatismului şi a inculturii. Ideologii woke au cale liberă în mass-media, au pătruns în universităţi şi în şcoli. Acţiunile lor n-au nimic comun cu adevărul istoric. Ei pretind că fac dreptate celor ai căror strămoşi au fost umiliţi şi exploataţi, în realitate manipulează istoria şi adâncesc fracturile sociale.

De ce este atât de aspru Postul Mare?

pr. Constantin STURZU

De ce este atât de aspru Postul Mare?

Faţă de celelalte posturi de peste an, Postul Mare (care precede Sfintele Paşti) este considerat unul aspru, atât din punct de vedere alimentar, cât şi din alte puncte de vedere. De ce este – sau ni se pare a fi – Postul Mare atât de aspru? De ce, în genere, ne este atât de greu să postim? Din mulţimea de posibile răspunsuri, să reflectăm azi la trei dintre ele.

Roboţi

Codrin Liviu CUȚITARU

Roboţi

Robotul a trecut, treptat, de la „plimbarea” convulsivă pe coridoarele Universităţii, la alergarea „profesionistă”. Se arăta capabil să sară şi peste obstacole, plăcerea sa supremă fiind „să evite” deliberat, în viteză, femeile de serviciu îngenuncheate pe ciment şi prinse în efortul răzuirii gumelor de mestecat aruncate iresponsabil. Îngrijitoarele se speriau îngrozitor şi ţipau injurios după Robogică (foarte des îl numeau „pocitania dracului”!).

pulspulspuls

Un mare mister la liberalii ieşeni: cine va primi de la Bucale pâinea şi cuţitul listelor din toamnă?

Un mare mister la liberalii ieşeni: cine va primi de la Bucale pâinea şi cuţitul listelor din toamnă?

Un mare mister tace şi face pe piaţa politichiei locale în această perioadă, stimaţi electori: cine va face listele de candidaturi de la parlamentarele din toamnă la liberalii ieşeni? 

Caricatura zilei

La reciclat pet-uri și doze

Când Sistemul Garantie Colectare te pune pe gânduri

Cumpara editia digitala

Vremea in Iasi

Curs valutar

Parteneri

Intrebarea zilei

Vladimir Putin, presedintele Federatiei Ruse, a declarant intr-un interviu dat jurnalistului american Tucker Carlson ca nu va ataca niciun stat NATO. Credeti ca isi va respecta cuvantul dat?

vezi raspunsuri