Anunturi de Mica Publicitate
Abonament la editia electronica
Iasi Tv Life
TeleM
TVR Iasi Telejurnal
Abonament la editia tiparita

vineri, 29.03.2024

Ce a însemnat comunismul în literatura română

GALERIE
bogdan cretu 640
  • bogdan cretu 640
- +

Literatura adevărată care s-a scris, dincoace de „cortina de fier”, vreme de jumătate de secol este semnul unei victorii a spiritului asupra brutalităţii ideologice. Ea a putut învinge, da!, un sistem opresiv. Cum? Pur şi simplu supravieţuind...

Tot ce s-a scris la noi după 23 august 1944, dar în special după decembrie 1947, când comuniştii au preluat oficial puterea în România, nu mai reprezintă rezultatul unei continuităţi, al unor acumulări literare, ci efectul unei rupturi brutale cu tradiţia estetică a literaturii române, considerată retrogradă, periculoasă, semn al unei mentalităţi burgheze. E un lucru ştiut că literatura, dar poezia în special, are nevoie de un interval în care să se manifeste fără constrângeri; are nevoie, altfel spus, de un spaţiu al libertăţii. Nu e vorba neapărat de o libertate socială, ideologică, nici măcar de una politică, ci de una care îi permite poetului să gândească lumea pe cont propriu. Vreme de jumătate de secol, această libertate a fost confiscată de regimul comunist, dar numai în aspectele sale controlabile instituţional: cenzura, instituţie cu acte în regulă în cadrul aparatului cultural comunist, a putut interzice litera tipărită, a putut trece la index clasicii, înlocuindu-i cu versificatori de duzină, care au transformat poezia în discurs propagandistic, lozincard sau în reportaj care falsifica grosolan realitatea. Dar cenzura nu a putut şterge cu totul memoria culturală şi instinctul cultural şi nu a putut înăbuşi, oricât de dure i-au fost instrumentele de teroare, nostalgia după firesc. Aşa încât, atunci când s-a putut, începând cu anii 1964-1965, scriitorii s-au reorientat rapid către modelele clasice ale literaturii române, iar vedetele realismului socialist au trecut, pentru totdeauna, într-un anonimat din care doar amintirea ororii pe care au creditat-o îi mai poate scoate. Atunci când, în 1990, Ioan Petru Culianu afirma că, în vremea comunismului, România a fost, din punct de vedere cultural, „o Siberie a spiritului”, greşea categoric. Greşea, mai întâi, generalizând: publicarea unei cărţi bune în timpul comunismului nu însemna un pact cu diavolul, ci, mai curând, o încăpăţânare de a cultiva valoarea în pofida comandamentelor politice; apoi, greşea simplificând: literatura adevărată a găsit fisura minusculă, dar suficientă pentru a-şi institui propria libertate. A reînnodat, atunci când a fost posibil, cu tradiţia, a readus clasicii la locul lor şi a căutat o nişă în care să se manifeste fără a cânta în strună ideologiei comuniste. În pofida imensei presiuni politice, în România comunistă s-a scris o foarte diversă şi valoroasă literatură. Aş spune chiar că poezia a excelat, reuşind performanţa de a face firesc pasul, în numai două decenii şi jumătate, din 1965, când a avut loc liberalizarea ideologică şi renunţarea la modelul proletcultist şi până în 1990, când a căzut comunismul, de la versificarea propagandistică ridicolă, fără nici o valoare estetică, la experimentul postmodernist şi biografismul perfect aliniate la tonul poeziei occidentale.

La finele deceniului al cincilea, atunci când Partidul Comunist preia puterea, literatura română recuperase incredibil de rapid decalajul care o despărţea de cea europeană şi consumase, nu succesiv, ci simultan, cam toate experimentele posibile: de la romantism, realism, naturalism şi experimentele proustiene şi gidiene în proză, la tradiţionalism şi avangardism în poezie. Cine ştie cum ar fi evoluat literatura română dacă nu ar fi căzut, începând cu 1947, ghilotina comunismului... Cert este că, între 1947 şi 1964, întreaga literatură este controlată de stat, devenind un instrument ideologic prin care regimul comunist manipulează populaţia. Clasicii sunt interzişi şi apar pseudo-poeţii proletcultişti, care, citiţi astăzi, pot stârni cel mult zâmbete dispreţuitoare. Aşa-numitul „obsedant deceniu” a însemnat mai curând o ieşire din literatură, astfel încât în anii ’60 s-a recuperat cu entuziasm acea normalitate interbelică, mai ales prin vârfuri: Blaga, Ion Barbu, Arghezi, Bacovia devin modelele tutelare, în poezie, la fel ca Rebreanu, Camil Petrescu în proză.

Unui cititor vestic, un asemenea peisaj poetic, în care experimentele lirice nu se confruntă, normal, între ele, în care literatura nu este un discurs legat, cu etape determinate de opţiuni estetice specifice, ci unul dezmembrat, aflat permanent sub presiunea politicului, i s-ar putea părea contradictoriu; de fapt, el nu este. Literatura adevărată care s-a scris, dincoace de „cortina de fier”, vreme de jumătate de secol este semnul unei victorii a spiritului asupra brutalităţii ideologice. Ea a putut învinge, da!, un sistem opresiv. Cum? Pur şi simplu supravieţuind; aceasta este dovada elementară a supremei sale victorii. De aceea, Nichita Stănescu, Marin Sorescu, Leonid Dimov, Gellu Naum, Emil Brumaru, Ileana Mălăncioiu, Marin Preda, Nicolae Breban, Ştefan Bănulescu, D.R. Popescu, Ştefan Agopian, Eugen Simion, Lucian Raicu, Nicolae Manolescu, Valeriu Cristea, Marin Mincu şi atâţia alţii ca ei trebuie socotiţi învingători în confruntarea cu regimul comunist, pentru că şi-au publicat cărţile perfect valabil estetic într-o epocă în care esteticul se definea mai ales ca opoziţie faţă de ideologia oficială.

Bogdan Creţu este director al Institutului de Filologie Română „A. Philippide”, Academia Română, Filiala Iaşi şi conferenţiar universitar doctor la Facultatea de Litere din cadrul Universităţii ”Al.I.Cuza”

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Cine profită de madam Şoşoacă

Pavel LUCESCU

Cine profită de madam Şoşoacă

Campania care urmează la Iaşi nu trebuie să devină un circ de tip Şoşoacă, decât dacă vrem să ne batem joc de viitorul acestui oraş. Nu vreau să spun că madam SOS România ar trebui ignorată, ci că n-ar fi rău dacă am încerca să înţelegem mai mult ce are în cap când vine vorba de viitorul oraşului şi mai puţin ce vrea ea să ne vândă, adică scandal.

opinii

Distrugerea statuilor

Alexandru CĂLINESCU

Distrugerea statuilor

Frenezia negatoare woke e urmarea obscurantismului, a fanatismului şi a inculturii. Ideologii woke au cale liberă în mass-media, au pătruns în universităţi şi în şcoli. Acţiunile lor n-au nimic comun cu adevărul istoric. Ei pretind că fac dreptate celor ai căror strămoşi au fost umiliţi şi exploataţi, în realitate manipulează istoria şi adâncesc fracturile sociale.

De ce este atât de aspru Postul Mare?

pr. Constantin STURZU

De ce este atât de aspru Postul Mare?

Faţă de celelalte posturi de peste an, Postul Mare (care precede Sfintele Paşti) este considerat unul aspru, atât din punct de vedere alimentar, cât şi din alte puncte de vedere. De ce este – sau ni se pare a fi – Postul Mare atât de aspru? De ce, în genere, ne este atât de greu să postim? Din mulţimea de posibile răspunsuri, să reflectăm azi la trei dintre ele.

Roboţi

Codrin Liviu CUȚITARU

Roboţi

Robotul a trecut, treptat, de la „plimbarea” convulsivă pe coridoarele Universităţii, la alergarea „profesionistă”. Se arăta capabil să sară şi peste obstacole, plăcerea sa supremă fiind „să evite” deliberat, în viteză, femeile de serviciu îngenuncheate pe ciment şi prinse în efortul răzuirii gumelor de mestecat aruncate iresponsabil. Îngrijitoarele se speriau îngrozitor şi ţipau injurios după Robogică (foarte des îl numeau „pocitania dracului”!).

pulspulspuls

Un mare mister la liberalii ieşeni: cine va primi de la Bucale pâinea şi cuţitul listelor din toamnă?

Un mare mister la liberalii ieşeni: cine va primi de la Bucale pâinea şi cuţitul listelor din toamnă?

Un mare mister tace şi face pe piaţa politichiei locale în această perioadă, stimaţi electori: cine va face listele de candidaturi de la parlamentarele din toamnă la liberalii ieşeni? 

Caricatura zilei

La reciclat pet-uri și doze

Când Sistemul Garantie Colectare te pune pe gânduri

Cumpara editia digitala

Vremea in Iasi

Curs valutar

Parteneri

Intrebarea zilei

Vladimir Putin, presedintele Federatiei Ruse, a declarant intr-un interviu dat jurnalistului american Tucker Carlson ca nu va ataca niciun stat NATO. Credeti ca isi va respecta cuvantul dat?

vezi raspunsuri