Secretul „Puiului galben”: producătorii ieșeni explică pas cu pas metoda. „Nu e nimic nesănătos”. Ce spun autorităţile sanitare locale?
Scandalul “Puiului vopsit” a stârnit un val de reactii critice din partea marilor (...)
citeste totvineri, 29.03.2024
Există evenimente fondatoare, care au consecinţe pe durată lungă prin felul în care definesc angajamentele publice ale participanţilor la ele. Cine nu înţelege asta, bate mărunt din buze. Sau doar îmbătrâneşte.
1. Orice stat este redistributiv. Orice stat - chiar şi cel ultraminimal, chiar şi cel care nu furnizează decât un singur serviciu public (justiţia, poliţia sau orice altceva doriţi). Pentru că acel serviciu este furnizat tuturor locuitorilor de pe teritoriul lui, cetăţeni sau nu, fie că plătesc sau nu taxe, fie că se pot întreţine sau nu, fie că sunt minori sau majori şamd. Altfel n-ar fi stat, ar fi magazin.
Statul, orice stat, este furnizor de servicii publice. Şi orice serviciu public e livrat într-o manieră redistributivă.
Dacă sunteţi anarhocapitalişti, are sens să vă opuneţi statului zis „asistenţial” sub motiv că e redistributiv - pentru că orice stat, minimal sau nu, e redistributiv. Dar dacă nu sunteţi anarhocapitalişti, opoziţia la statul „asistenţial” pe considerentul că e redistributiv denotă cel puţin neatenţie. Statul ultra-ultraminimal tot redistributiv e şi el.
Nu e nevoie să mă credeţi pe cuvânt şi nici să-l citiţi pe Nozick ca să pricepeţi asta. E suficient să gândiţi.
2. Liberul schimb este şi el redistributiv. Intersecţia dintre cerere şi ofertă nu e un punct, ci un interval. În acest interval, preţul se formează exclusiv în funcţie de puterea de negociere a părţilor - deci o parte din bunuri e redistribuită prin simpla exercitare a puterii: dacă vânzătorul e mai puternic, se redistribuie mai mult la el; dacă e mai puternic cumpărătorul, invers.
Exercitarea puterii e inerentă în orice schimb liber, ceea ce înseamnă că liberul schimb nu descrie doar acordul de voinţă dintre cele două părţi, ci şi puterea unei părţi asupra celeilalte.
De aceea, a interveni (în interiorul intervalului) pentru a echilibra raporturile de putere sau chiar pentru a creşte puterea de negociere a uneia dintre părţi NU înseamnă deloc a atenta la libertatea schimbului.
3. Conservatorii şi liberalii luptă pentru libertatea pieţei, dar înţeleg prin libertate lucruri complet diferite. Pentru conservatori, piaţa liberă înseamnă laissez-faire. Pentru liberali, ea înseamnă concurenţă între deţinătorii de capital. Dacă nu e concurenţă, piaţa nu e liberă. De aici şi legile anti-trust, anti-monopol, anti-poziţie dominantă şi anti-concurenţă neloială.
Cu alte cuvinte, prin „piaţă liberă” conservatorii înţeleg liber schimb. Şi, cum liberul schimb descrie şi o relaţie de putere - şi cum deţinătorii de capital se vor afla întotdeauna într-o poziţie mai puternică decât cei care nu deţin capital - punctul lor de vedere e construit astfel încât să justifice „elita” şi statul quo-ul.
Prin contrast, prin „piaţă liberă” liberalii înţeleg libera concurenţă dintre deţinătorii de capital - iar asta fragilizează întotdeauna „elita” şi macină statu quo-ul pentru că disipează necontenit puterea.
4. Cel mai important eveniment public din tinereţea celor care au acum între 45 şi 60 de ani a fost căderea comunismului. (Pentru bucureşteni, la asta se adaugă Golaniada şi mineriada din iunie 1990.)
Cel mai important eveniment public din tinereţea celor care au acum între 25 şi 40 de ani a fost criza economică - şi mai ales soluţia standard adoptată de guverne: austeritate, bail out, trickle down, tentativa de demantelare a statului social (acolo unde aşa ceva deja exista). (Echivalentul mineriadei a fost tratamentul aplicat Greciei şi Italiei.)
Una e să ai 20-30 de ani şi să cânţi cu Paţurcă „mai bine mort decât comunist” - şi cu totul altceva e să ai 20-30 de ani şi să strigi „a ti capitalista” cu Occupy Wall Street (sau „nu corporaţia face legislaţia” cu Uniţi Salvăm).
Există evenimente fondatoare, care au consecinţe pe durată lungă prin felul în care definesc angajamentele publice ale participanţilor la ele. Cine nu înţelege asta, bate mărunt din buze. Sau doar îmbătrâneşte.
5. Eu recunosc, uneori am păcatul ăsta: sunt agresiv cu ideile. („Uneori” nu înseamnă aici „rareori” - mi-ar plăcea mie - ci are doar sensul logic de „nu întotdeauna”. Adică ceva de genul „poate chiar foarte des, dar în orice caz nu întotdeauna”.) Nu mă port frumos cu ele, mai ales dacă nu-mi plac. Uneori e bine că fac asta, alteori, nu: pot să pierd în felul ăsta câteva reformulări ale lor care le-ar pune într-o lumină foarte interesantă.
Însă unii sunt - tot uneori - agresivi cu persoanele. Mai ales cu cele - ce coincidenţă! - care le critică vreo idee, vreun argument, vreo opinie, vreun articol, vreo carte, vreun desen, vreun film.
Dacă agresivitatea faţă de idei nu mă deranjează din cale-afară (nu fiindc-o practic şi eu, ci pentru că nu face nici un rău nimănui, decât cel mult agresorului, deci nu e chiar un cap de ţară), agresivitatea - fie şi doar verbală - faţă de persoane mă deranjează. Şi chiar destul de tare.
Dar, de, românul s-a născut pamfletar, deci expert în arta încondeierii dumnealui Bibicului. „Ai văzut cum i-am zis-o? Din trei vorbe l-am făcut de nu mai iese din casă!”
Ironia stă în faptul că cei care gândesc aşa nu-şi dau seama că operează cu instrumentele unei culturi a ruşinii, a „facerii de râs” a celuilalt, a „obrazului” care, murdărit, e exclus din comunitate. Dar asta e tocmai cultura premodernă, rurală, a obştii săteşti. (Şi cum societatea românească e una încă preponderent premodernă, pre-urbană, nu e de mirare că stăpânirea artei pamfletului îţi asigură un statut privilegiat.)
Adică pamfletarii noştri îşi exhibă ruralitatea prin chiar măiestria cu care stăpânesc limba (şi mai ales adjectivul). Iar ăsta nu-i un paradox. Doar o ironie, aşa cum am spus. Oameni care au făcut facultăţi ca să rămână desculţi.
Cuvinte cheie:
© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.
Miroslava – comuna cea mai mare și cea mai bogată din regiune. Încotro? (P)
Gamificarea: o aventură magică la școala primară Lorelay! (P)
Este videochatul o nouă cale către independența financiară a fetelor? (P)
Dealer de droguri cu sute de comenzi, iertat de judecători: „A făcut progrese în plan spiritual”
Lovitură în Podu Roş: trei tineri au jefuit maşina de îngheţată. O greşeală minora a şoferului
Temperaturi de vară la început de aprilie. 28 de grade Celsius la Iași
Grindeanu: Contractul pentru încă un lot din secţiunea montana a A8 intră în licitaţie
Premierul anunţă că “nu este oportun ca magazinele să fie închise în weekend”
O capsulă cu senzori ar putea fi o alternativă la endoscopie
Ce pot indica modificările patologice ale examenului de urină? (P)
Moştenirea toxică ce o vor lăsa rectorii ajunşi la al treilea sau al patrulea mandat
Calcule matematice: am putea avea o premieră la locale la Iaşi de ne va durea mintea
Virusul HIV a fost eliminat din celule, deocamdată, în laborator
Pacient de 22 de ani cu limfagiom chistic de mezocolon, operat cu succes la Arcadia
Ultimele calcule privind posibilitatea ca Iaşul să prindă un post de europarlamentar
“Extraordinara poveste a lui Peter Schlemhil” de Adelbert von Chamisso
Cum e să lucrezi într-o universitate (şi să participi la alegeri)
Ghici cine este blondina din acest tandem liberal indestructibil?
Publicitatea convenției matrimoniale și modificarea acesteia
Pavel LUCESCUCine profită de madam Şoşoacă |
Alexandru CĂLINESCUDistrugerea statuilor |
pr. Constantin STURZUDe ce este atât de aspru Postul Mare? |
Codrin Liviu CUȚITARURoboţi |
Un mare mister la liberalii ieşeni: cine va primi de la Bucale pâinea şi cuţitul listelor din toamnă? |