Anunturi de Mica Publicitate
Abonament la editia electronica
Iasi Tv Life
TeleM
TVR Iasi Telejurnal
Abonament la editia tiparita

vineri, 29.03.2024

Ce s-a întâmplat cu literatura română după 1989 (I)

GALERIE
bogdan cretu
  • bogdan cretu
- +

Literatura propriu-zisă mai interesează în măsura în care reuşeşte să fie un bun instrument al memoriei culturale. Esteticul devine un criteriu din ce în ce mai puţin luat în considerare, fiindu-i preferat eticul. Sau, cum formulează Monica Lovinescu, est-eticul.

Anul 1989 deschide, în mod evident, o nouă etapă a literaturii române. În primul rând, ea scapă de sub controlul ideologic al partidului unic. Câmpul literar se modifică total. Dacă în societatea comunistă, scriitorul era o figură centrală, care beneficia de o notorietate extraordinară, treptat el îşi pierde audienţa şi devine un personaj marginal. Viaţa literară se divide în grupuri de interese, majoritatea alcătuite pe criterii politice. Principala temă de dezbatere a primilor ani de după căderea regimului comunist, în funcţie de care se desenează structura vieţii literare de după 1989, este cea a necesităţii implicării scriitorului în politică. Cele două tabere aparţin intelectualilor implicaţi şi apoliticilor.

Dar, dincolo de polemicile şi de tonul din ce în ce mai virulent al discuţiilor din presa literară, principala problemă a literaturii române este că trebuie să îşi reinventeze strategiile discursive. Înainte de 1989, literatura avea succesul asigurat dacă reuşea să fie sau măcar să pară subversivă. Ea avea cititorul asigurat şi conta pe o lectură complice, uneori chiar imaginativă, care era pregătită să detecteze sau chiar să inventeze apropoul politic, limbajul esopic. Orice mică sugestie critică la adresa regimului era resimţită ca o mare victorie, ca o compensaţie, ca un gest de frondă. Imediat după revoluţia din 1989, lectura nu s-a mai practicat împotriva unei interdicţii. Vechile texte, elaborate într-o anumită paradigmă şi mizând pe un anumit tip de receptare au fost puse în situaţia de a face faţă altor aşteptări, altor tensiuni şi, implicit, altui cod de lectură. Aşa se explică fie tăcerea, fie alunecarea într-un con de umbră a scriitorilor care nu şi-au adaptat temele şi stilul la specificul noii comunităţi de lectură, oricum mult diminuate faţă de cea de dinainte de 1989: Augustin Buzura, Fănuş Neagu, Mircea Dinescu ş.a.

Stilurile literare şi temele care mai atrag cititori sunt fundamental influenţate de acest nou tip de lectură. În prima parte a deceniului al zecelea, cititorul caută în cărţi adevărul până atunci interzis. Cum înainte de 1989 vâna acest adevăr, fie şi doar insinuat, în ficţiune, acum îşi cere satisfăcută pornirea anticomunistă: el vrea să afle adevărul, cât mai hidos, despre perioada din care abia a ieşit. Lectura este revendicativă sau caută să acopere spaţiile albe ale cunoaşterii trecutului recent. Au succes parabole antitotalitare precum Adio, Europa!, romanul de sertar al lui I. D. Sîrbu, Biserica neagră, antiutopia lui A. E. Baconsky, Ultimul mesager, al lui Bujor Nedelcovici, care abia acum pot fi publicate. Un prozator, Alexandru Ecovoiu, se specializează în astfel de romane: Saludos, Staţiunea, Ordinea sunt distopii; după ce genul cade în desuetudine, şi autorul îşi diminuează ritmul apariţiilor. Mare interes stârnesc operele şi autorii până nu demult interzişi: acum are loc recuperarea entuziastă a literaturii exilului (E.M. Cioran, Mircea Eliade, Paul Goma, Vintilă Horia, Constantin Virgil Gheorghiu etc.). Se discută despre „întoarcerea proscrişilor”, se pune problema existenţei unui „afară” al literaturii române, se citesc operele „disidente”. Încep să circule şi cărţilor scriitorilor din Basarabia şi treptat are loc o sincronizare a literaturii de dincolo de Prut cu cea din România. Toate aceste fenomene reprezintă tot atâtea atentate la canonul estetic al literaturii din timpul comunismului, aşa cum fusese el constituit de critica literară.

Treptat însă, literatura pierde teren. Ficţiunea în sine nu mai are căutare. Cele mai mari succese editoriale ale anilor ʼ90 sunt cărţile autobiografice, memoriile sau jurnalele scriitorilor interbelici, martori ai unei lumi drastic controlate şi instrumentalizate ideologic în timpul comunismului (Mihail Sebastian, Alice Voinescu, Petre Pandrea, Jeni Acterian etc.). Literatura spaţiului concentraţionar (Lena Constante, Ion Ioanid, N. Steinhardt, Aniţa Nadriş-Cudla, Marcel Petrişor etc.) reprezintă un adevărat fenomen editorial. Literatura propriu-zisă mai interesează în măsura în care reuşeşte să fie un bun instrument al memoriei culturale. Esteticul devine un criteriu din ce în ce mai puţin luat în considerare, fiindu-i preferat eticul. Sau, cum formulează Monica Lovinescu, est-eticul.

Bogdan Creţu este director al Institutului de Filologie Română „A. Philippide”, Academia Română, Filiala Iaşi şi profesor universitar doctor la Facultatea de Litere din cadrul Universităţii „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Cine profită de madam Şoşoacă

Pavel LUCESCU

Cine profită de madam Şoşoacă

Campania care urmează la Iaşi nu trebuie să devină un circ de tip Şoşoacă, decât dacă vrem să ne batem joc de viitorul acestui oraş. Nu vreau să spun că madam SOS România ar trebui ignorată, ci că n-ar fi rău dacă am încerca să înţelegem mai mult ce are în cap când vine vorba de viitorul oraşului şi mai puţin ce vrea ea să ne vândă, adică scandal.

opinii

Distrugerea statuilor

Alexandru CĂLINESCU

Distrugerea statuilor

Frenezia negatoare woke e urmarea obscurantismului, a fanatismului şi a inculturii. Ideologii woke au cale liberă în mass-media, au pătruns în universităţi şi în şcoli. Acţiunile lor n-au nimic comun cu adevărul istoric. Ei pretind că fac dreptate celor ai căror strămoşi au fost umiliţi şi exploataţi, în realitate manipulează istoria şi adâncesc fracturile sociale.

De ce este atât de aspru Postul Mare?

pr. Constantin STURZU

De ce este atât de aspru Postul Mare?

Faţă de celelalte posturi de peste an, Postul Mare (care precede Sfintele Paşti) este considerat unul aspru, atât din punct de vedere alimentar, cât şi din alte puncte de vedere. De ce este – sau ni se pare a fi – Postul Mare atât de aspru? De ce, în genere, ne este atât de greu să postim? Din mulţimea de posibile răspunsuri, să reflectăm azi la trei dintre ele.

Roboţi

Codrin Liviu CUȚITARU

Roboţi

Robotul a trecut, treptat, de la „plimbarea” convulsivă pe coridoarele Universităţii, la alergarea „profesionistă”. Se arăta capabil să sară şi peste obstacole, plăcerea sa supremă fiind „să evite” deliberat, în viteză, femeile de serviciu îngenuncheate pe ciment şi prinse în efortul răzuirii gumelor de mestecat aruncate iresponsabil. Îngrijitoarele se speriau îngrozitor şi ţipau injurios după Robogică (foarte des îl numeau „pocitania dracului”!).

pulspulspuls

Un mare mister la liberalii ieşeni: cine va primi de la Bucale pâinea şi cuţitul listelor din toamnă?

Un mare mister la liberalii ieşeni: cine va primi de la Bucale pâinea şi cuţitul listelor din toamnă?

Un mare mister tace şi face pe piaţa politichiei locale în această perioadă, stimaţi electori: cine va face listele de candidaturi de la parlamentarele din toamnă la liberalii ieşeni? 

Caricatura zilei

La reciclat pet-uri și doze

Când Sistemul Garantie Colectare te pune pe gânduri

Cumpara editia digitala

Vremea in Iasi

Curs valutar

Parteneri

Intrebarea zilei

Vladimir Putin, presedintele Federatiei Ruse, a declarant intr-un interviu dat jurnalistului american Tucker Carlson ca nu va ataca niciun stat NATO. Credeti ca isi va respecta cuvantul dat?

vezi raspunsuri