Anunturi de Mica Publicitate
Abonament la editia electronica
Iasi Tv Life
TeleM
TVR Iasi Telejurnal
Abonament la editia tiparita

Chinul de a citi

GALERIE
Ioan Milica
  • Ioan Milica
- +

Aversiunea faţă de lectură pare să ia naştere în anii de gimnaziu şi se amplifică exponenţial în anii de liceu. De altfel, aceasta este perioada în care elevilor li se picură zilnic în urechi ordinul de a citi. Citeşte!, citeşte!, citeşte! devine un imperativ odios. Ceea ce ar trebui formulat ca îndemn prietenesc devine lucrul cel mai chinuitor de făcut.

În fiecare an, presa publică „perlele” formulate de elevi la evaluările naţionale. Pe lângă menirea umoristică, inventarul de exprimări întortocheate, inadecvate sau ridicole reflectă şi un fapt serios: există pe lume oameni pentru care lectura e un calvar. Pentru unii dintre şcolari, stângăciile de exprimare se dovedesc trecătoare, dar, pentru alţii, lectura superficială se transformă în deficit de lungă durată, asemenea unei boli cronice care îl bagă pe om încet în mormânt. Dacă adăugăm acestei constatări şi detaliul că, în zilele noastre, e posibil să-ţi închei educaţia ca absolvent de studii superioare văduvit de binefacerile lecturii, înţelegem că în umbra unor formule precum „genul liric este atunci când autorul nu are chef să scrie cărţi lungi” sau „poetul bagă repetiţii când nu mai ştie ce să scrie” stă răbdător la pândă monstrul numit analfabetism funcţional.

De-a lungul anilor, am avut prilejul de a constata că numărul celor ce ştiu a citi fără a înţelege ceea ce citesc a crescut simţitor. Fără a individualiza toate cauzele acestui fenomen, e suficient să ne raportăm doar la unul dintre factori, şi anume la obiceiul de a-i solicita pe elevi să reproducă mecanic un anumit tip de informaţie.

Aversiunea faţă de lectură pare să ia naştere în anii de gimnaziu şi se amplifică exponenţial în anii de liceu. De altfel, aceasta este perioada în care elevilor li se picură zilnic în urechi ordinul de a citi. Citeşte!, citeşte!, citeşte! devine un imperativ odios. Ceea ce ar trebui formulat ca îndemn prietenesc devine lucrul cel mai chinuitor de făcut.

Drept urmare, lectura se instaurează ca act mecanic, lipsit de potenţial euristic, iar şcolarul îşi formează un reflex păgubos şi dificil de corectat mai apoi. Reflexul de a parcurge mecanic un text este dublat de exerciţiul zadarnic de a memora informaţiile fără a le pricepe relevanţa. În arta învăţatului pe de rost se pot atinge performanţe olimpice. Am cunoscut oameni capabili să reţină şi să reproducă cu maximă fidelitate volume întregi, dar care, la întrebarea „tu ce ai înţeles din ceea ce ai citit?” au ridicat sfielnic din umeri. O memorie bună, dar nefolosită corespunzător, e ca un motor de avion montat pe o motocositoare. Produce un zgomot infernal şi face ravagii.

În timp, aversiunea faţă de lectura mecanică se transformă într-un chin care, aidoma unui mariaj nefericit, oglindeşte o dramă: „nu te iubesc, dar stau cu tine!”.

Un fost elev constata, cu mulţi ani în urmă, că lectura i se pare un act inutil, un obicei rău, moştenit din trecut, de care adulţii se servesc pentru a-i chinui (cuvântul folosit a fost „a-i rupe”) pe copii. În plus, spunea el, „di şi sî” mai citeşti cartea când poţi vedea filmul? L-am rugat, în replică, să ne povestească un film realizat după o carte. În rafale de mici enunţuri trunchiate şi căznite, băiatul a încercat să povestească o ecranizare cu „nişti cai şî pistuali”. Recunosc, mi-a fost imposibil să identific textul-sursă, o creaţie de avangardă probabil, aşa că nu am putut continua dialogul. Am remarcat, în schimb, că elevul, pe cât de fluent şi de vocal fusese când condamna cetitul, pe atât de poticnit a devenit când a început a povesti. A vorbi, se înţelege, nu-i totuna cu a povesti. Atunci, le-am ţinut copiilor o lecţie menită să-i înveţe că a citi înseamnă a trăi şi a gândi. Există, în viaţă, momente când bunele şi relele care ţi se întâmplă sunt guvernate de abilitatea ta unică de a pricepe ceea ce citeşti. Lectura îţi poate salva viaţa, ori îţi poate grăbi sfârşitul. şcolarii au clipit iute din ochi, ca nişte jucării cu bateriile proaspăt montate, iar eu, salvat de clopoţel, am şters-o în cancelarie, întrebându-mă ce-mi venise să transform cititul într-o lecţie de viaţă şi de moarte.

Nu v-aş fi relatat acest episod dacă, într-o seară, deschizând televizorul pentru a urmări ce se mai spune că se petrece, n-aş fi dat peste o emisiune pe care dacă n-aş fi văzut-o cu ochii mei, aş fi crezut că e un vis.

Era, fără îndoială, el. În spatele unei bărbi impozante, de dimensiuni marxiste, cu părul rostogolit à la Nietzsche, glosând, eminescian, despre moartea zeilor, se ascundea elevul meu de odinioară. Crescuse şi devenise o fiinţă audio-vizuală: lucios ca un bibelou, spilcuit ca un lord de studio, cu sonor ascuţit, ca de flaşnetă. Se hrănise, probabil,cu atât de multe filme, încât ceea ce îi ieşea pe gură e greu de povestit în enunţuri cu sens. În tot cazul, omul vorbea. La un moment dat, în toiul avântului jurnalistic, umbra copilului de altădată răsări în fiinţa vorbitorului precum răsare un lujer de lotus dintre negrele smârcuri: „E cum zicea un profan (profesor - n.r.) de-al meu: Ce să mai citeşti când poţi vedea filmul? Ha, ha, ha!”.

Paralizat de groază, am stins blestemata cutie de imagini mişcătoare. Teribil déjà-vu întors pe dos!

Ioan Milică este conferenţiar universitar doctor la Facultatea de Litere din cadrul Universităţii "Alexandru Ioan Cuza” Iaşi

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Moştenirea toxică ce o vor lăsa rectorii ajunşi la al treilea sau al patrulea mandat

Dan CONSTANTIN

Moştenirea toxică ce o vor lăsa rectorii ajunşi la al treilea sau al patrulea mandat

Dacă distinsul profesor „X” sau remarcabilul „Z” au putut să treacă peste lege, eu de ce nu aş putea?

opinii

Roboţi

Codrin Liviu CUȚITARU

Roboţi

Robotul a trecut, treptat, de la „plimbarea” convulsivă pe coridoarele Universităţii, la alergarea „profesionistă”. Se arăta capabil să sară şi peste obstacole, plăcerea sa supremă fiind „să evite” deliberat, în viteză, femeile de serviciu îngenuncheate pe ciment şi prinse în efortul răzuirii gumelor de mestecat aruncate iresponsabil. Îngrijitoarele se speriau îngrozitor şi ţipau injurios după Robogică (foarte des îl numeau „pocitania dracului”!).

Despre discursul regionalist din Moldova (II)

George ŢURCĂNAŞU

Despre discursul regionalist din Moldova (II)

Delestaţi de centru şi captivi între statalismul teritoriului post-sovietic de la est de Prut şi desconsiderarea de la nivelul Bucureştiului, moldovenii din România aleg soluţia cea mai simplă: ştergerea sau renunţarea la identitate. Exemplele sunt multiple şi deseori invocate în scrieri mai vechi, de la divergenţele teritoriale bucovineană (în plin nucleu statal al Moldovei), vrânceană şi gălăţeană, la tendinţele actuale ale tinerilor de a migra pentru studii spre centrele universitare externe Moldovei, deseori mai prost cotate decât Iaşul în sistemul universitar. În aceste condiţii, să nu înţelegi necesitatea unor mişcări care militează pentru scoaterea Moldovei din izolarea impusă de către centru e cam prea mult!

Spărgătoarea de coduri

Bogdan ILIESCU

Spărgătoarea de coduri

Viaţa unui copil de acum 40 de ani (şi aproape sigur şi înainte) era absolut fascinantă pentru că era înmuiată din plin în toată istoria omenirii şi în tot ce avea mai valoros, adunat până atunci, în cărţi. Da, lucrurile alea cu un aer prozaic, mărturia perpetuă a unei invenţii seculare, care, prin natura lor de a păstra scris orice gând pe care i-l încredinţai, obligau la multă atenţie, şi mare responsabilitate şi scriitorul, şi cititorul.

pulspulspuls

Calcule matematice: am putea avea o premieră la locale la Iaşi de ne va durea mintea

Calcule matematice: am putea avea o premieră la locale la Iaşi de ne va durea mintea

Dacă tot v-am servit ieri aicea niscai aritmetică electorală de Bahlui, haideţi să continuăm şi azi cu olecuţă de analiză matematică plus geometrie diferenţială tot pe tema asta incitantă! Nu de alta, dar acuşi încep iar simulările de alegeri, şi măcar să fim pregătiţi.

Caricatura zilei

La reciclat pet-uri și doze

Când Sistemul Garantie Colectare te pune pe gânduri

Cumpara editia digitala

Vremea in Iasi

Curs valutar

Parteneri

Intrebarea zilei

Vladimir Putin, presedintele Federatiei Ruse, a declarant intr-un interviu dat jurnalistului american Tucker Carlson ca nu va ataca niciun stat NATO. Credeti ca isi va respecta cuvantul dat?

vezi raspunsuri